Copilul

Barbatul se grabi catre birou. Vroia sa ii arate ceva pe calculator tatalui sau. Biroul se afla la capatul unui coridor lung si intunecos. Ca o anticamera spre o alta lume. Isi amintea ca tot timpul a fost asa. Lung si intunecos.

Deschise usa de la birou si pasi inauntru. Primul lucru pe care il simti a fost mirosul. Era mirosul unui alt timp. Unul ce a apus.

Prin geamurile mari, acoperite de perdelele grele intra lumina calda a dupa-amiezii de vara. Mici particule de praf dansau in razele de lumina filtrate prin perdele. Mirosea a praful de pe sutele de carti din biblitoeca ce acoperea jumatate din peretele dinspre strada. A fotoliile aproape la fel de batrane ca si el insusi.

Era un miros pe care si-l aminti brusc. O mireasma prietena, pe care o inhalase de atatea ori in trecut. De care isi amintea cu placere si nostalgie si care ii lipsea.

Ramase impietrit in usa. Si atunci il vazu.

Un copil de vreo 6-7 ani. Mic de statura, cu niste ochelari cu o rama hilar de mare pe nas. Costeliv, cu parul tuns scurt, statea tolanit intre biroul masiv si unul dintre fotolii. Copilul statea pe jos, rezemat intr-un cot, iar razele de lumina ii cadeau fix pe cartea pe care o citea.

Barbatul il privi curios. Il recunoscu. De fapt, se recunoscu. Dar de la distanta a 3 decenii il privea ca pe un strain pe acel copil.

Il vedea plimbandu-se prin birou, alegandu-si alta carte din biblioteca si dupa aceea cufundandu-se in lectura. Il vedea plictisit privind in gol pe geamurile de la strada.

Ii vedea si visele. Acuma putea sa ii auda si gandurile. Dar totusi, parca erau ale unui strain. Il stia asa de bine pe micutul din birou, dar totusi nu se mai putea identifica cu el.

Putea vedea cum baiatul visa la tari indepartate, la aventuri, la mistere ce asteptau sa fie dezlegate. O cavalcada de vise se pravali dinspre baiat catre el.

El il putea vedea pe baiat. Baiatul nu. Si i se parea si firesc sa fie asa. Il mai urmari cu privirea o perioada. In timp ce il contempla, usor, insesizabil la inceput, decorul camerei se schimba.

Vechea canapea disparu. Odata cu ea si imaginea bunicii si a matusii. Mama si tatal se schimbara - imbatranira. Si totul era acompaniat de un cor de voci care cresteau si scadeau in intensitate, pe masura ce timpul se derula.

Totusi baiatul ramanea neschimbat, scufundat in lectura, sub aceeasi lumina dogoritoare de iulie. Putea sa simta cum pluteste in aer lancezeala. Si un aer de plictiseala si fatidic invaluia intreaga incapere.

Incet, foarte incet, baiatul isi ridica ochii din carte. Se uita curios la barbatul ce il privea din cadrul usii. Nu schita nici un gest. Pe fata i se citea doar o vie curiozitate.

Barbatul ii infurnta privirea pret de o clipa. Dupa care se sperie si cobora ochii.

La fel de repede se urca pe bicicleta si pedala nebuneste. Nu era timp de pierdut.