Politisti

Joi seara. Trag tare ca doar-doar scot un timp bun pe urcarea spre Giarmata.

In varful dealului, agentul se deplaseaza agale de pe banda opusa si imi face semn ferm sa trag pe dreapta.

"Ce facem la ora asta fara nici un element de semnalizare si fara vesta?"
Raspund promt:
"Mergem acasa!"

In general reusesc sa am asa raspunsuri dezarmante incat oamenii raman debusolati.

"Bine, dar asa?! Fara lumini?!"
"De aia mergem repede, ca sa nu ne prinda noaptea!"

Daca omul vorbea la persoana 1 plural, m-am gandit ca or fi mai multi, dar nu ii vad eu. Asa ca am raspuns si eu la plural - sa dau impresia ca "suntem si eu mai multi".

"De unde veniti?"
Ii zic detaliat tura.
"Mai, dar e mult!"

Si de aici o gramada de intrebari: cu cat merg la ora, cat ma antrenez, de ce, pe unde mai merg.
Asta a fost unul dintre cei mai dezghetati politisti pe care i-am intalnit pana acuma. Ne-am despartit prieteni.

Vineri seara. Fund de lume: intersectia Baia de Arama cu Cerna Sat. Iesisem sa fac urcarea pana in sat Godeanu.

La intersectie o vad. De data asta era o "ea". Statea teapana in mijlocul soselei si mi-a facut acelasi gest ferm sa trag pe dreapta.

Ma opresc in panta, deschid geamul si astept. "Tut-tut-ul " urla destul de tare la casetofon.

"Agenta X, politia Baia de Arama. Actele la control."

Ma uit ca picat din cer la ea. Visasem tot drumul pe vale pana aici, ascultam linistit muzica si acuma am fost intrerupt din reverie. Nu imi vine alta idee:

"Ciao!"

Sta si se uita uimita la mine.

"Actele la control va rog!"

Mormai ceva si ii dau actele.

Voi ati remarcat ca toate politistele sunt blonde? Sunt convins ca asta e primul (daca nu singurul ) criteriu de angajare a femeilor in Politie.

"Buna ziua. Blonda natural? Da? Perfect! Veti fi agenta de circulatie. Vopsita? La birou, ne pare rau - soferii e smecheri si simt diferenta."

Blonde, cu parul prins in coada, cu ochii de o culoare spalacita - te asteapta in intersectii obscure. Cred ca au avut un psiholog la un moment dat in Politie, care i-a invatat sa le angajeze pe astea.

"Asigurarea masinii va rog !"

Asta e mai complicat. Elena are toate actele masinii frumos oranduite intr-un dosar in bord. Doar ca eu habar n-am care e asigurarea, CASCO sau mai stiu eu ce e pe acolo.

Asa ca ii intind politistei tot dosarul (destul de voluminos):

"Imi pare rau, habar n-am unde-i, dar e pe acolo pe undeva."

Se uita si mai ciudat la mine, gaseste asigurarea si o verifica.

"Dar de ce sunteti imbracat asa?"

Abia acuma realizez ca sunt in echipamentul de bicicleta, cu manusile in maini, cu casca pe cap (nu ma intrebati de ce port casca de bicicleta in masina) si cu ochelarii pe ochi.

La fel de natural ca intrebarea ei inocenta, a venit si raspunsul meu:

"Sa ma dezbrac?"

Fata ridica ochii din acte si ... acuma as fi dat orice sa am o camera de filmat. Reactia nu poate fi descrisa. Trebuia vazuta.

Uimire. Soc. Lipsa totala de reactie. 

Ideea e ca nu m-am gandit o secunda. Abia dupa ce am vazut expresia de pe fata ei am realizat ce am zis.

Acuma nu mai era loc de dat inapoi. Daca mai ziceam ceva picam de cacat. Asa ca m-am uitat la fel de tinta la ea fara sa mi se miste un muschi.

Reuseste sa baiguie cu greu:

"Totul e in regula. Drum bun!" Si imi intinde mormanul de acte.

"Nu, ca eu raman aici!"

Na, acuma as descrie reactia ca spaima, teroare, lipsa oricarei idei salvatoare.

"Daaaaaaaaaaaa?!!!!!!! De ce?!"

Statea cu ochii mariti in mijlocul drumului. M-am dat tacticos jos (in picioare aveam papucii cu placutele de cursiera), m-am intors si am inceput sa imi dau jos bicicleta de pe masina.

"Merg cu bicicleta mai departe!"

La intoarcere era acolo tot echipajul, inclusiv agenta. Ne-am congratulat reciproc, ne-am urat unul altuia seara placuta si sanatate.

P.S.: Nu, ai auzit bine, nu ti s-a parut.