La inceput a fost...planul

Fara plan nu merge. E ca si cand ai pleca la razboi cu arma descarcata.

A trecut si perioada de odihna (prelungita cu o perioada lunga de lipsa totala de chef si motivatie). Au trecut si sarbatorile. A trecut si concediul.

Acuma m-am trezit in curul gol.

Bine, nu chiar in curul gol... In perioada care a trecut am pregatit terenul pentru ce o fi sa urmeze.

Dar acuma imi trebuie un plan.

Anii trecuti m-au invatat ceva: sa nu trag ca boul inainte de ianuarie. De asemenea numai cu hei-rup-ul nu merge.

Totodata am vazut ca nu merge sa fugi dupa mai multi iepuri. Nu merge alergat si bicicleta. Sau inot, alergat si bicicleta.

De fapt merge, dar am alte prioritati. Cred ca vreau sa imi amintesc cum rade Ana si Elena si cum am stat cu ele,  si nu numai cum am alergat nu stiu cati kilometri. Lucrurile trebuie imbinate. Cu cap.

O sa imi schimb calendarul de concurs...  Anul acesta voi mai merge la... maxim 1 concurs pe saptamana :).

Voi merge la "cele mari" : IBO (cele 2 anul acesta din cate am inteles), 3 Munti, Maros, Geiger, Resita. Voi incerca un DHS. Dar si la cele mici si faine: Liman, Ranca...

Pentru alergat am facut o selectie mai aparte: voi reveni la Marathon 7500 (sper ca intr-o formula inedita si sper ca nu doar pentru a bifa participarea), va fi MPC ca de obicei (unde de pe acuma stiu ca voi merge la fel de bine ca in  toti anii precedenti). Va fi bineinteles UTF. Sper ca va fi si Olympus.

Dar anul acesta ies din calendar, pentru mine, mai multe nume sonore: Eco Marathon, Hercules, Apuseni, Ciucas. Voi reveni la ele... atunci cand va reveni cheful de asa ceva.

De asemenea anul acesta voi incerca si unul sau doua duatloane.

Si ca diversificare (si mai ales ca antrenament si ca pregatire psihica) anul acesta voi incerca sa concurez si la turele scurte.  Evident, nu la concursurile serioase gen Geiger, Maros sau Garana... Dar sunt curios cum ma descurc pe distante scurte, unde e nevoie de explozie. Si parca as mai schimba aceleasi fete cu care concurez de 5 ani incoace...

Daca 2012 a fost anul Flower Power - anul in care am concurat de placere, de dragul sportului si fara inversunare... ei bine pentru 2013 imi doresc altceva. Sper sa revin la inversunarea si incrancenarea de acuma 2 ani. Sper ca 2013 sa fie un an de "razboi". Completat cu mult antrenament.

Am vazut ca pot sa imi depasesc propriile bariere in anii ce au trecut. Nu mai vreau sa ma lupt cu mine: lupta aceasta am castigat-o deja.

Acuma vreau mai mult. Vreau sa ma lupt din nou cu ceilalti concurenti. Nu mai vreau sa ma complac in: "am concurat de placerea concursului".  Sau ca am participat de dragul sportului. Asa a fost 2012. Probabil ca o sa fie din nou peste cativa ani. Dar nu anul acesta.

Sunt constient ca asta nu vine peste noapte. Probabil ca nu o sa imi ating obiectivele in 2013. O sa fie poate un an de deceptii. Dar urmeaza 2014.

La categoria mea de varsta vreau sa fiu printre cei mai buni. Aici fac o paranteza: trebuie totusi sa iti pui obiective realiste. Nu pot sa visez ca mai am vreo sansa sa ma lupt cu cei sub 30 de ani. Ar fi si foarte grav pentru sportul din Romania daca inca as mai avea sanse acolo.

De ce as face asa ceva? Din mai multe motive.

In primul rand ca asa am chef acuma.

Si in al doilea rand ... pentru ca nu imi pot nega firea. Asta sunt, nu pot fi altul: sportul m-a interesat dintr-un singur motiv. A fost doar un alt domeniu in care puteam concura. Locul unde sa demonstrez ca pot sa fiu mai bun decat altcineva. Decat oricine.

Eu nu pot tine prelegeri despre beneficiile sportului. Cum nu pot tine prelegeri despre beneficiile lasatului de fumat.

Prelegerea mea despre sport ar fii cam asa: "Fa sport. O sa-l intreci pe X. Fa si mai mult sport. O sa-l intreci si pe Y. Lasa-te de fumat ca sa faci mai mult sport si o sa-l intreci si pe Z."

Orice fac, fac cu inversunarea competitiei: ma joc pe calculator maniacal pentru a fi mai bun ca altii. Beau bere mai mult ca altii. Orice fac trebuie sa fac mai bine sau mai mult ca altii.

Mi-am cumparat de sarbatori un puzzle. Nici ala nu pot sa il fac normal. Si acolo trebuie sa stau cu noptile pana innebunesc de cap, doar pentru a-l temina.

E bine, e rau? Imi pare rau, dar la 33 de ani firea omului nu o mai schimbi...

Am inteles ca pe langa antrenament e nevoie de odihna. De o nutritie corespunzatoare. De mai putin alcool. La toate astea lucrez deja.

Dar cel mai important ingredient am observat in 2012 ca e altul: Elena si Ana. Daca de acolo vine linistea si suportul moral restul vine aproape de la sine.

Si acuma...la munca.