Data: 23.06.12-24.06.12
Participanti: Elena, Alex, Bobi
Locatie:Poiana Marului
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
In week-end e Maratonul Tarii Gugulanilor. Mi-am dat jos gips-ul (a doua oara) si mi-am cumparat o orteza. Am de gand sa particip si eu la concurs, chiar daca doar la proba de 30km.
E un bun prilej sa ii mai scot si pe a mei parinti din casa - sambata seara ajungem la Poiana Marului
Si ne intindem la un picnic.
Dupa ce am mancat, am facut o tura scurta sa vad daca mana rezista. Raspunsul a fos sec si crud: nu rezista. M-a durut destul de tare, suficient de tare incat sa nu aiba nici un sens sa incec sa concurez a doua zi.
Dupa ce am testat pe propria piele si am constatat ca nu pot sa ma dau ci bicicleta - mi-a mai ramas o singura varianta: alergatul. Si asa am ajuns sa imi calc din nou promisiunea de a nu alerga.
Duminica dimineata apare si nasu Bobi. Cu nasa Adriana si cu copilul paros.
Vom alerga impreuna azi. Planul initial e destul de ambitios. Prima portiune presupune sa alergam pe forestier pana in saua Jigoria - portiune comuna cu cea de la maratonul de MTB.
Un drum anost, plin de praf intr-o caldura ucigatoare. Nu puteam gasi un mod mai bun de a ma convinge ca am chef de MTB.
Pana in Jigoria sunt 12km. Pe ultimii km deja am inceput sa ajungem ciclistii. Din Jigoria o cotim spre cabana Cuntu.
Aici deja am inceput sa intalnim tot mai multi concurenti pe bicicleta.
De la Cuntu ne cam dispare cheful sa mai urcam si pe Tarcu. E deja tarziu si bucla pe care o gandisem initial se intrevede a fii mai lunga decat calculasem.
Asa ca de la cabana iesim in golul alpin, mai mergem pana intr-o sa si de acolo incepem orientarea cu ajutorul GPS-ului local: ciobanul.
De la el aflam ca putem sa scurtam toata bucla si sa iesim aproape de cabana lui Dunca, daca mergem pe asa zisul "drum al ciobanilor".
Nu stam prea mult pe ganduri si o luam pe unde ne-a indicat badea. Am ajuns intr-o zona in care spre rusinea mea nu am mai fost niciodata. Exista intr-adevar o poteca slab conturata care ne ajuta daca nu sa alergam, macar sa inaintam repede.
Am coborat pana in fundul acestei vai - apropo, zona este foarte salbatica si foarte frumoasa. Dupa aceea am urcat pe versantul din stanga.
Si mai departe a urmat o interminabila, dar foarte placuta, curba de nivel care ne-a traversat peste cateva vai.
Dupa ce am traversat "mari si tari" am intrezarit departe in zare, peste alte "mari si tari" cabana lui Dunca de unde stiam ca se poate cobora pe poteca inapoi catre Poiana Marului.
Doar ca ne-am cam plictisit de mers pe curba de nivel si ne-am gandit sa o luam direct la vale catre forestier. Un alt punct de GPS uman ne informeaza ca nu exista nici un fel de drum. Asta dupa ce greu a luat de pe noi haita de ciobanesti care n-au parut foarte entuziasmati ca le-am deranjat siesta.
Nu ne-am departat bine de cioban si am intrat intr-un hatis pe o panta pe care abia mai puteai sta in picioare.
Pe jos erau frunze uscate si plin de lemne putrezite. Alergam la propriu din copac in copac: adica ne foloseam de fiecare copac din cale pentru a ne frana.
Daca in prima portiune am mai "picat" cumva, dupa aceea padurea a devenit asa de deasa si panta asa de abrupta incat am ajuns sa inaintam foarte incet. Sa ne taram de-a dreptul.
In unele portiuni faceam efectiv acrobatii peste trunchiurile de copaci cazute sau ca sa nu alunecam pe frunze in apa de sub noi. Mi-am luat partea anuala de "Bear Grylls" - mi-a ajuns pentru 2012 asa ca de acuma inainte o sa incerc sa raman pe poteci.
Dupa foarte mult timp de cand am intrat pe portiunea de adventure, am iesit in sfarsit din nou la forestier. Zgariati bine, obositi, dar macar cu amandoua picioarele la locul lor.
A urmat cea mai urata portiune: 6km de forestier. Praf, caldura, oboseala. Nu mai aveam chef - norc ca era si Bobi asa ca ne-am mai motivat unul pe celalalt.
Dupa ce am ajuns in sfarsit inapoi, stiam deja ca iara am mintit. Si ca nu asta va fi ultima tura de alergat pentru urmatoarea perioada: voi merge saptamana viitoare la Cozia. Nu de alta, dar mana nu ma lasa sa fac altceva...
Participanti: Elena, Alex, Bobi
Locatie:Poiana Marului
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
In week-end e Maratonul Tarii Gugulanilor. Mi-am dat jos gips-ul (a doua oara) si mi-am cumparat o orteza. Am de gand sa particip si eu la concurs, chiar daca doar la proba de 30km.
E un bun prilej sa ii mai scot si pe a mei parinti din casa - sambata seara ajungem la Poiana Marului
Si ne intindem la un picnic.
Dupa ce am mancat, am facut o tura scurta sa vad daca mana rezista. Raspunsul a fos sec si crud: nu rezista. M-a durut destul de tare, suficient de tare incat sa nu aiba nici un sens sa incec sa concurez a doua zi.
Dupa ce am testat pe propria piele si am constatat ca nu pot sa ma dau ci bicicleta - mi-a mai ramas o singura varianta: alergatul. Si asa am ajuns sa imi calc din nou promisiunea de a nu alerga.
Duminica dimineata apare si nasu Bobi. Cu nasa Adriana si cu copilul paros.
Vom alerga impreuna azi. Planul initial e destul de ambitios. Prima portiune presupune sa alergam pe forestier pana in saua Jigoria - portiune comuna cu cea de la maratonul de MTB.
Un drum anost, plin de praf intr-o caldura ucigatoare. Nu puteam gasi un mod mai bun de a ma convinge ca am chef de MTB.
Pana in Jigoria sunt 12km. Pe ultimii km deja am inceput sa ajungem ciclistii. Din Jigoria o cotim spre cabana Cuntu.
Aici deja am inceput sa intalnim tot mai multi concurenti pe bicicleta.
De la Cuntu ne cam dispare cheful sa mai urcam si pe Tarcu. E deja tarziu si bucla pe care o gandisem initial se intrevede a fii mai lunga decat calculasem.
Asa ca de la cabana iesim in golul alpin, mai mergem pana intr-o sa si de acolo incepem orientarea cu ajutorul GPS-ului local: ciobanul.
De la el aflam ca putem sa scurtam toata bucla si sa iesim aproape de cabana lui Dunca, daca mergem pe asa zisul "drum al ciobanilor".
Nu stam prea mult pe ganduri si o luam pe unde ne-a indicat badea. Am ajuns intr-o zona in care spre rusinea mea nu am mai fost niciodata. Exista intr-adevar o poteca slab conturata care ne ajuta daca nu sa alergam, macar sa inaintam repede.
Am coborat pana in fundul acestei vai - apropo, zona este foarte salbatica si foarte frumoasa. Dupa aceea am urcat pe versantul din stanga.
Si mai departe a urmat o interminabila, dar foarte placuta, curba de nivel care ne-a traversat peste cateva vai.
Dupa ce am traversat "mari si tari" am intrezarit departe in zare, peste alte "mari si tari" cabana lui Dunca de unde stiam ca se poate cobora pe poteca inapoi catre Poiana Marului.
Doar ca ne-am cam plictisit de mers pe curba de nivel si ne-am gandit sa o luam direct la vale catre forestier. Un alt punct de GPS uman ne informeaza ca nu exista nici un fel de drum. Asta dupa ce greu a luat de pe noi haita de ciobanesti care n-au parut foarte entuziasmati ca le-am deranjat siesta.
Nu ne-am departat bine de cioban si am intrat intr-un hatis pe o panta pe care abia mai puteai sta in picioare.
Pe jos erau frunze uscate si plin de lemne putrezite. Alergam la propriu din copac in copac: adica ne foloseam de fiecare copac din cale pentru a ne frana.
Daca in prima portiune am mai "picat" cumva, dupa aceea padurea a devenit asa de deasa si panta asa de abrupta incat am ajuns sa inaintam foarte incet. Sa ne taram de-a dreptul.
In unele portiuni faceam efectiv acrobatii peste trunchiurile de copaci cazute sau ca sa nu alunecam pe frunze in apa de sub noi. Mi-am luat partea anuala de "Bear Grylls" - mi-a ajuns pentru 2012 asa ca de acuma inainte o sa incerc sa raman pe poteci.
Dupa foarte mult timp de cand am intrat pe portiunea de adventure, am iesit in sfarsit din nou la forestier. Zgariati bine, obositi, dar macar cu amandoua picioarele la locul lor.
A urmat cea mai urata portiune: 6km de forestier. Praf, caldura, oboseala. Nu mai aveam chef - norc ca era si Bobi asa ca ne-am mai motivat unul pe celalalt.
Dupa ce am ajuns in sfarsit inapoi, stiam deja ca iara am mintit. Si ca nu asta va fi ultima tura de alergat pentru urmatoarea perioada: voi merge saptamana viitoare la Cozia. Nu de alta, dar mana nu ma lasa sa fac altceva...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu