Primavara

Balconul de la dormitor nu e inchis si nici nu avem de gand sa-l inchidem. Dar trebuie vopsit.

Stau afara si polizez de zor vopseaua veche. E cald.

O multime de lume pestrita se plimba pe sub balconul meu. Imi place sa ii urmaresc, sa incerc sa ghicesc ce fac, unde se duc, de ce sunt grabiti sau de ce vorbesc pe un ton ridicat uneori.

Incet, incet, apare un cuplu de batranei. El, inalt, merge atent si schioapata putin. Imbracat intr-un palton negru, elegant, o tine de brat pe batranica.

De fapt e invers si se vede de la mine de pe balcon. Ea il sprijina grijulie pe el. Amandoi stiu asta. E un acord tacit, vechi probabil de cativa ani buni.

Ea, mai mica de statura decat el, este foarte cochet imbracata.Au iesit impreuna la plimbare.

Merg incet, sontac, fara sa spuna nimic. Ma uit putin la ei. Probabil dupa atatia ani nu mai e nevoie sa vorbeasca intruna. Gandesc la fel.

In dreptul balconului meu e o alee care duce in spate. Cotesc amandoi pe acolo.

Batranul da drumul bratului care il sustinea si se opreste. Incet, greoi se apleaca pe vine.

Devin curios si ma opresc din polizat.

Sta cateva secunde bune, parca cautand ceva acolo jos. Batranica s-a oprit si ea. Acuma il sustine de brat ca sa il ajute sa se ridice. Anevoie, se indreapta de spate.

El ii intinde un ghiocel.

N-am auzit daca si-au spus ceva. Dar mi s-a parut ca batranica a suras strengareste - poate o amintire pierduta de mult in negura timpului, dupa care a luat-o in fata pe alee.

In spatele ei batranul pare ca a prins puteri. Se apleaca si mai culege inca doi-trei ghiocei dupa care merge repede dupa babuta lui.

Ea pare sa stie, incetineste pasul parca asteptandu-l. O bate usor pe umar si ii intinde florile.

As putea jura ca babuta a rosit. Se pierd amandoi pe alee, unul la bratul celuilalt.

Polizez mai departe. De azi a venit primavara...