Data: 05.07.2015
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Tarcu
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Tura aceasta credeam ca o sa fie un promo pentru 2Be, o reclama, o chemare la inscrieri. Elena vroia si ea neaparat sa faca o data tura.
A iesit cu totul altceva. Rapid, tura "s-a catarat" in topul personal pana pe primul loc. A surclasat turele de octombrie, a calcat in picioare peregrinarile din Almaj si Locvei. A dat de pamant cu turele din Alpi.
A fost despre MTB, despre prietenie, despre placerea de a impartasi aceeasi pasiune. Despre efort fizic, despre peisaje de vis, despre bucuria de a fi impreuna acolo.
Tura e lunga. Si foarte grea. Am mai spus-o si o repet. In conditii de vreme nasoala se transforma in tura de supravietuire. Pe vreme buna o sa stoarca fiecare picatura de energie din concurenti.
E vital sa fim devreme la punctul de strat. Asa ca plecam de cu seara din Timisoara.
Noaptea o petrecem langa masina, sub luna plina, in cantecul greierilor. Si a TIR-urilor care treceau pe langa noi.
De mult n-am mai dormit asa - un bun reminder pentru concediul ce se apropie.
La 4.30 ne trezim. Si la 5.30 suntem gata de plecare. La concurs, o sa plecati la 6.00, pe intuneric. Majoritatea o sa ajungeti la final tot pe intuneric - asa ca frontala este parte din echipamentul obligatoriu.
Am luat cu mine 2 tuburi de sray pentru a marca traseul. Pe 80km de traseu am pus cateva marcaje. Minim. De baza ramane in continuare GPS-ul.
Drumul urca inca de la start. Dupa o incalzire de 4km, urcarea devine din ce in ce mai sustinuta. Castigam repede altitudine - in spate se vede valea Timisului de unde am pornit.
Daca nu te incorzi ca berbecul de la start, traseul este in general ciclabil. Iesirea in culmea Pleasa este precedata de o urcare superba pe o poteca ingusta.
Sus pe culme. Mai avem cateva varfuri si suntem sus pe Pleasa. Aici a cedat tubeless-ul. Oricum nu am mare incredere in sistem. Asa ca am si o camera tot timpul la mine, camera pe care am pus-o in cauciucul plin cu laptisor.
Elena a prins o zi buna. Efectiv i-a facut placere tura. Iar mie mi-a facut o placere deosebita sa merg cu ea.
Cuntu - punct de alimentare. Am mancat mult in tura aceasta. Am mancat tot, cuminti. Am avut sandwich-uri, batoane, energizante. Le-am consumat pe toate.
Cuntu este si primul timp intermediar. Gasirea timpilor intermediari a fost alt obiectiv a turei.
O sa fie sfarsit de septembrie, noaptea o sa vina repede. E foarte riscant sa te prinda noaptea pe orice portiune a traseului.
Noi am facut pana aici 4 ore, mergand undeva la 70% din potential.
Timpul limita la concurs pentru Cuntu este 4.5h de la start.
O parte din concurenti NU o sa se incadreze in acest timp. Pentru siguranta lor, o sa fie indrumati sa se intoarca.
Portiunea care ne-a ridicat cele mai multe semne de intrebare a fost Cuntu-Tarcu. Este vorba de o diferenta de nivel de 800m care e problematic daca poate fi facuta pe bicicleta. Iar ideea de a impinge 2 ore troaca la deal nu cred ca e pe gustul multora.
La final pot spune ca 2BE are portiuni de push bike in limitele bunului simt si comparativ cu alte concursuri. Cu siguranta nu mult mai mult.
Totusi trebuie retinut ca noi nu am tras, am ajuns odihniti in Cuntu si am plecat de acolo abia incalziti. Daca pana in Cuntu va rupeti, sansele de a mai sta dupa aceea pe bicicleta sunt spre 0.
In al doilea rand nu as lua-o pe Elena ca etalon. Daca prinde o zi buna, daca are chef, e in stare sa catere pe urcarile tehnice si abrupte suficient de bine ca... sa zicem ca n-as merge pe principiul "daca o fata poate, pot si eu".
Ultimele portiuni catre Sadovanu. Tine de fiecare, cum va faceti viata - daca nu va incrancenati eu zic ca peste 95% din traseul de la 2BE e ciclabil. Daca urcati ca "dementii" pana in Cuntu s-ar putea sa injurati cap-coada tot traseul.
Dar inevitabil o sa fie si portiuni din acestea....
De pe Sadovanu pana pe varf mai sunt 300m. Perfect ciclabili.
Tarcu - 2190m - punctul de maxima altitudine din tura.
La cabana meteo o sa fie punct de alimentare. O sa incercam sa alimentam cat mai bine punctele. Voi platiti o taxa. Din asta o parte se duce in premii. Alta parte se duce in punctele de alimentare.
Sponsori nu avem si nici nu o sa avem. Ca nu am timp sa caut.
Singurul lucru pe care mi-l doresc si vi-l doresc e sa fie vremea buna la concurs. Peisajul e magnific, esti doar tu si muntii cat vezi cu ochii.
Drumul e destul de usor de urmarit. S-a ajuns cu masinile de teren pana aici iar in urma au ramas urmele de roti.
Acuma 4 ani cand am facut prima data portiunea aceasta pe bike, aici nu era nici o urma. Era aproape imposibil sa stai in sa peste smocurile de iarba. Acuma 4 ani era asa cum era normal sa fie...
Probabil portiunea cea mai delicata a traseului - se paraseste "drumul", se traverseaza paraul si se intra pe un single trail. Pe toata aceasta portiune GPS-ul este vital.
Desktop.
E o portiune destul de lunga, unde va puteti testa abilitatile tehnice. Elena chiar a prins o zi buna - s-a bucurat de fiecare portiune de pe traseu.
In fata se vede interminabila urcare spre Matania - un nume cum nu se poate mai potrivit. Single track-ul este parte din traseul turistic de creasta macat (pe alocuri) cu dunga rosie. Dupa saua din fata drumul redevine....de parcurs si pentru masini asa ca sansele de a va rataci scad drastic.
Finalul urcarii pe Matania. Pana aici am stat constant la peste 2000m. Tot echipamentul obligatoriu prezentat in regulament va fi verificat la start. Absenta unuia si a oricarui articol duce la descalificare. Daca trebuie sa justific de ce, poate nu ar trebui sa veniti la concurs.
Noi am marcat partial traseul. O sa avem suportul baietilor de la Regiment 13 care ne vor ajuta la marcaj inainte de concurs.
Matania - "calvarul" a luat sfarsit. Urmeaza 4km de creasta in general in coborare usoara, cat sa se mai relaxeze picioarele. Ca idee de ce zic ca trebuie GPS, desi am facut de cateva ori traseul, am reusit sa ratez intersectia de pe Matania. Si asta pe vreme perfecta si vizibilitate maxima.
Si inevitabil mai trebuie sa si coboram. Coborarea o sa fie pe masura catararilor de pana acuma: in cap.
Ne luam la revedere de la peisajele de vis din golul alpin si ne reintoarcem in paduri.
Probabil unii concurenti o sa biruie aici pe bicicleta. Sunt vreo 400m liniari de asa ceva.
Dupa ce biruim bolovanii si dam in vale, dupa ce scapam de cei 4km de drum vesnic ud cu pietre alunecoase, intram pe singura portiune de pe traseu pe care poti sa te odihnesti: urcarea de 400m care ne scoate in saua Jigorea.
O urcare lejera, unde poti sa relaxezi in sfarsit picioarele. Jigorea este al doilea timp intermediar.
In Jigorea timpul limita este de 10h de la start.
Noi am facut pana aici 8.5h, in conditiile in care pauzele de poze, admirat peisajul si mancat s-au inmultit. Dar pana pe Tracu am urcat aproape exclusiv pe biciclete...
Poiana Seroni - pe fundal se vede varful Tarcu unde am fost cu cateva ore inainte.
Ajungem pentru a doua oara in Cuntu. De acuma viata e relativ simpla. Mai sunt totusi vreo 4 catarari din care prima destul de serioasa.
Dar trend-ul general de acuma pana la final e de coborare.
Lumina dupa amiezii ajuta mult la atmosfera. Stim ca tura e aproape gata, nu facem decat sa ne bucuram.
La izvor. Aici chiar ca s-a terminat cu urcusurile. Cel putin pana jos in satul Varciorova vom avea doar coborare. Vreo 8km.
O coborare rapida ne duce jos. Totusi e important ca aici sa nu va prinda intunericul, deoarece drumul asta e pe alocuri strabatut de santuri adanci. Acesta e si motivul timpului limita din Jigorea.
In spate se vede Varciorova. Traseul are o particularitate: nu trece prin nici o localitate. Chiar inainte de a intra in sat, o cotim la stanga si... iara urcam. Putin, prin livezile oamenilor, dar urcam.
Si mai are una: are doar 500m de asfalt. si aia sunt de fapt "sprint-ul de final". In rest sunteti doar pe off road, singuri.
Dupa 12.5h de la start am ajuns la finish in satul Ilova. Ultima portiune - intre Varciorova si Ilova e peste "tarnitele oamenilor". Aici e bine sa va mai functioneze GPS-ul.
A fost...acea tura. Aia de care iti amintesti pentru totdeauna. Alaturi de Elena am bantuit pin munti, am facut impreuna ce ne place cel mai mult. Si putini pot zice ca pot impartasi pasiunile cu jumatatea lor. Sunt norocos.
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Tarcu
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Tura aceasta credeam ca o sa fie un promo pentru 2Be, o reclama, o chemare la inscrieri. Elena vroia si ea neaparat sa faca o data tura.
A iesit cu totul altceva. Rapid, tura "s-a catarat" in topul personal pana pe primul loc. A surclasat turele de octombrie, a calcat in picioare peregrinarile din Almaj si Locvei. A dat de pamant cu turele din Alpi.
A fost despre MTB, despre prietenie, despre placerea de a impartasi aceeasi pasiune. Despre efort fizic, despre peisaje de vis, despre bucuria de a fi impreuna acolo.
Tura e lunga. Si foarte grea. Am mai spus-o si o repet. In conditii de vreme nasoala se transforma in tura de supravietuire. Pe vreme buna o sa stoarca fiecare picatura de energie din concurenti.
E vital sa fim devreme la punctul de strat. Asa ca plecam de cu seara din Timisoara.
Noaptea o petrecem langa masina, sub luna plina, in cantecul greierilor. Si a TIR-urilor care treceau pe langa noi.
De mult n-am mai dormit asa - un bun reminder pentru concediul ce se apropie.
La 4.30 ne trezim. Si la 5.30 suntem gata de plecare. La concurs, o sa plecati la 6.00, pe intuneric. Majoritatea o sa ajungeti la final tot pe intuneric - asa ca frontala este parte din echipamentul obligatoriu.
Elena a prins o zi buna. Efectiv i-a facut placere tura. Iar mie mi-a facut o placere deosebita sa merg cu ea.
Cuntu - punct de alimentare. Am mancat mult in tura aceasta. Am mancat tot, cuminti. Am avut sandwich-uri, batoane, energizante. Le-am consumat pe toate.
Cuntu este si primul timp intermediar. Gasirea timpilor intermediari a fost alt obiectiv a turei.
O sa fie sfarsit de septembrie, noaptea o sa vina repede. E foarte riscant sa te prinda noaptea pe orice portiune a traseului.
Noi am facut pana aici 4 ore, mergand undeva la 70% din potential.
Timpul limita la concurs pentru Cuntu este 4.5h de la start.
La final pot spune ca 2BE are portiuni de push bike in limitele bunului simt si comparativ cu alte concursuri. Cu siguranta nu mult mai mult.
Totusi trebuie retinut ca noi nu am tras, am ajuns odihniti in Cuntu si am plecat de acolo abia incalziti. Daca pana in Cuntu va rupeti, sansele de a mai sta dupa aceea pe bicicleta sunt spre 0.
Dar inevitabil o sa fie si portiuni din acestea....
De pe Sadovanu pana pe varf mai sunt 300m. Perfect ciclabili.
Tarcu - 2190m - punctul de maxima altitudine din tura.
La cabana meteo o sa fie punct de alimentare. O sa incercam sa alimentam cat mai bine punctele. Voi platiti o taxa. Din asta o parte se duce in premii. Alta parte se duce in punctele de alimentare.
Sponsori nu avem si nici nu o sa avem. Ca nu am timp sa caut.
Urmeaza portiunea de creasta. Si din Cuntu pana aici am fost in golul alpin, iar de aici se merge matematic pe linia crestei.
Singurul lucru pe care mi-l doresc si vi-l doresc e sa fie vremea buna la concurs. Peisajul e magnific, esti doar tu si muntii cat vezi cu ochii.
Portiunea de creasta este formata dintr-o succesiune de urcusuri abrupte si coborari line. In departare se vede Tarcu.
Probabil portiunea cea mai delicata a traseului - se paraseste "drumul", se traverseaza paraul si se intra pe un single trail. Pe toata aceasta portiune GPS-ul este vital.
Desktop.
Single trail-ul de care va ziceam.
E o portiune destul de lunga, unde va puteti testa abilitatile tehnice. Elena chiar a prins o zi buna - s-a bucurat de fiecare portiune de pe traseu.
In fata se vede interminabila urcare spre Matania - un nume cum nu se poate mai potrivit. Single track-ul este parte din traseul turistic de creasta macat (pe alocuri) cu dunga rosie. Dupa saua din fata drumul redevine....de parcurs si pentru masini asa ca sansele de a va rataci scad drastic.
Finalul urcarii pe Matania. Pana aici am stat constant la peste 2000m. Tot echipamentul obligatoriu prezentat in regulament va fi verificat la start. Absenta unuia si a oricarui articol duce la descalificare. Daca trebuie sa justific de ce, poate nu ar trebui sa veniti la concurs.
Noi am marcat partial traseul. O sa avem suportul baietilor de la Regiment 13 care ne vor ajuta la marcaj inainte de concurs.
Matania - "calvarul" a luat sfarsit. Urmeaza 4km de creasta in general in coborare usoara, cat sa se mai relaxeze picioarele. Ca idee de ce zic ca trebuie GPS, desi am facut de cateva ori traseul, am reusit sa ratez intersectia de pe Matania. Si asta pe vreme perfecta si vizibilitate maxima.
Si inevitabil mai trebuie sa si coboram. Coborarea o sa fie pe masura catararilor de pana acuma: in cap.
Probabil unii concurenti o sa biruie aici pe bicicleta. Sunt vreo 400m liniari de asa ceva.
Dupa ce biruim bolovanii si dam in vale, dupa ce scapam de cei 4km de drum vesnic ud cu pietre alunecoase, intram pe singura portiune de pe traseu pe care poti sa te odihnesti: urcarea de 400m care ne scoate in saua Jigorea.
O urcare lejera, unde poti sa relaxezi in sfarsit picioarele. Jigorea este al doilea timp intermediar.
In Jigorea timpul limita este de 10h de la start.
Noi am facut pana aici 8.5h, in conditiile in care pauzele de poze, admirat peisajul si mancat s-au inmultit. Dar pana pe Tracu am urcat aproape exclusiv pe biciclete...
Poiana Seroni - pe fundal se vede varful Tarcu unde am fost cu cateva ore inainte.
Ajungem pentru a doua oara in Cuntu. De acuma viata e relativ simpla. Mai sunt totusi vreo 4 catarari din care prima destul de serioasa.
Dar trend-ul general de acuma pana la final e de coborare.
Lumina dupa amiezii ajuta mult la atmosfera. Stim ca tura e aproape gata, nu facem decat sa ne bucuram.
La izvor. Aici chiar ca s-a terminat cu urcusurile. Cel putin pana jos in satul Varciorova vom avea doar coborare. Vreo 8km.
O coborare rapida ne duce jos. Totusi e important ca aici sa nu va prinda intunericul, deoarece drumul asta e pe alocuri strabatut de santuri adanci. Acesta e si motivul timpului limita din Jigorea.
In spate se vede Varciorova. Traseul are o particularitate: nu trece prin nici o localitate. Chiar inainte de a intra in sat, o cotim la stanga si... iara urcam. Putin, prin livezile oamenilor, dar urcam.
Si mai are una: are doar 500m de asfalt. si aia sunt de fapt "sprint-ul de final". In rest sunteti doar pe off road, singuri.
Dupa 12.5h de la start am ajuns la finish in satul Ilova. Ultima portiune - intre Varciorova si Ilova e peste "tarnitele oamenilor". Aici e bine sa va mai functioneze GPS-ul.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu