Cu L mare :)
A doua cursa de tip Gentelmen's Race e de sosea si are loc tot in zona Brasovului. Asa ca inca un tur de forta la volan.
Am combinat cursa de sosea cu MPC-ul.
Pentru prima data am fost spectator la MPC. E greu de descris (si am facut-o deja de nenumarate ori) ce a insemnat MPC-ul pentru noi. Cu siguranta noi cum suntem acuma suntem asa si pentru ca exista MPC-ul. Asta cam rezuma totul.
Am fost de data aceasta cu fetele mele sus la Diana. In afara concursului, ca spectator si fotograf. A fost o experienta interesanta.
Eram convins ca o sa fie greu sa stau pe margine. Acolo sunt toti cunoscutii mei, acolo am niste amintiri de vis. Acolo am nascut blog-urile epopeice.
N-a fost asa. A fost chiar ciudat. I-am aplaudat si incurajat frenetic pe primii. I-am sustinut din toata inima pe toti concurentii. Stiu foarte bine cat le este de greu. Am trecut prin aceleasi stari de nenumarate ori.
Dar...In timp ce stateam acolo si pozam ma gandeam daca la bicicleta de 29 sa imi iau de la inceput roti tubeless sau sa fac upgrade ulterior. M-a distrat gandul in contextul respectiv.
E clar ca "despartirea" mea de alergat o sa mai dureze o perioada.
Gentelmen's Race mi se pare ca e nascuta exclusiv din pasiunea unor oamnei pentru biciclete. Din pacate n-am apucat sa vorbesc cu organizatorii - am fost ca de obicei intr-o vesnica fuga.
Startul e in curtea oamenilor. Te asteapta cu mancare, prajituri, sucuri, in fine - de-ale gurii. Dar mai ales cu voie buna.
Aici e vorba de un traseu de 144km pe care il parcurgem in echipe de 4. Bobi, Cristi Ghilt, Elena si cu mine.
Aveam chef sa merg cu Elena impreuna. Sa facem un traseu amandoi.
Cursa a fost un fel de "one man show" . Adica noi incercam sa tinem ritmul lui Cristi. Cu rare (foarte rare) momente in care mai treceam si eu la trena.
Am fost departe de a fi in forma. Mi-a fost greu. Eram si frustrat ca imi dadeam seama ca nu-l pot ajuta pe Cristi.
Elena parea ca luase tare in serios cursa si era concentrata.
Traseul nu mi-a placut (accentuez ca organizatorii n-au nici o vina pentru asta). Pur si simplu nu mi-a placut (cu exceptia portiunii Zagon-Teliu).
A mai fost si un vant infernal pe o portiune, care a facut ca moralul nostru sa scada vertiginos. Si moralul si forta fizica.
E de retinut si efectul Cola asupra Elenei, care a reinviat pe ultimii 40km.
Din nou a fost "un altfel de concurs". Nu pot sa zic decat respect, sau in contextul acesta eventual "chapeau monseniures" in fata organizatorilor. Acolo e vorba exclusiv de pasiune.
Si cu asta s-a incheiat sezonul 2014. E prima data cand nici nu imi vine sa fac bilant. A fost un an de vis. Incredibil.
Acuma urmeaza toamna cu fetele. Si mult promisa tura cu Elena in zona noastra de suflet de la Dunare.
Si bere. Si lalaiala. 2014 s-a incheiat. In 1 noiembrie incepe 2015 - si pentru ala am planuri mari...
A doua cursa de tip Gentelmen's Race e de sosea si are loc tot in zona Brasovului. Asa ca inca un tur de forta la volan.
Am combinat cursa de sosea cu MPC-ul.
Pentru prima data am fost spectator la MPC. E greu de descris (si am facut-o deja de nenumarate ori) ce a insemnat MPC-ul pentru noi. Cu siguranta noi cum suntem acuma suntem asa si pentru ca exista MPC-ul. Asta cam rezuma totul.
Am fost de data aceasta cu fetele mele sus la Diana. In afara concursului, ca spectator si fotograf. A fost o experienta interesanta.
Eram convins ca o sa fie greu sa stau pe margine. Acolo sunt toti cunoscutii mei, acolo am niste amintiri de vis. Acolo am nascut blog-urile epopeice.
N-a fost asa. A fost chiar ciudat. I-am aplaudat si incurajat frenetic pe primii. I-am sustinut din toata inima pe toti concurentii. Stiu foarte bine cat le este de greu. Am trecut prin aceleasi stari de nenumarate ori.
Dar...In timp ce stateam acolo si pozam ma gandeam daca la bicicleta de 29 sa imi iau de la inceput roti tubeless sau sa fac upgrade ulterior. M-a distrat gandul in contextul respectiv.
E clar ca "despartirea" mea de alergat o sa mai dureze o perioada.
Gentelmen's Race mi se pare ca e nascuta exclusiv din pasiunea unor oamnei pentru biciclete. Din pacate n-am apucat sa vorbesc cu organizatorii - am fost ca de obicei intr-o vesnica fuga.
Startul e in curtea oamenilor. Te asteapta cu mancare, prajituri, sucuri, in fine - de-ale gurii. Dar mai ales cu voie buna.
Aici e vorba de un traseu de 144km pe care il parcurgem in echipe de 4. Bobi, Cristi Ghilt, Elena si cu mine.
Aveam chef sa merg cu Elena impreuna. Sa facem un traseu amandoi.
Cursa a fost un fel de "one man show" . Adica noi incercam sa tinem ritmul lui Cristi. Cu rare (foarte rare) momente in care mai treceam si eu la trena.
Am fost departe de a fi in forma. Mi-a fost greu. Eram si frustrat ca imi dadeam seama ca nu-l pot ajuta pe Cristi.
Elena parea ca luase tare in serios cursa si era concentrata.
Traseul nu mi-a placut (accentuez ca organizatorii n-au nici o vina pentru asta). Pur si simplu nu mi-a placut (cu exceptia portiunii Zagon-Teliu).
A mai fost si un vant infernal pe o portiune, care a facut ca moralul nostru sa scada vertiginos. Si moralul si forta fizica.
E de retinut si efectul Cola asupra Elenei, care a reinviat pe ultimii 40km.
Din nou a fost "un altfel de concurs". Nu pot sa zic decat respect, sau in contextul acesta eventual "chapeau monseniures" in fata organizatorilor. Acolo e vorba exclusiv de pasiune.
Si cu asta s-a incheiat sezonul 2014. E prima data cand nici nu imi vine sa fac bilant. A fost un an de vis. Incredibil.
Acuma urmeaza toamna cu fetele. Si mult promisa tura cu Elena in zona noastra de suflet de la Dunare.
Si bere. Si lalaiala. 2014 s-a incheiat. In 1 noiembrie incepe 2015 - si pentru ala am planuri mari...
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu