Social Icons

Rusalii fierbinti

Data: 02.06.12-04.06.12
Participanti: Elena, Alex, Alin, Gianina, Vasi
Locatie: Herculane
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

Sa consemnam, ca altfel se uita si e pacat...

De Rusalii am mers impreuna cu Alin si Gianina in Retezatul Mic. Mai exact langa cabana Cheile Butii. Dupa mult timp, ne reintalnim si cu Indianul

Vasi a ramas neschimbat - asta fiind un compliment. Vineri seara ne cazam la niste cunostinte de-a lui Alin.

Sambata vom parcurge traseul de la RTR. Voi merge cu Gianina si cu Vasi. In continuare sunt in perioada in care sunt plictisit de alergat - dar aici se anunta ceva deosebit : nu e vorba de alergare montana ci de "trail montan rapid". Diferenta nu este doar de nuanta.

Traseul ales de Silviu Balan pentru aceasta cursa coincide in prima parte cu bucata de trekking de la Carpathian Adventure: se urca in creasta Piule-Plesa, se parcurge creasta, urmeaza o coborare din saua Scorota pana la cabana Buta. De aici urci in Saua Plaiul Mic si mai departe pe varful Custura Mare. Iar de aici doar la vale pana la punctul de finish de la Cheile Butii.

Traseul nu este lung (28km) in schimb este foarte solicitant.

Cum saptamana viitoare ar fi trebuit sa fiu la IronMan nu analizez traseul cu ochi de concurent ci doar ma bucur de el. Zona e superba. Cu siguranta cea mai frumoasa in care s-a desfasurat pana acuma un concurs montan in Romania.

Nu facem multe pauze. Ne oprim doar cat sa ne tragem rasuflarea sau sa luam apa. Vremea este superba - de fapt pentru traseul acesta (care te duce in golul alpin pana la 2457m) este vital ca vremea sa fie de partea ta.

Destul de vlaguiti am ajuns si pe vf. Custura Mare. De aici a urmat o portiune care mie mi-a placut foarte. Pentru inceput o coborare tehnica pana pe varful Marii urmata de ceva nemaipomenit: 800m diferenta de nivel pe un tapsan innierbat la vale.

La finalul zilei eram asa de entuziasmat de traseu incat mai ca ma batea gandul sa renunt la IronMan si sa vin sa concurez.

Aici Elena a punctat bine: "Ai facut odata traseul, ce rost are sa-l mai faci odata? Daca vrei, merg inainte si iti dau apa ca sa ti se para ca esti la concurs". Si cam are dreptate...

Elena a mers azi cu Alin si cu Vlad pe Valea Scorotei.

Ziua de duminica a fost rezervata pentru tura de MTB. De mult timp mi-era dor de mers cu bicicleta pe coclauri. Aici in zona stiu un traseu frumos - cel pe care s-a desfasurat proba de bicicleta de la Carpathian Adventure din 2009. Faine amintiri...

Asa ca nu foarte de dimineata pornim sa refacem respectivul traseu. Alin il are pe GPS, eu nu. Dar am facut la servici o ditamai harta si cu ea nu avem cum sa ne ratacim. Pe care am uitat-o la cabana...

Traseul traverseaza muntii Vulcan - se urca destul de sustinut pana intr-un pas de unde se trece in Oltenia. Urmeaza vreo 20km de coborare lejera pe forestier.

Roata mi-a explodat nu mult dupa ce am inceput coborarea. La MTB am niste roti tampite - sunt foarte usoare, custom made, de firma. Doar ca iti ia undeva la 20 de minute sa dai jos cauciucul de pe ele. Si inca 30 minute, degete sangerande si o multime de suduieli ca sa il pui la loc. Mi se par ca sunt "olecuta" prea mari. Indiferent de cauciucul folosit, am tot timpul probleme. Asa ca explozia ne-a intarziat destul de mult.

Dupa ce am remediat problema, am mai mers 500m dupa carfe am avut a doua explozie. Problema era ca tot cauciucul era copt si pe acolo iesea camera.

Evident ca asta nu a avut darul sa ne descurajeze - dintr-o camera sparta am incropit un garou si am strans cat de tare am putut zona respectiva ca sa nu iasa camera. Si dupa aia am sperat sa nu se mai sparga.

Deja pierdusem o gramada de timp cu exploziile. Ajungem odata cu varful caniculei in Oltenia. Ne oprim in primul sat la o bere.

Berea de 2Ron. Inghetata de 1.5 RON. Aveau astia niste preturi aici... Dupa ce am discutat despre nimicnicia fiintei umane in viziunea lui Cioran cu vacarul satului si cu unul cu fata de lautar- adica a se traduce:

- noi n-avem cum sa ajungem pana la unitatea militara azi (pana acolo mai erau 20km si nu le-am zis ca de fapt de acolo mai vrem sa facem vreo 40km...)
- daca votezi cu imbecilul ala de are si televiziune, macar o sa ia bicicletele de la bogati si le da la saraci. Asta mi s-a parut ingrijorator: adica chiar exista suficienti retardati care sa creada asa ceva. Clar nu toti ar trebui sa aiba dreptul la vot...

Am plecat din sat, ba chiar am ajuns si la untiatea militarea (in mai putin de 1.30 ore). Si azi am avut parte de o zi superba. Diametral opusa fata de cum a fost acuma 4 ani la concurs.

Si fiindca avem cum noi un track GPS desenat de mine, ne-am ratacit. Asa ca a trebuit sa improvizam din mers. Harta nu aveam, zona nu o cunosteam nici unul, asa ca mai mult ne dadeam cu presupusul. In asemenea situatii faci ca Indianul - mergi tot timpul pe drumul care urca. De sus vezi mai bine in general...

Am iesit in golul alpin de sub creasta Oslei si acolo am dat de o stana. Inainte de asta am mai avut insa o explozie. Pe care a trebuit sa o facem muscati din plin de mustele nesatule care roiau pe langa turma de oi. De la ciobani am aflat pe unde sa mergem  - ba mai mult - au insistat sa vina cu noi o buna bucata de drum pentru a ne arata pe unde sa o luam.

Dupa o coborare faina, urmata de o portiune de coborat prin rau, am dat si de drumul forestier care ne-a scos in final in punctul de unde incepusem tura de dimineata.

Dupa o nesinscronizare tipica mie, ne-am regurpat la cabana. Am bifat o zi superba de MTB.

Elena a continuat seria zilelor de trekking si a fost impreuna cu Gianina pe creasta Oslei.

A treia si ultima zi am fost pe Piatra Iorgovanului - este un traseu care ii place foarte mult Elenei. Din ziua aceasta avem si ceva poze:
 
Traseul incepe de vis-a-vis de cantonul Campusel. Daca vreti sa il parcurgeti, tineti cont ca aici e zona calcaroasa, asa ca nu o sa aveti apa.

Retezatul Mic este o zona salbatica. Apropo...vin aici cel putin odata pe an de ceva timp... Am asistat la nasterea soselei care va face legatura cu Herculane. Si care am inteles ca o sa distruga tot eco sistemul, o sa pericliteze fauna, o sa fie mai rea ca apocalipsa.

Ce se vede la fata locului: una dintre cele mai salbatice zone din tara. O sosea pe marginea careia in 5 ani nu a aparut absolut nici o constructie care sa afecteze zona. O sosea pe care daca nu esti subiectiv o sa vezi ca la fiecare cateva sute de metrii exista locuri special amenajate pentru ca animalele salbatice sa poata ajunge pe partea cealalata. O sosea pe care in week-end merg maxim 50 masini si undeva pe la 100 ciclisti.

Dar, na...E cool sa fii impotriva si sa sustii tot felul de cauze, chiar daca habar n-ai despre ce vorbesti...

1.30 pana pe varf. Pe indicator scrie 3 ore. Inca suntem in grafic :)

Varful Piatra Iorgovanului


 Lectii de catarare la orizontala cu Vlad


La vale cu mic cu mare

Presimt ca o sa am o perioada de antrenament cu rucsac in spate... Chestia aia galbena e scaunul lui Vlad, cred ca face urat daca nu il are cu el.. Eu o sa inlocuiesc bidonul de Sponser cu doza de bere.

Portocalii

3 comentarii:

Alin spunea...

Peste cativa ani sigur veti merge pe Iorgovan cu telecabina.
Ma opun DN66A nu ca sa fiu cool, ci pentru ca eu consider ca orice drum asfaltat distruge ecosistemul.
Poate te informezi de aici si reconsideri:
http://www.agentgreen.ro/new/index.php?id=164
http://www.agentgreen.ro/new/index.php?id=205
http://www.agentgreen.ro/new/index.php?id=207
http://www.agentgreen.ro/new/index.php?id=220
Dupa tine, si astia sunt cool: UBB, Agent Green, WWF, Milvus și Societatea Carpatina Ardeleană (EKE/SKV).
Pai cu atitudinea asta te situezi in aceeasi tagma cu primarii, presedintii si asa zisii dezvoltatori ce ne aduc binefaceri pe banda rulanta: sosele in creierii muntilor, cariere cu sau fara cianuri, noi gondole si partii de schi, eoliene si microhidrocentrale exact unde trebe!
Iti urez succes sa iei apararea betonatorilor. Nu ma mir dara cum se degradeaza starea zonelor naturale, cu astfel de 'aparatori'.

Topai Radu Octavian spunea...

Fain traseu, faina vreme si mai ales faina zona! Si ... faina protuberanta Elenei :), sa aiba grija sa nu alunece sau sa nu produca "vibratii" puternice :)

Referitor la drumul respectiv, eu prefer sa nu-mi spun parerea personala, ci doar un fapt. In urma cu cativa ani, unul din clientii nostri, o firma de imobiliare italiana, s-a mutat complet din Timisoara la Lupeni, ca sa faca afaceri cu terenuri pe marginea drumului respectiv.

Numai bine!

Anonim spunea...

Ref. DN 66A: argumentele tale din text nu sunt valabile, desi faptele prezentate sunt reale. Cand drumul va fi terminat si va fi utilizat pentru tranzit din Petrosani in Herculane, nu o sa mai circule doar 50 de biciclisti, ci 1000 de dube, masini mari si mici etc. Si abia atunci o sa apara "dezvoltarile durabile" pe margine.

Mandea