Social Icons

De vis

Telefonul a sunat la 6.45.  Sa ma duc? Sa nu ma duc?

A inceput si Ana sa rada. Nu ma duc. Mai bine ma joc cu ea. Dupa care a tacut.

Si stateam asa in intuneric pe coltar. Sa ma duc? Sa nu ma duc? Hai ca merg totusi.

La 7.06 eram la sala. La 7.12 eram pe banda.

Mi-am dat seama ca o sa fie probleme imediat ce nu am gasit telecomanda. M-am dus la receptie - nu stia fata aia unde e. Cum dracu' sa alerg fara telecomanda?!

Am baleiat atent seria de televizoare de deasupra benzilor. Pe unu era Digi Life. Asta suna a ceva ca fostul Discovery. Asa ca m-am pus pe banda din fata lui.

Emisiunea era una medicala. Eu cum vad o picatura de sange, cum lesin. Cand aud de doctor alerg maratonul sub 3 ore. Cand vad spitalul fac stanga imprejur.

A fost cumplit. Am aflat despre evolutia transplantului hepatic in ultimii 30 de ani. Cu exemple concrete si cu imagini din salile de operatii.

Da' am zis ca nu ma dau jos de pe banda. Ma uitam la afisajul benzii. Dar mai ridicam si capul. Oceane de sange si oameni ciungi si cazuri disperate se pravaleau peste mine. Super!!!!!! Daca birui antrenamentul in conditiile astea nu ma mai doboara nimic

Dupa 15 minute am dedus din emisiunea aia ca pana la urma comertul cu organe ar fii o afacere profitabila. Si mai ales ca in general oamenii sunt suficient de prosti incat sa trebuiasca sa ajunga cu un picior in groapa (in cazul asta cu un ficat lipsa) ca sa isi dea seama ca timpul nu-l mai poti da inapoi.

Eu din toata aia am retinut ca a trebuit sa le faca la astia transplant de ficat ca abia dupa aia sa isi dea seama ca important e sa te bucuri alaturi de familie si de ce ai. Si sa-ti bagi pula in el stres, rutina si alte delicii contemporane. Foarte trist...

Pe la minutul 25 si a 3-a operatie laparoscopica am cedat. Vedeam numai lobi de ficat atacandu-ma din toate partile. Mate taiate, lichide sangerii si scalpele ascutite mi se plimbau prin fata ochilor.

Nu cedez!!! Mai 5 minute. Cumplite minute! Brusc s-a terminat. Nu va dati seama ce usurare am simtit. Emisiunea s-a terminat, ca antrenamentul meu mai dura...

Dupa pauza publicitara a inceput emisiunea cu leucemia. Am clacat instantaeu.

Am coborat de pe banda. Am mai baleiat odata televizoarele (telecomanda tot nu aparuse). Pe unul era History. Am scapat! O sa reusesc sa imi termin alergarea. M-am pus cuminte pe banda din fata lui.

Banda care horcaia ca aia de pe masa de operatie - aia cu transpalntul de ficat. A trebuit s-o schimb.

Urmatoarea banda era usor in diagonala cu televizorul. Am inceput sa alerg. Pe ecran cel putin nu era sange. Dimpotriva, am vazut o sigla mare roz.

De la DigiLife am nimerit la Euforia TV.

In curand mi se facuse dor de leucemie. Destul de repede am aflat ca de fapt Amalia nu a cazut pe scari. Si-a inscenat caderea pe scari.

Asta a avut consecinte nasoale din cate mi-am dat seama. Melita (Belita) sau ceva de genul asta a intuit asta si urmatoarele 5 minute - cand sprintam cu 17km/h la ora - s-a dus la tat'su, la gagiu si la ceva prietene si a dibuit adevarul.

Pe finalul sprintului treaba parea rezolvata: mama ii inscenase totul ca sa scape de Mannos. Dar acuma Melita (Belita) vroia sa plece de acasa cu aia mica cu tot.

Imi venea sa plang.Transplantul de ficat parea nectarul zeilor in comparatie cu asta. Mai avema inca 14 minute si un sprint.

Situatia parea fara iesire. Melita  (Belita) plecase cu aia mica de acasa la un hotel. Iuresul parea sa se dezlantuie pe ecran. Si iara, brusc s-a terminat. Serialul, nu antrenamentul.

Nu imi venea sa cred! Am mai aflat cu incantare cum poti slabi 21kg intr-o luna - nu pot sa nu sesiz ironicul situatie: imbecilitatrea aia o vedeam in timp ce alergam ca dementul la banda. Si stiam ca nimeni nu poate slabi 21kg in vecii vecilor cu cacatul ala de crema.

Langa mine era o fata ...cu forme rubensiene(fata de personajele mai doatate, dar care au bunul simt sa faca sport am tot respectul).  Fata alerga si asuda toata. Se straduia, muncea. Si pe ecran era unul numai zambet cu crema aia in mana.

Fata parea destul de interesata. Oare ce s-o fii gandind: ma, decat sa ma chinui atata aici, sa transpir, sa mi se faca rau, nu mai bine stau frumos acasa si ma dau cu creme?

Fata a plecat. Publicitatea s-a incheiat. Sprintam bucuros catre capatul benzii.

Si a aparut Fuego...

4 comentarii:

Cristi Davidovici spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cristi Davidovici spunea...

Numai nu gasesc niste date de contact, sa va intreb ceva. Imi dati ? :)

Elena & Alexandru FODOR spunea...

Adresa noastra de mail este: hoinarii [at] gmail.com.

Andy Gregory spunea...

my ability to climb overhanging routes where a lot of body tension sunglasses is needed.
It also hurts my ability to check out

the route