Social Icons

Maraton Faget

Data: 27.04.14
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Cluj
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

A venit si momentul mult asteptat al primului concurs din 2014. Statistic am mai fost la Parang, Alba Iulia si Viena. Dar pe acesta il consider primul din mai multe motive.

De Alba Iulia am uitat sa scriu. A fost un concurs organizat fabulos. Un concurs care a ridicat stafeta (sau ar trebui sa o ridice - oricum oamenii au tendinta de a face comparatii). Ba chiar m-am si simtit bine acolo. Am alergat o portiune cu domn' Crainic, un prieten care anul acesta s-a indarjit si asta se vede.

Nu am scris nici de Parang. Si ala mi-a placut. Acolo am gresit strategia, dar omu' din greseli invata - desi in cazul meu nu se aplica - mie imi place sa aprofundez greselile. Cu siguranta la asta ma si reintorc.

De Viena am scris deja. Nu mai e nimic de adaugat.

Si a venit momentul primului concurs.Am plecat de acasa sambata seara tarziu - peste zi am fost la Kinder party.

Si cum idolul meu foloseste strategia asta zi de zi prin Iran si Turkmenistan, am zis sa il copiem si noi. Asa ca undeva dupa Huedin am tras cu masina pe dreapta si am aruncat cortul pe un tapsan. A fost foarte placut sa dormim acolo. Apropo,  bafta Radu!!!

Concursul e unul din cele mari. Alea la care merg toti greii din tara si chiar si de peste hotare. Mai ales ca Clujul e aproape de granita. E primul test dupa multa munca.

Si Elenei si mie ne-a facut placere sa invartim pedala. Am avut noroc si cu o gasca faina de oameni care au scos sudoarea din noi pe soselele de langa Timisoara. Am strans multi kilometrii si pentru a mia oara, ne-a placut.

Dar avem doar 50km de munte. De fapt 25km, ca ceilalti 25km i-am coborat. O sa fie interesant sa vedem cum evoluam la MTB cu un antrenament exclusiv de cursiera.

Nu am sperante de vreun podium. E imposibil. Dar vreau sa trag de mine. Si Elena pleaca cu aceleasi ganduri. Trebuie sa fii impertinent sa nu iti sti limitele sau sa nu apreciezi adversarii.

Startul e de la Polus Center - o idee excelenta sa ai startul si finish-ul intr-un mall. Numai avantaje - mancare, toalete, spectatori, atmosfera.

E un concurs mare. Se vede dupa numarul de participanti, dupa standurile producatorilor de echipamente, dupa numele sonore prezente la start. E unul din cele cateva concursuri de asa anvergura.

Incepem bine - am uitat toata trusa cu scule acasa. Asa ca si Elena si eu mergem fara camere de schimb, fara pompa, fara leviere...Tipic.

Start. Nu prea m-am incalzit. Promit ca de-acuma nu mai fac greseala asta.

Dupa 1km mi-s grele picioarele. Pe prima panta deja simt ca ma umflu.Elena ma depaseste aici, eu ma chinui cu niste gambe incapatanate.

Si se intampla! Schimb pe foaia mica si se duce totul dracului. Nu vroia sa stea lantul pe nici un pinion daca puneam acolo.

Pule, pizde, Dumnezei, morti, raniti. Ba, da-o in  masa. Asta e blestemul alergatorilor. Mi-e clar acuma. M-au blestemat. Sa vad cum e sa depinzi de echipament si ala sa te lase.

Echipamentul m-a lasat ca am fost eu prost, dar asta e alta poveste. Ideea e ca acuma am doar foaia mica si foaia mare. Si e km 2.

Injur ca ultimul birjar. Evident pinioanele sunt insensibile la asta.

Elena e destul de in spate si banuiesc ca e destul de nervoasa si ea. E literalmente pe ultimul loc. Preconizez ca undeva pe la km 20 o sa-i treaca nervii. Realitatea a fost alta: nu s-a enervat deloc ci a muncit meticulos de la primul kilometru. Nu a fortat, nu s-a enervat. A muncit. Chestia asta vine cu varsta si cu experienta probabil.

Pe mine nu m-a dus capul asa de mult - ca de obicei. N-as zice ca am pedalat in dorul lelii. Ba dimpotriva. Chiar am tras. Dar a fost greu sa ma joc cu vitezele si sa gasesc ritmul potrivit. Respiram greu fiindca in continuare eram preocupat sa injur.

Cam pe la prima panta eram undeva printre ultimii concurenti. Am pus lant nou pe foi uzate - asa ca acuma ori schimb foile (cam greu in concurs) ori uzez lantul. Munca frustranta, fiindca lantul sarea in continuu.

Maratonul e...exact ca cel de la Medias, dar fara noroi. Cu siguranta nu o sa mai vin pe aici. E exemplar organizat, dar traseul nu mi-a placut. Evident ca nu e vina organizatorilor aici. E chestie de gust. A meritat placerea concursului in sine, bucuria sa te intalnesti cu atatia oameni faini, dar traseul nu mi-a placut. E la limita dintre cursiera si ciclocross.

Curios - tinand cont de antrenamentul meu - nu pe plat recuperam. Dimpotriva. Recuperam pe catarari. Si cum eram codas pe la km10, am avut ceva de recuperat.

Pe la km 45 il ajung din nou pe Dan. A si fost cam momentul declick-ului. Nu mai avea rost sa injur ca si asa nu ma auzea nimeni. Daca bicicleta a rezistat pana acuma, mai rezista inca 25km.

Sincer m-am chinuit sa o stric ca sa am motive sa ma vait. Nu mi-a iesit. Asa ca de la km 45 am inceput sa trag. Si pana aici am muncit, dar de aici am tras.

Am luat ultimul gel si am inceput vanatoarea. A fost fain, a fost super fain. Am gafait, am horcait, am dat blana pe coborari. Mi-am luat iarasi iepuri. I-am urmarit, i-am depasit, m-au depasit iara. Am trait din nou.

Ultimii 25km am crescut constant media orara. Am simtit durerea in tample. Atunci am stiut ca trag. Nu pot zice ca mi-a parut rau ca nu am tras de la start. Imi pare bine ca macar trag acuma.

Frumos. Am terminat in 4.02. Si pentru prima data am inceput sa scad ecartul fata de "Greuceni".

Bicicleta primeste azi o transmisie complet noua. Nu a fost vina ei, nu a fost nici macar ghinion. In Thasssos sunt sigur ca o sa fie de partea mea.

Elena...

O...o provoc pe ea sa scrie povestea. A facut o cursa mare.  Varsta nu e o scuza si ea e prima care afirma asta. Dar e greu sa lupti cu cele de 17 sau 18 ani. Acolo e altul "sfungul". Imbatranim (important e sa imbatranim frumos) - e imposibil sa tii piept unor tineri antrenati.

Cine nu tine cont de asta e simplu bou.

Asa ca tineretea a sprintat de la start. Experienta a ramas la coada. Dar, acuma spre diferenta de alte dati, Elena nu s-a mai enervat. Si-a facut meticulos treaba. Nu a plecat capul, dar nici nu s-a mai enervat.

Fetele alea muncesc. Muncesc enorm. Au tineretea de partea lor. E normal si de dorit sa mearga mai bine. Din ce in ce mai bine. E normal sa te bucuri si sa le incurajezi. Ele sunt viitorul. Si viitorul incepe sa arate din ce in ce mai bine.

Nici pe Elena n-o avantajeaza traseul - chiar daca si ea tot numai pe plat a stat, ar fi optat oricand pentru ceva mult mai tehnic.

A inceput incet-incet sa le depaseasca. A avut mult de recuperat. Ultimii kilometrii au fost nebunesti. A contat si faptul ca Elena coboara ca o nebuna.


La final a reusit sa urce pana pe locul 2 la general tura lunga. Felicitari. Mai mult decat la alte concursuri, sincere felicitari.


"Garzile" se schimba si la fete si la baieti. Apare tineretul. Antrenat, sustinut de cluburi, cu dorinta de a demonstra. E excelent ca se intampla asta. Si sunt multi. O baza de selectie excelenta.

A fost frumos. S-a vazut la amandoi ca am muncit. S-a dat startul la 2014. Peste cateva zile suntem in Thassos. Si dupa aceea urmeaza pe banda rulanta maratoanele. Sanatate si mai ales sa facem cu placere ce facem. Rezultatele o sa vina.

3 comentarii:

Diaconescu Radu spunea...

Mersi de urare, sa stii ca jurnalul de la Viena a fost cel mai tare jurnal pentur un maraton de plat de pana acum.

Si bravo Elena!

alina simion spunea...

Felicitari pentru atitudine si pentru munca pe care o depuneti

Jet Power Team spunea...

Mie nu mi se pare atat de wow povestea lui Alex. Mai bestial mi se pare ca Radu, in minunata lui calatorie care e abia la inceput, isi face timp sa citeasca blogul hoinarilor. Calitatea unui blog nu e data de cei care scriu, ci de cei care-l citesc :)