Acolo unde e nimic

Data: 03.11.14
Participanti: Elena, Alex Alin, Mircea, Roli
Locatie: Canicea
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

Zi de toamna frumoasa se anunta inca de la inceputul saptamanii. Am desenat de luni un traseu deosebit, dar destul de solicitant.

Azi ne strangem mai multi : pe langa Mircea, ni se alatura si Alin si Roli.

Un program ca-n tinerete: trezirea la ora 5 dimineata, plecarea la drum la 5.30. La 7 si un pic suntem in fata sectiei de votare din Teregova.

Toti 5 am votat.

Nu pot sa zic ca sunt dezamagit de rezultat. Era previzibil. Eu votez de 16 de ani. Daca am inteles ceva din tara asta e faptul ca... e locuita de romani. Mi-e foarte clar ca mie personal sau celor apropiati n-o sa ne mearga mai rau cu ce va veni.

La fel cum mi-e foarte clar ca nu mi-ar fi fost mult mai bine daca iesea ce am votat sau pentru ce eventual o sa votez in 14 zile.

Intr-un fel mi-e mila de cei ce au luat o mare...muie inca o data.

Noi umblam mult. Si intalnim multi oameni. Si nu ii judec pe aia multi care au votat rosu. Nici pe aia putini din sat care i-au manipulat. Asa au facut si cei dinainte.

E simplu de pe Facebook sa emiti teorii, sa faci propaganda, sa traiesti utopii. Dar statistica (pe care eu o iubesc cum iubesc parametrii la antrenamente) arata ca utopiile reprezinta 4.65%. Realitatea pe care o percep aia multi - vreo 40%....


Treaba cu votarea fiind gata, ne pregatim de drum. Asta dupa ce explicam ca nu suntem ciclisti electorali, ci simpli ciclisti.

Si am pornit la drum din centrul Teregovai. Afara sunt -2 grade. Nu tin minte sa mai fi pedalat vreodata la asa temperatura.

Peisajul e superb - o zi de toamna splendida. Dar nu ma prea pot bucura de asa ceva. Absolut toata energia se duce catre propria incalzire. Cu teroare vad ca mai sunt si destule coborari. Inghet bocna. Ajung sa pedalez cu mainile sub brat ca sa le tin cat de cat calde.

Selfie in Mehadica. Aici eram un sloi de gheata si aproape ciufut.

Am intrat val vartej in magazin doar pentru ca acolo era cald. Oamenii de aici vorbesc o alta limba pe care abia o inteleg, dar care mi-e foarte draga.

O babuta se uita la mine cum tremur ca un pui de gaina:
- Da' cine va mana ma baieti?
- Nu vedeti ca afara e iarna?

Coechipierii mananca inainte de a infrunta Canicea. Elena isi incarca bateriile la soare. Adevaru-i ca 20km pedalati la -2 grade m-au obosit cat un concurs de 80km vara. Urasc frigul. Probabil asta e blestemul aruncat de grasanii pe capul meu.

Na? E fain sa fii numai piele si os? Zici ca ti-e frig? Asa-ti trebuie!

Trecem europeanul si incepem urcarea pe Canicea.

Drumul urca foarte abrupt in primii kilometrii. E perfect ciclabil, dar urcarea e abrupta si sustinuta.

Si daca cu 10 minute in urma dardaiam, dupa cateva serpentine e momentul sa trecem la echiparea de urcare. Pana aici am avut un ritm bun, dar greul abia acuma incepe.

Acolo departe sunt Muntii Semenic. Ceva mai aproape este salba de sate prin care am trecut pentru a ajunge aici: Teregova-Luncavita-Mehadica-Cuptoare. Si in planul cel mai apropiat e forestierul care ne va conduce pe toata linia crestei Canicea.

Iubesc zona aceasta. Aici isi are casa Nimicul. Am colindat mult in ultimii ani. De exemplu unul din cele mai bine gandite trasee de MTB mi se pare Brasov XC. E ceva sublim. Sau un traseu iarasi de referinta mi se pare 60/3000+.

Dar la amandoua la lipseste Nimicul. La Brasov, traseul e superb din punct de vedere a unui concurs. Dar faceam slalom printre turisti pe urcarea spre Poiana, treceam de nu stiu cate ori peste sosea unde traficul era oprit sau urcam pe partia de ski. Ceva nu se leaga...

La 60/3000+ esti singur si colinzi superbele sate dintre Crai si Bucegi. Dar la fiecare 200m dau de vila de vacanta a unuia sau altuia. E ca si cand m-as da printr-un parc mare. Foarte frumos.

Dar de unde Nimicul a plecat...

Elena a avut o zi exceptionala. (Sau eu una proasta :).) Ideea e ca pana in Elisovei, Elena a mers ca tancul rusesc. Cred ca si daca ii faceam panta sur-plombata tot nu se dadea jos de pe bicicleta.

 Roli - o reintalnire dupa ceva ani de pauza. Bine ai revenit!

Mircea si Alin.

Cand ai probleme tehnice delicate apelezi la Mircea - a salvat furca Elenei. (ma pis pe ea tehnologie Fox care monteaza furcile din fabricatie de-ampulea...). De asemenea, Mircea este printre cei mai stabili psihic oameni cu care mergem in ture. Ceea ce e deosebit de important.

La fel cum am observat si in Aninei, "cineva" se ocupa de drumuri. Si aici s-a intrat cu lama si s-a nivelat drumul. Dar acuma suprafata e un adevarat nisip miscator pe care e greu de inaintat.

Inca o data trebuie sa o laud. A mers efectiv fenomenal pana in creasta.

Am promis un review. Cu siguranta n-a fost cea mai buna tura pentru a testa bicicleta. De ceva timp duc dupa mine o raceala care abia ma lasa sa respir, asa ca pe urcari abia m-am tarat. Dupa o prima tura:

- lantul va fi schimbat (probabil la pachet cu pinioanele)
- frana fata a fost deja bleed-uita. A fost interesant sa fac coborarile doar cu frana spate... De asemenea am schimbat deja placutele.
- ii trebuie niste cauciucuri de Doamne-ajuta.
- rotile de la schimbator spate le schimb si pe alea
- cuvetaria o mai las pana in toamna viitoare.

Dar are si parti bune...
E altfel la vale. Ma asculta. E cumva... elastica. Prevad coborari epice cu noul cadru de carbon.

Iar la deal presimt ca are potential. In putinele momente in care nu ma sufocam de raceala. am observat ca are "sfung".

Si de asemenea am observat ca e...nesimtita. Trec cu ea ca spargatorul de gheata peste obstacole. Bolovani sau radacini care pe 26 trebuiau ocolite, nici macar nu sunt simtite pe 29.

Si acuma la schimbat piese...

 Creasta Canicei.

 De la stanga la dreapta: Tarcu, Godeanu, Muntii Cernei. Insusi Nimicul.

 Ultimele pante inainte de pietrele Elisovei.

 Pe ea indiferent de panta!

 Pietrele Elisovei- punct de referinta in creasta Canicei.

Privind catre Valea Timisului. Exista si parti bune la frig: atmosfera e desoebit de clara. Niciodata in lunile de vara nu o sa ai asa priveliste clara.

Elena calculeaza distanta ramasa. Aici era deja clar ca vom scurta tura. Avem constrangeri de timp serioase: vine mamaie si la ora 17.00 trebuie sa fim la masina. Avem pe langa divinul GPS si setul de harti cu traseele cicloturistice din Banatul Montan.

Pauzele devin tot mai dese. Dar mi-a placut tura asta. E fain sa fie mai multi oameni. A fost o vreme perfecta (dupa ce s-a dezghetat). O placere sa pedalezi si sa admiri peisajul totodata.

Tarcu si statia meteo din varf. Inital ruta noastra trebuia sa treaca peste coama aia impadurita din fata. Dar la ea am renuntat prima data din cauza timpului inaintat.

 Bifurcatia din creasta Canicei. De aici vom cobora catre Saua Arsuri.

Pauza de masa si de picotit la soare.

A urmat o coborare fara frana fata. Pe de o parte eram nervos ca incep direct prin a schimba piesele (desi ma asteptam). Per de alta parte eram cu morcovu'n cur ca nu pot opri la timp. Repet, bicicleta asta are potential la coborari.

In Arsuri am regandit toata tura. Am renuntat la 3 urcari. Da, 3 urcari... Din 93km am avut in final 77km. Deci mai aveam 3 urcari pe 16km. A..da si undeva la 1800m diferenta de nivel.  O sa revenim odata sa incercam sa facem pe bicicleta aceasta mini bucla.

Am continuat pe drumul de contur a lacului Rusca-Teregova.

 

Important a fost ca am pedalat alaturi de Panda (destul de mult in spatele ei). Repet: e o chestie sa poti sa imparti hoby-ul cu jumatatea. Selfie cu fete dezghetate!

A urmat pana. In 2014 am facut 3 pene. 2 la Brasov XC si a 3-a acuma. Mi-am cumparat bitigla cu tubeless ca sa nu mai fac pene. Niciodata. La prima tura am facut pana. Bun...o sa schimb si o sa lipesc cauciucurile noi cu mana mea.

O tura care isi face loc printre  "marile ture". Prieteni faini, vreme de exceptie, o zona de vis. Si o Panda in forma de zile mari.

Urmeaza o saptamana de sala si sambata ne vedem poate la concurs :). Dar acolo vin cu vechiul cal...