Data: 09.06.15
Participanti: Alex
Locatie: Semenic
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
...la prospectari.
Ziua 1 de la 2Be fiind batuta in cuie, e timpul sa vad traseul propus pentru cea de-a 2-a zi.
Si ca tot veni vorba, am mai ajustat si prima zi : am descoperit cu uimire ca la sfarsit de septembrie ziua nu mai are 15 ore. Ci maxim 12.21 ore. Asa ca am renuntat la ultima urcare, chestie care ar salva undeva la 1.5 ore.
Revenind la ziua de ieri - mi-am luat jumatate de zi liber de la lucru si am plecat sa ma dau cu MTB-ul.
Pana in Slatina Timis am facut o ora si 20 de minute. Aici eram hotarat sa fac traseul in mod aproape de race.
Cautand inceputul traseului am trecut prin fata primariei. Initial am zis sa merg sa vorbesc cu primarul - am renuntat destul de repede avand in vedere ca aveam o vestimentatie cel putin ciudata. O perioada am mai cautat Centrul de informare turistica. Negasindu-l repede am renuntat si la asta si intr-un final pe la 13.30 am plecat in tura.
Drumul urca frumos pe un forestier bun - drum de viteza, pe care castigi repede altitudine. Foarte fain - ii dau tare aici.
Asa de tare ca se aude poc. Si de aici pana la sfarsitul turei acel zgomot s-a auzit in continuu - ziceai ca sfarmi pietre una de alta.
Rulmentii din blocul pedalier - dusi. De fapt cred ca erau de-a dreptul sparti. Problema a fost rezolvata azi dimineata.
Ca o paranteza:
- benzina dus-intors : 130RON
- casca: 170 RON
- rulmenti: 86 RON
- manopera : 30 RON
- mancare tura: 25 RON
Categoric sportul asta e mai scump decat alergatul. In alte ture nu se duc rulmentii si casca, dar pusca cauciucul, lantul, cuvetaria, placutele de frana s.a.m.d
Pe de alta parte, niciodata n-am fost zgarcit cu ce imi place.
Zgomotul ma scoate din sarite asa ca pentru prima data dupa mult timp merg pe muzica. Am mai experimentat in concediul medical, dar Manu Chao a fost o alegere tampita. Cel putin pentru pedalat.
Acuma traseul pare sa curga mai bine sub indemnul Metallica, Ac/DC, Ozzy si alti asemenea lor.
Dupa vreo 3km imi dau seama ca nu am dat drumul la GPS - alt motiv de enervare.
Cam tot pe atunci - adica dupa vreo 3km de la start - drumul intra pe o vale inchisa. Unde apare noroiul. Si acuma eu vin dupa o lunga perioada fara ploi - nu vreau sa ma gandesc cum arata aici cand ploua.
Am track-ul de la Carol - omul ne-a ajutat enorm logistic la alegerea traseelor.
Drumul coteste brusc la dreapta si trece raul. Aici imi dau seama ca de fapt eu am mai fost pe acest traseu. La una din editiile de la BMM. Tin foarte bine minte urcarea asta.
Atunci nu se punea problema sa o urc. Acuma pare usoara. Pe masura ce inaintez, imi aduc tot mai bine aminte de traseu.
Si de aici traseul este efectiv superb. Drumul e abrupt, accidentat si ingust. Undeori se transforma intr-un veritabil single trail.
Toata portiunea este ciclabila. Si foarte frumoasa.
Probleme majore de orientare nu sunt. Ca regula generala atunci cand aveti un dubiu, alegeti invariabil drumul care urca.
Ies din padure si de pe tapsanele innierbate se vad in zare Brebu si Garana.
O coborare usoara ma duce pana la barajul de la 3 Ape.
Mai departe traseul urmeaza drumul de contur al lacului, pe care la fel de brusc il paraseste la un moment dat pentru a trece unul din afluentii lacului.
Aici imi dau seama ca sunt din nou pe o portiune cunoscuta - alta bucata de la alta editie de BMM. Stiu urcarea asta care se termina pe Semenic.
Ultima bucata care ma scoate din padure este foarte abrupta. Aici m-am incapatanat sa o urc si am tras de mine destul de serios. Pana cand genunchiul s-a hotarat sa dea rateuri. Buna treaba...
O ultima portiune de urcare pe iarba si ma aflu pe vf, Semenic, punctul de maxim la traseului. Pana aici am facut 3 ore. In ritm de mers normal - regimul de race propus initial s-a spulberat pe masura ce am intampinat probleme tehnice la gadget-uri: GPS, telefon, bicicleta...
Portiunea aceasta va ramane sigur la concurs - este foarte frumoasa si pitoreasca.
De aici insa treaba se schimba radical. Urmeaza o portiune de 10km de padure in care urci si cobori pana te ia naiba.
Aici este un labirint inimaginabil de drumuri forestiere imposibil de descifrat. Daca pana aici nu au fost probleme de orientare, de aici este imposibil sa te descurci fara GPS. Si cu el la indemana este bine sa iti iei mai degraba o directie decat sa incerci sa urmaresti matematic track-ul.
Alta neplacere o constituie baltile. Traseul este in trepte si pe palierele dintre trepe sunt balti de dimensiuni gigantice. Si asta dupa o perioada de mini seceta. Partea buna e ca toate pot fi ocolite dar trebuie sa te abati de la track direct prin padure.
Portiunea asta pare fara sfarsit. E pentru cei care iubesc padurile. Cu siguranta aici le va fi satisfacuta pasiunea.
Se merge si incet din cauza faptului ca trebuie sa ocolesti constant balti si sa faci echilibristica. Dar si aceasta portiune este 100% ciclabila.
Dupa 10km interminabili se ajunge in Poiana Radcoasa.
Cam pana aici o sa fie traseul de concurs din tura ce am facut-o ieri.
Eu am continuat inainte pe tapsanele innierbate.
Am uitat sa va zic de cainii ciobanesti. Din Radcoasa stanile au devenit tot mai dese. Si scenariul era identic la fiecare. Ma apropiam, cainii ma reperau si sareau sa ma atace. Ma opream, ma dadeam jos si foloseam bicicleta pe post de coasa. De vreo 2 ori i-am palit destul de zdravan peste bot. Chestia care ii intarata pe ei. Chestie care ma enerva pe mine si ii pocneam mai tare.
Cam pe la 4-a stana ma plictisisem deja. Oricum ciobanii sunt: niste puleti muisti, probabili ultimele scursuri scapate din puscarii si devenite ciobani. Niste nulitati absolute si idioate care se uitatu distrate cum ma luptam cu cainii lor.
Chestie care m-a scos din sarite si le-am amintit de origini. Chestie care i-a scos din sarite si i-a facut sa se urneasca. Chestie care m-a determinat sa o tai de-acolo.
Si daca numai din cauza stanilor si traseul nu o sa treaca pe aici. Probabil nu toti concurentii gasesc pasiune in lupta cu cainii.
Dupa o portiune lunga de creasta incepe coborarea catre Teregova. Terenul intre timp a devenit la fel de nisipos ca o plaja de la malul marii.
Cobor destul de repede si incerc sa imi imbunatatesc tehnica. Vad santul, las libere franele, intru tare in el, sug socul in maini si sunt aruncat afara.
Doar ca imi sare piciorul din pedala, imi pierd echilibrul si cu un singur picior in pedale si cu celalalt rascaind pe jos nu prea am sanse sa scap. Plus ca aveam ceva viteza...
De data asta am picat inainte de "Sa-mi bag pula!!!!!!".
Totusi aceasta concluzie inefabila a fost primul lucru pe care l-am cugetat si strigat dupa ce am deschis ochii. De data asta am zburat in cap, am spart casca, am picat pe piciorul fracturat si m-am belit destul de serios pe partea stanga.
Vreo 2 minute am fost destul de ametit.
De data asta nu am mai scos-o de un medical. Oricum, daca nu aveam casca probabil la ora asta eram intr-un scaun cu rotile cu saliva curgandu-mi pe barbie si privind in gol.
Probabil nu o sa mai plec singur in ture. E destul de riscant.
Mai cad de 2 ori. De data asta usor si mai ales de nervi. Nu le pun la socoteala.
Din Teregova incepe o urcare de 500m inapoi in creasta. Asta o birui repede - in sub 30 minute - e deja tarziu si vreau sa ajung acasa.
Pana aici n-am avut nimic de comentat la traseu. Totul se schimba insa din culme. Aici pierd destul de repede track-ul si incep sa bantui pe niste drumuri de TAF pe care e imposibil de mers pe bicicleta la cat sunt de valurite si macinate. De prisos sa zic ca sunt imposibil de strabatut in cazul celei mai mici ploi.
Vad ca sunt departe de track si ma hotarasc sa ma intersectez cu el. Dupa o coborare in fundul Pamantului dau de track. Doar ca aici nu e absolut nimic in afara de copaci cazuti. Mai merg cale de vreo 15 minute, dupa care ma plictisesc si decid sa ma intorc. Si refac tot drumul inapoi pana in culme.
Aici mi-e clar ca nu se poate baga traseul de concurs pe aici. E tarziu, inaintez ca melcul pe un drum de TAF infernal de macinat. Am renuntat sa urmaresc track-ul de acsa si ma orientez cu GPS-ul. Ajuta la ceva sa ia si harti detaliate.
Imi dau seama ca o sa ma intrsectez cu drumul pe care am urcat daca continui in directia asta.
A 4-a cazatura este una mai serioasa. Stiam ca o sa pic, totusi nu am incercat sa o evit. E clar ca sunt obosit.
Ultimii km sunt aiurea complet - incerc sa reduc la minim impachetarile cu namol.
La 21.30 sunt inapoi la masina, destul de deceptionat. Traseul nu poate fi propus la concurs asta e clar.
Intre timp am "dres-o" si am gasit varianta salvatoare - o sa il refac in curand. E mai scurt, mai usor si fara asa multe stani, orientari si adventure.
A fost o experienta interesanta pedalatul unui maraton de 80km cu 2800m diferenta de nivel in timpul unei zile de lucru. In schimb nu gasesc foarte multa placere in a pedala singur. Pare-se ca sunt facut sa umblu in haita.
Bicicleta e reparata, eu ma repar, asa ca duminica revenim "in ring" - la concursul de la Tapia.
Cat despre 2BE asteptam raspunsul de la Federatie si dam drumul la inscrieri.
Participanti: Alex
Locatie: Semenic
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Ziua 1 de la 2Be fiind batuta in cuie, e timpul sa vad traseul propus pentru cea de-a 2-a zi.
Si ca tot veni vorba, am mai ajustat si prima zi : am descoperit cu uimire ca la sfarsit de septembrie ziua nu mai are 15 ore. Ci maxim 12.21 ore. Asa ca am renuntat la ultima urcare, chestie care ar salva undeva la 1.5 ore.
Revenind la ziua de ieri - mi-am luat jumatate de zi liber de la lucru si am plecat sa ma dau cu MTB-ul.
Pana in Slatina Timis am facut o ora si 20 de minute. Aici eram hotarat sa fac traseul in mod aproape de race.
Cautand inceputul traseului am trecut prin fata primariei. Initial am zis sa merg sa vorbesc cu primarul - am renuntat destul de repede avand in vedere ca aveam o vestimentatie cel putin ciudata. O perioada am mai cautat Centrul de informare turistica. Negasindu-l repede am renuntat si la asta si intr-un final pe la 13.30 am plecat in tura.
Drumul urca frumos pe un forestier bun - drum de viteza, pe care castigi repede altitudine. Foarte fain - ii dau tare aici.
Asa de tare ca se aude poc. Si de aici pana la sfarsitul turei acel zgomot s-a auzit in continuu - ziceai ca sfarmi pietre una de alta.
Rulmentii din blocul pedalier - dusi. De fapt cred ca erau de-a dreptul sparti. Problema a fost rezolvata azi dimineata.
Ca o paranteza:
- benzina dus-intors : 130RON
- casca: 170 RON
- rulmenti: 86 RON
- manopera : 30 RON
- mancare tura: 25 RON
Categoric sportul asta e mai scump decat alergatul. In alte ture nu se duc rulmentii si casca, dar pusca cauciucul, lantul, cuvetaria, placutele de frana s.a.m.d
Pe de alta parte, niciodata n-am fost zgarcit cu ce imi place.
Zgomotul ma scoate din sarite asa ca pentru prima data dupa mult timp merg pe muzica. Am mai experimentat in concediul medical, dar Manu Chao a fost o alegere tampita. Cel putin pentru pedalat.
Acuma traseul pare sa curga mai bine sub indemnul Metallica, Ac/DC, Ozzy si alti asemenea lor.
Dupa vreo 3km imi dau seama ca nu am dat drumul la GPS - alt motiv de enervare.
Cam tot pe atunci - adica dupa vreo 3km de la start - drumul intra pe o vale inchisa. Unde apare noroiul. Si acuma eu vin dupa o lunga perioada fara ploi - nu vreau sa ma gandesc cum arata aici cand ploua.
Am track-ul de la Carol - omul ne-a ajutat enorm logistic la alegerea traseelor.
Drumul coteste brusc la dreapta si trece raul. Aici imi dau seama ca de fapt eu am mai fost pe acest traseu. La una din editiile de la BMM. Tin foarte bine minte urcarea asta.
Atunci nu se punea problema sa o urc. Acuma pare usoara. Pe masura ce inaintez, imi aduc tot mai bine aminte de traseu.
Si de aici traseul este efectiv superb. Drumul e abrupt, accidentat si ingust. Undeori se transforma intr-un veritabil single trail.
Toata portiunea este ciclabila. Si foarte frumoasa.
Probleme majore de orientare nu sunt. Ca regula generala atunci cand aveti un dubiu, alegeti invariabil drumul care urca.
Ies din padure si de pe tapsanele innierbate se vad in zare Brebu si Garana.
O coborare usoara ma duce pana la barajul de la 3 Ape.
Mai departe traseul urmeaza drumul de contur al lacului, pe care la fel de brusc il paraseste la un moment dat pentru a trece unul din afluentii lacului.
Aici imi dau seama ca sunt din nou pe o portiune cunoscuta - alta bucata de la alta editie de BMM. Stiu urcarea asta care se termina pe Semenic.
Ultima bucata care ma scoate din padure este foarte abrupta. Aici m-am incapatanat sa o urc si am tras de mine destul de serios. Pana cand genunchiul s-a hotarat sa dea rateuri. Buna treaba...
O ultima portiune de urcare pe iarba si ma aflu pe vf, Semenic, punctul de maxim la traseului. Pana aici am facut 3 ore. In ritm de mers normal - regimul de race propus initial s-a spulberat pe masura ce am intampinat probleme tehnice la gadget-uri: GPS, telefon, bicicleta...
Portiunea aceasta va ramane sigur la concurs - este foarte frumoasa si pitoreasca.
De aici insa treaba se schimba radical. Urmeaza o portiune de 10km de padure in care urci si cobori pana te ia naiba.
Aici este un labirint inimaginabil de drumuri forestiere imposibil de descifrat. Daca pana aici nu au fost probleme de orientare, de aici este imposibil sa te descurci fara GPS. Si cu el la indemana este bine sa iti iei mai degraba o directie decat sa incerci sa urmaresti matematic track-ul.
Alta neplacere o constituie baltile. Traseul este in trepte si pe palierele dintre trepe sunt balti de dimensiuni gigantice. Si asta dupa o perioada de mini seceta. Partea buna e ca toate pot fi ocolite dar trebuie sa te abati de la track direct prin padure.
Portiunea asta pare fara sfarsit. E pentru cei care iubesc padurile. Cu siguranta aici le va fi satisfacuta pasiunea.
Se merge si incet din cauza faptului ca trebuie sa ocolesti constant balti si sa faci echilibristica. Dar si aceasta portiune este 100% ciclabila.
Dupa 10km interminabili se ajunge in Poiana Radcoasa.
Cam pana aici o sa fie traseul de concurs din tura ce am facut-o ieri.
Eu am continuat inainte pe tapsanele innierbate.
Am uitat sa va zic de cainii ciobanesti. Din Radcoasa stanile au devenit tot mai dese. Si scenariul era identic la fiecare. Ma apropiam, cainii ma reperau si sareau sa ma atace. Ma opream, ma dadeam jos si foloseam bicicleta pe post de coasa. De vreo 2 ori i-am palit destul de zdravan peste bot. Chestia care ii intarata pe ei. Chestie care ma enerva pe mine si ii pocneam mai tare.
Cam pe la 4-a stana ma plictisisem deja. Oricum ciobanii sunt: niste puleti muisti, probabili ultimele scursuri scapate din puscarii si devenite ciobani. Niste nulitati absolute si idioate care se uitatu distrate cum ma luptam cu cainii lor.
Chestie care m-a scos din sarite si le-am amintit de origini. Chestie care i-a scos din sarite si i-a facut sa se urneasca. Chestie care m-a determinat sa o tai de-acolo.
Si daca numai din cauza stanilor si traseul nu o sa treaca pe aici. Probabil nu toti concurentii gasesc pasiune in lupta cu cainii.
Dupa o portiune lunga de creasta incepe coborarea catre Teregova. Terenul intre timp a devenit la fel de nisipos ca o plaja de la malul marii.
Cobor destul de repede si incerc sa imi imbunatatesc tehnica. Vad santul, las libere franele, intru tare in el, sug socul in maini si sunt aruncat afara.
Doar ca imi sare piciorul din pedala, imi pierd echilibrul si cu un singur picior in pedale si cu celalalt rascaind pe jos nu prea am sanse sa scap. Plus ca aveam ceva viteza...
De data asta am picat inainte de "Sa-mi bag pula!!!!!!".
Totusi aceasta concluzie inefabila a fost primul lucru pe care l-am cugetat si strigat dupa ce am deschis ochii. De data asta am zburat in cap, am spart casca, am picat pe piciorul fracturat si m-am belit destul de serios pe partea stanga.
Vreo 2 minute am fost destul de ametit.
De data asta nu am mai scos-o de un medical. Oricum, daca nu aveam casca probabil la ora asta eram intr-un scaun cu rotile cu saliva curgandu-mi pe barbie si privind in gol.
Probabil nu o sa mai plec singur in ture. E destul de riscant.
Mai cad de 2 ori. De data asta usor si mai ales de nervi. Nu le pun la socoteala.
Din Teregova incepe o urcare de 500m inapoi in creasta. Asta o birui repede - in sub 30 minute - e deja tarziu si vreau sa ajung acasa.
Pana aici n-am avut nimic de comentat la traseu. Totul se schimba insa din culme. Aici pierd destul de repede track-ul si incep sa bantui pe niste drumuri de TAF pe care e imposibil de mers pe bicicleta la cat sunt de valurite si macinate. De prisos sa zic ca sunt imposibil de strabatut in cazul celei mai mici ploi.
Vad ca sunt departe de track si ma hotarasc sa ma intersectez cu el. Dupa o coborare in fundul Pamantului dau de track. Doar ca aici nu e absolut nimic in afara de copaci cazuti. Mai merg cale de vreo 15 minute, dupa care ma plictisesc si decid sa ma intorc. Si refac tot drumul inapoi pana in culme.
Aici mi-e clar ca nu se poate baga traseul de concurs pe aici. E tarziu, inaintez ca melcul pe un drum de TAF infernal de macinat. Am renuntat sa urmaresc track-ul de acsa si ma orientez cu GPS-ul. Ajuta la ceva sa ia si harti detaliate.
Imi dau seama ca o sa ma intrsectez cu drumul pe care am urcat daca continui in directia asta.
A 4-a cazatura este una mai serioasa. Stiam ca o sa pic, totusi nu am incercat sa o evit. E clar ca sunt obosit.
Ultimii km sunt aiurea complet - incerc sa reduc la minim impachetarile cu namol.
La 21.30 sunt inapoi la masina, destul de deceptionat. Traseul nu poate fi propus la concurs asta e clar.
Intre timp am "dres-o" si am gasit varianta salvatoare - o sa il refac in curand. E mai scurt, mai usor si fara asa multe stani, orientari si adventure.
A fost o experienta interesanta pedalatul unui maraton de 80km cu 2800m diferenta de nivel in timpul unei zile de lucru. In schimb nu gasesc foarte multa placere in a pedala singur. Pare-se ca sunt facut sa umblu in haita.
Bicicleta e reparata, eu ma repar, asa ca duminica revenim "in ring" - la concursul de la Tapia.
Cat despre 2BE asteptam raspunsul de la Federatie si dam drumul la inscrieri.
Postări
Un comentariu:
frate, cate ti se mai intampla! astept niste articole mai pozitive ;)
oricum, imi place stilul tau. citesc pe nerasuflate.
bafta!!!
Trimiteți un comentariu