Parang alb

Data: 18.10.13-19.10.13
Participanti: Elena, Ale, Ana, Alin, Gianina, Radu, Vlad, Geta, Vladimir, Adi, Simona, Iulia
Locatie:Parang
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii

 Omul mic cu omul foarte mic. Ana si cu Vladimir au inceput sa se inteleaga de minune.

 Groapa Seaca a fost destinatia acestui week-end. Numai cuvinte de lauda vis-a-vis de conditii.

 Ben. Asa il chema. "Fraiere!!! Daca te apropii te distrug! (Tati ia-ma in brate ca namila aia baloasa vine catre mine...)".
 

 Libertate! Libertate! Cum naiba sa mai si umblu dupa ce m-ati incotosmanit asa?

  Vezi tu Vladimir? Nimeni nu ma crede. Acuma vezi cu ochii tai ce trebuie sa sufar in fiecare week-end.

 Si la drum noi am pornit

 MTB. Cursiera. Masina. Orice mijloc de transport, dar nu perpedes - mersul pe jos pe forestier e mai chinuitor si comparativ cu ...orice.absolut orice.

 Ana, esti norocoasa. Singura. De ce naiba n-am bagat eu furia rosie pe aici?

 Apa Jietului - bogata acuma datorita ploilor din ultimul timp

 Reuniune de familii.

 Radu! Hei Radu! Trezirea, ca mai avem de mers o bucata buna.

 Iei piatra, ridici mana, faci balans si dupa aia ii dai drumul. Ai inteles acuma?

Psss, ma tu, trezeste-te! Daca te trezesti si zici ceva poate scapi - altfel astia te duc la naiba. Ii cunosc...

 Deci: laptele e pentru amarasteni. Sponser! Sponser, asta e viitorul!

 Pe interminabilul forestier am pornit din nou.

Ahoi mare sef de trib! Unde duce drumul acesta?

 The Fathers!

 Or fi comestibile? Se zice ca orice ciuperca e comestibila. O data...

 Refugiul Agatat. Fiindca e un refugiu. Si fiindca e agatat pe stanca aia.

 Hai Ana sus ca cineva are scutecul plin. Si dupa experienta din Rodnei, acuma preferam sa facem operatiune la caldura.

 Auzi! Tu esti chiar masochist? Adica: te chinui cu un rucsac de 13 kg in spate, mergi  prin frig desi zici ca nu-l suporti.

 One BIG family. Adica multi.

 Ia, uite, sed si eu ase acilea. Da, draga, s-au indurat si de mine si mi-au dat niste lapte. Cu Activator.

 Radu inca doarme...

 Geta

 Auzi tu ! Nu vii la mine cu faze de genul:"Ana este mica". Ca se face Ana mare...

 Planul e plan, obsesia e obsesie: asa ca plecam mai departe.

 De fapt aici nu mai suntem pe traseu desi asa pare. Aici suntem pe autostrada oilor intr-un noroi pana la gat.

 Au! Ce dor mi-a fost de albastrul acesta. Dar numai de el - putea sa vina si singur, fara frigul care il insoteste tot timpul.

 Si tura de toamna se transforma treptat in prima tura de iarna.

 Mai astia au furat lacul Rosiile. L-au ascuns, ca tot mergem si de el nu mai dam.

 Si de linistea si de singuratatea care razbate de peste tot mi-a fost dor. Dar nu si de frig...

 Tu esti mica, eu sunt mare.

Cautand lacul disparut.

 Am ajuns si la lac. Moment bun pentru dezmortit Goanga si incarcat bateriile.

 Zapada. Asa se cheama chestia asta.

 Auzi ma tata: cand m-oi face mare poate te aduc si eu pe tine pe aici.

Incaltari de zapada.

Un fel de rosu, galben si albastru, dar anapoda. Si de fapt nu e galben ci verde, dar ce mai conteaza.

 Aceeasi formatie de saptamana trecuta, pregatita de retragere.

 De fapt frigul ca frigul ca Ana s-a obisnuit deja: ingheata si devine letargica. Problema mare era insa oftalmia, asa ca Elena i-a dat ochelarii.

 Bordul Tomii de Parang.

Geta si noii ei prieteni.

 Stiu mama, am prins miscarea: acuma e momentul ala in care se duce si se apuca de bea o lada de bere si ii ameteste pe restul cu povesti, nu? Hai la culcare...