Data: 11.02.12-12.02.12
Participanti: Alternativii, Elena, Alex
Locatie: Muntele Mic
Poze: aici
Cel mai fain week-end din iarna asta (pana acuma).
De data aceasta aveam planul stabilit cu multe zile inainte: vom merge pe Muntele Mic la schi. In week-end-ul acesta se desfasoara si un concurs de schi : Cupa de Vest. Este vorba de 4 manse : 2 acuma pe Muntele Mic si celelalte 2 peste alte 2 saptamani in Semenic.
Ne strangem grup mare - majoritatea e constituita de prietenii de la Alternative. Mai matinali decat in alte dati (vrem sa prindem startul concursului) suntem la baza telescaunului in jurul orei 8.30. Am venit cu Dan Lupsa pana aici - el continuand mai departe sa urce catre Cuntu-Tarcu.
Zapada e ca in povesti aici. Ne echipam si pornim (Elena, Mardale, Eugen, Oco, Marcu si cu mine) pe schi-urile de tura catre statiune. Initial ne-am facut probleme ca o sa inaintam greu prin zapada uriasa. N-a fost sa fie asa: poteca era bine conturata si batatorita de catre snowmobile (au si ele utilitatea lor...).
O urcare care m-a stors de lichide (berile pe care le caram in spate in rucsac m-au vlaguit). Oricum, imi place mai mult urcarea asta decat cea din Valiug pana pe Semenic - nu am un motiv anume, dar asta mi se pare mai faina.
Datorita drumului bun, am ajuns repede in statiune. Deja de pe platou sa vedea o mare de oameni care isi astepta randul pentru a intra in concurs.
Dupa ce ne-am cazat la Bistra, ne-am grabit sa ne inscriem si noi. Azi are loc proba de slalom urias. Traseul a fost simplu (prea simplu). Eu am concurat cu schi-ruile de tura pentru ca mi-a fost lene sa le aduc si pe cele de partie, asa ca nu am prea prins viteza.
Concursul este organizat de Coco Galescu impreuna cu cei de la Prietenii Muntilor. Este laudabil ca se organizeaza astfel de evenimente. De asemenea este de apreciat ca s-a pus accentul pe participarea copiiilor - si au fost o multime de juniori acolo.
Dupa ce ne-am facut coborarea (Mardale, Gelu si cu mine) am continuat la vale catre baza telescaunului.
De fapt pe Muntele Mic nu vii sa schiezi: vii pentru apres schi. De schiat, schiezi prin padure pe sub telescaun, pe off piste. Prin ditamai pulver-ul (da, ma Marcu, mi-a placut si mie, recunosc).
Acuma erau toate conditiile pentru un schi perfect in afara pistei: troiene de zapada acopereau orice bustean sau copac cazut din padure. Puteai schia pe unde te taia capul. Magic.
Majoritatea au optat pentru coborarea pana la telescaun, urcand dupa aceea cu acesta (nu era foarte frig, nu batea vantul si fie vorba intre noi nici nu e scump).
Eu am preferat sa urc pe foci (acuma la final parca regret ca nu am profitat la maxim de pulver-ul respectiv ca sa fac cat mai multe coborari).
Elena coboara pe drum impreuna cu Oco si reusesc sa faca la coborare mai mult decat au facut la urcare - au trebuit sa impinga vartos din bete la vale din cauza zapezii.
Eu fac alegerea tampita de a cobora pe urmele de snowmobil,ratez o coborare frumoasa si o inlocuiesc cu una chinuita care ma deprima. Tot acuma imi re-amintesc ca schiatul pe partie nu are absolut nimic in comun cu free ride-ul. Bine, nici schi-urile de tura nu au prea multe in comun cu free ride-ul, dar eu doar pe astea le am.
Ma consolez ca macar o sa urc ca lumea. A doua urcare am facut-o complet singur. N-am tras mai deloc - deocamdata obiectivul meu e sa strang cat mai multe ore de efort continuu la munte. Nu conteaza la ce intensitate, dar e vital sa fac organismul sa inteleaga ca va trebui sa traga peste 4-5 ore (si la unele concursuri peste 24 de ore...). Si antrenamentul asta nu il poti face rezumandu-te la ora zilnica de sala sau la long run-ul din oras. Trebuie sa stai orele alea pe munte si sa faci efort continuu si constant...
A doua coborare m-am lecuit si am luat-o direct la vale prin mijlocul padurii. Superb. Folosesti copacii pe post de jaloane (e de preferat sa nu atingi portile totusi...) si cobori pe unde iti face placere. Cum schi-urile nu ma ajuta deloc (nici tehnica nu e complet de partea mea daca e sa fim sinceri), incerc sa stau cat mai mult pe cozi.
La baza ajung lac de sudoare si cu picioarele explodandu-mi - dar a fost cea mai faina coborare de anul acesta. Youpieee!!!!!
Urcarea a 3-a. De asta nu mai aveam nici un chef. Dar nu aveam nici bani sa urc cu scaunul (ca sa nu imi vina idei, nu am luat banii cu mine). Asa ca nu am decat sa urc.
Urcarea are 799m (de fapt are peste 800m fiindca la ultimii stalpi de fapt cobori). Urcarea asta m-am hotarat sa o fac repede. Nu cat puteam de repede fiindca mi-e teribil de frica de...frig. Si dupa ce ies in platou si nu mai sunt aparat de copaci, dau de frig si incep sa injur si sa ma enervez si sa inghet si sa devin neputincios...
A mers perfect pana la intermediar (vroiam sa urc intr-o ora... si acolo eram inca in grafic). Dupa care a venit ceata (la mine in cap, nu afara). Instantaneu mi s-a terminat bateria si am ametit. Cum senzatia mi-e prea bine cunoscuta, nu ma impacientez. Problema e ca daca stau sa imi iau portia de energie si lichide, pierd mult timp si nu ma incadrez in timpul pe care mi l-am propus. Acuma sunt deja pe platou si mai am sub 10 minute si destul de mult de urcat. Aici e momentul sa accelerez daca vreau sa fac o ora. Ma gandesc sa trag cat pot ca si asa nu sunt decat 10 minute amarate. Dupa primul fuleu m-am oprit ca se facuse intuneric (iarasi la mine in cap, nu afara).
Nu mai am ce face si trebuie sa ma opresc si sa ma energizez...Inghit un Twix intreg si jumatate de litru de apa. Si fac o ora si 10 pana sus. Uite, de aia nu imi plac grasanii...Imi mai trebuia energie pentru 10 minute, doar ca eu spre diferenta de ei nu am de unde sa o iau. Cand termin continutul din stomac, raman pe 0 barat fara nici un fel de resurse...
Seara ne asteapta cina pregatita la cabana. Ati citit blog-ul cu schi-ul la Soelden? Ala cu cantonamentul? Na, asta a fost diametral opus. Mese la ora fixa, bere, relaxare si distractie.
Dupa o cina copioasa (mai, la astia merita sa le fac reclama: la 80RON de persoana ai cazare si 3 mese pe zi. Mese care ma satura pana si pe mine, ceea ce zice multe. E vorba de cabana Bistra), ne regrupam la hotel Felix, unde are loc festivitatea de premiere a primei zi.
Culeg prima diploma (da ma, de participare...) si mai stam la o bere acolo. Mansa a fost castigata de Cristi Brecica, un prieten mai vechi.
Dupa Felix si dupa bere ne amintim ca am mai manca ceva. Asa ca ne deplasam pana la Cerbul unde dupa o a doua cina (cu berile aferente) dezbatem problema dezvoltarii statiunii impreuna cu patronul pensiunii.
Fiind vorba de apres schi, nu putem sa ratam discoteca. Atmosfera faina si colorata acolo. Doar ca ne-a doborat efortul de peste zi, asa ca dupa ce bifam prezenta si la discoteca, ne retragem destul de repede la culcare.
A doua zi nu mai suntem la fel de matinali - de fapt nu suntem matinali deloc. Luam micul dejun jos la restaurant (as putea sa ma obisnuisc foarte usor cu viata asta), dupa care ne reunim la un ceai, si deja e aproape ora pranzului.
Azi va fi mansa de slalom special. Este mult mai tehnica si mai serioasa decat cea din ziua precedenta. Cum pentru azi s-a anuntat cod galben de ninsoare, organziatorii se grabesc sa termine concursul inainte de inceputul ninsorii.
Asa ca raman cu Mardale si Gelu in zona startului.
Am reusit sa trec cu bine prin toate portile. La final nu stiu ce timp am scos sau ce loc am luat. Cert e ca nu am intrat in primii 15 clasati care au luat puncte si care au intrat in clasament.
Mardale si Gelu au reusit sa stranga puncte fiecare la cate una din probe. Trebuie sa imi iau revansa peste 2 saptamani pe Semenic
Participanti: Alternativii, Elena, Alex
Locatie: Muntele Mic
Poze: aici
Cel mai fain week-end din iarna asta (pana acuma).
De data aceasta aveam planul stabilit cu multe zile inainte: vom merge pe Muntele Mic la schi. In week-end-ul acesta se desfasoara si un concurs de schi : Cupa de Vest. Este vorba de 4 manse : 2 acuma pe Muntele Mic si celelalte 2 peste alte 2 saptamani in Semenic.
Ne strangem grup mare - majoritatea e constituita de prietenii de la Alternative. Mai matinali decat in alte dati (vrem sa prindem startul concursului) suntem la baza telescaunului in jurul orei 8.30. Am venit cu Dan Lupsa pana aici - el continuand mai departe sa urce catre Cuntu-Tarcu.
Zapada e ca in povesti aici. Ne echipam si pornim (Elena, Mardale, Eugen, Oco, Marcu si cu mine) pe schi-urile de tura catre statiune. Initial ne-am facut probleme ca o sa inaintam greu prin zapada uriasa. N-a fost sa fie asa: poteca era bine conturata si batatorita de catre snowmobile (au si ele utilitatea lor...).
O urcare care m-a stors de lichide (berile pe care le caram in spate in rucsac m-au vlaguit). Oricum, imi place mai mult urcarea asta decat cea din Valiug pana pe Semenic - nu am un motiv anume, dar asta mi se pare mai faina.
Datorita drumului bun, am ajuns repede in statiune. Deja de pe platou sa vedea o mare de oameni care isi astepta randul pentru a intra in concurs.
Dupa ce ne-am cazat la Bistra, ne-am grabit sa ne inscriem si noi. Azi are loc proba de slalom urias. Traseul a fost simplu (prea simplu). Eu am concurat cu schi-ruile de tura pentru ca mi-a fost lene sa le aduc si pe cele de partie, asa ca nu am prea prins viteza.
Concursul este organizat de Coco Galescu impreuna cu cei de la Prietenii Muntilor. Este laudabil ca se organizeaza astfel de evenimente. De asemenea este de apreciat ca s-a pus accentul pe participarea copiiilor - si au fost o multime de juniori acolo.
Acuma erau toate conditiile pentru un schi perfect in afara pistei: troiene de zapada acopereau orice bustean sau copac cazut din padure. Puteai schia pe unde te taia capul. Magic.
Majoritatea au optat pentru coborarea pana la telescaun, urcand dupa aceea cu acesta (nu era foarte frig, nu batea vantul si fie vorba intre noi nici nu e scump).
Eu am preferat sa urc pe foci (acuma la final parca regret ca nu am profitat la maxim de pulver-ul respectiv ca sa fac cat mai multe coborari).
Elena coboara pe drum impreuna cu Oco si reusesc sa faca la coborare mai mult decat au facut la urcare - au trebuit sa impinga vartos din bete la vale din cauza zapezii.
Eu fac alegerea tampita de a cobora pe urmele de snowmobil,ratez o coborare frumoasa si o inlocuiesc cu una chinuita care ma deprima. Tot acuma imi re-amintesc ca schiatul pe partie nu are absolut nimic in comun cu free ride-ul. Bine, nici schi-urile de tura nu au prea multe in comun cu free ride-ul, dar eu doar pe astea le am.
Ma consolez ca macar o sa urc ca lumea. A doua urcare am facut-o complet singur. N-am tras mai deloc - deocamdata obiectivul meu e sa strang cat mai multe ore de efort continuu la munte. Nu conteaza la ce intensitate, dar e vital sa fac organismul sa inteleaga ca va trebui sa traga peste 4-5 ore (si la unele concursuri peste 24 de ore...). Si antrenamentul asta nu il poti face rezumandu-te la ora zilnica de sala sau la long run-ul din oras. Trebuie sa stai orele alea pe munte si sa faci efort continuu si constant...
A doua coborare m-am lecuit si am luat-o direct la vale prin mijlocul padurii. Superb. Folosesti copacii pe post de jaloane (e de preferat sa nu atingi portile totusi...) si cobori pe unde iti face placere. Cum schi-urile nu ma ajuta deloc (nici tehnica nu e complet de partea mea daca e sa fim sinceri), incerc sa stau cat mai mult pe cozi.
La baza ajung lac de sudoare si cu picioarele explodandu-mi - dar a fost cea mai faina coborare de anul acesta. Youpieee!!!!!
Urcarea a 3-a. De asta nu mai aveam nici un chef. Dar nu aveam nici bani sa urc cu scaunul (ca sa nu imi vina idei, nu am luat banii cu mine). Asa ca nu am decat sa urc.
Urcarea are 799m (de fapt are peste 800m fiindca la ultimii stalpi de fapt cobori). Urcarea asta m-am hotarat sa o fac repede. Nu cat puteam de repede fiindca mi-e teribil de frica de...frig. Si dupa ce ies in platou si nu mai sunt aparat de copaci, dau de frig si incep sa injur si sa ma enervez si sa inghet si sa devin neputincios...
A mers perfect pana la intermediar (vroiam sa urc intr-o ora... si acolo eram inca in grafic). Dupa care a venit ceata (la mine in cap, nu afara). Instantaneu mi s-a terminat bateria si am ametit. Cum senzatia mi-e prea bine cunoscuta, nu ma impacientez. Problema e ca daca stau sa imi iau portia de energie si lichide, pierd mult timp si nu ma incadrez in timpul pe care mi l-am propus. Acuma sunt deja pe platou si mai am sub 10 minute si destul de mult de urcat. Aici e momentul sa accelerez daca vreau sa fac o ora. Ma gandesc sa trag cat pot ca si asa nu sunt decat 10 minute amarate. Dupa primul fuleu m-am oprit ca se facuse intuneric (iarasi la mine in cap, nu afara).
Nu mai am ce face si trebuie sa ma opresc si sa ma energizez...Inghit un Twix intreg si jumatate de litru de apa. Si fac o ora si 10 pana sus. Uite, de aia nu imi plac grasanii...Imi mai trebuia energie pentru 10 minute, doar ca eu spre diferenta de ei nu am de unde sa o iau. Cand termin continutul din stomac, raman pe 0 barat fara nici un fel de resurse...
Seara ne asteapta cina pregatita la cabana. Ati citit blog-ul cu schi-ul la Soelden? Ala cu cantonamentul? Na, asta a fost diametral opus. Mese la ora fixa, bere, relaxare si distractie.
Dupa o cina copioasa (mai, la astia merita sa le fac reclama: la 80RON de persoana ai cazare si 3 mese pe zi. Mese care ma satura pana si pe mine, ceea ce zice multe. E vorba de cabana Bistra), ne regrupam la hotel Felix, unde are loc festivitatea de premiere a primei zi.
Dupa Felix si dupa bere ne amintim ca am mai manca ceva. Asa ca ne deplasam pana la Cerbul unde dupa o a doua cina (cu berile aferente) dezbatem problema dezvoltarii statiunii impreuna cu patronul pensiunii.
Fiind vorba de apres schi, nu putem sa ratam discoteca. Atmosfera faina si colorata acolo. Doar ca ne-a doborat efortul de peste zi, asa ca dupa ce bifam prezenta si la discoteca, ne retragem destul de repede la culcare.
Azi va fi mansa de slalom special. Este mult mai tehnica si mai serioasa decat cea din ziua precedenta. Cum pentru azi s-a anuntat cod galben de ninsoare, organziatorii se grabesc sa termine concursul inainte de inceputul ninsorii.
Asa ca raman cu Mardale si Gelu in zona startului.
Am reusit sa trec cu bine prin toate portile. La final nu stiu ce timp am scos sau ce loc am luat. Cert e ca nu am intrat in primii 15 clasati care au luat puncte si care au intrat in clasament.
Mardale si Gelu au reusit sa stranga puncte fiecare la cate una din probe. Trebuie sa imi iau revansa peste 2 saptamani pe Semenic
Miscarea spre dreapta, marca "Mardale".
Je
Imediat dupa concurs am plecat cu Mardale si Gelu sa dezvirginam pulverul de sub telescaun. Si impreuna cu Lars si Miron. Baietii au reperat un "drop" cu o zi inainte si acuma merg sa il testeze.
Recunosc ca mie mi-a fost frica sa incerc sa sar, dar Gelu si dupa aia Mardale s-au incumetat.
Amandoi au scapat cu bine, de fapt au fost 2 salturi foarte reusite - trebuie sa imi iau inima in dinti si sa incerc si eu.
Mai departe am dat-o direct la vale. Baietii chiar schiaza prin pulver - comparativ eu imi tin doar echilibrul. O placere sa ii vezi cum fac slalom printre copaci.
O coborare excelenta (bine ma Marcu, nu trebuie sa jubilezi acuma - ti-am zis ca imi place, dar sa stii ca asta e pistol cu apa pe langa placa) la finalul careia m-am intalnit cu Elena.
I-am luat rucsacul si am pornit sa urcam impreuna. M-a intins serios - abia am reusit sa tin ritmul ei si la intermediar eram lac de sudoare. (Eu am dus rucsacul! asta e alta poza, asta ca sa nu carcotiti...).
In statiune mergem sa luam pranzul care ne astepta la ora 13.30 (mai, chiar as putea sa ma obisnuiesc cu huzureala asta).
Am mai facut vreo 2 coborari pe partie (ocazie cu care am concluzionat ca e aberant sa platesti ca sa te dai pe partiile alea - singura salvare in zona e coborarea pe sub telescaun), dupa care am pornit spre masini.
Pe drum ne-am intlanit cu Horica si Calin si cu inca cativa, asa ca am strans un grup destul de numeros pentru coborare.
Frumoasa si ultima coborare - poate imi iau pentru anul viitor niste freeride-uri de tura. De fapt sigur o sa imi iau, e pacat sa iti bati joc de asa zapada cu schi-uri ca ale mele.
A urmat un drum superb pana in Timisoara. Efectiv iubesc sa conduc pe zapada, asa ca drumul Caransebes-Timisoara (acoperit complet de un strat consistent de zapada) a fost o adevarata placere.
Vrum, vrum ! Ne vedem pe Semenic!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu