Ce-am vrut, ce-a iesit

Data: 30.06.08
Locatie: Retezat
Participanti: Elena, Isvan, Alex

Abia pe la 11.00 suntem la Cheile Butii. Aici avem o discutie tip "Vasi" cu ... insusi Vasi. La 12.00 suntem gata de plecare.

Planuri mari: vrem sa facem traseul de trekking de la Carpathian Adventure 2007. Sunt foarte increzator si anunt cu surle si trambite ca peste vreo 20 de ore suntem inapoi. Filmam pregatirea - ca sa vedem mai tarziu cum se schimba dispozitia la oboseala.

Pornim se la start catre cabana Buta, peste creasta Piule-Plesa. Pe urcare mergem perfect.
Traseul ...bla, bla, bla. Flori de colt, rododendroni, vreme perfecta.

Trecem de varful Piule. Avem 3 ore deja. Prima echipa era deja in CP1 dupa 3 ore anul trecut...Coboram pana la cabana si de aici in sus pana in saua Plaiul Mic. 4 ore 30 minute si atingem primul CP. Nu suntem obositi, de fapt abia ce ne-am incalzit - dar paradoxul e ca nu am mers mai repede ca anul trecut.

Plecam catre CP 2 care se afla in Saua Platina. Pana acolo drumul merge pe creasta printr-un peisaj mioritic presarat cu turme de oi.

Lots of Oi ahead !!!!!!!!!!!!!!!!!

Atitudine de concurs.

CP2. Urmeaza portiunea cea mai grea din toata tura. Drumul pana in Zanoaga. Se coboara din Saua Paltina pana in Lunca Berhina; de aici se urca pana la Crucea Trasnitului; se coboara din nou pana in ceva vale dupa care urmeaza o ultima urcare pana la Zanoaga.

Coborarea ne darama; la capatul ei toti trei folosim cu incredere Diclac-ul. Elena are probleme cu amandoi genunchii. E destul de frustrant. Toate urcarile le reducem la cel putin jumatate fata de marcaj - fara sa ne grabim. Coborarile le facem in cel mai bun caz in timpul de pe marcaj. Plus ca avem probleme cu genunchii.

Ne bucuram ca se termina coborarea. Urcam fara oprire pana la Crucea Trasnitului. Coborarea care urmeaza o facem deja pe noapte. Frontala mea abia palpaie - ar fi trebuit sa-i schimb bateriile. Urmeaza o urcare prin marea de jnepeni pana la Zanoaga. Traseul pare ca nu mai e folosit de ani de zile. Isvan cauta drumul si ne scoate dupa ceva timp bun de spart barajele de jnepeni la cabana Salvamont.

Ajunsi aici, salvamontistul ne lasa inauntru sa mancam ceva. E CP3. Am facut 13 ore. Aproape la fel, daca nu mai mult decat la concurs. Nu intelegem ce s-a intamplat. Nimeni nu prea mai are chef de nimic. Ramanem peste noapte la cabana prin bunavointa celor de la Salvamont.

Duminica ne trezim lenes si dupa ce o mai lalaim pe langa cabana plecam catre Bucura. Pe drumul pana in saua Judele ne oprim la o pauza de soare in creasta. Urcam pe Judele si agale o luam catre Bucura pe langa salba de lacuri care coboara din circul glaciar.

Si zi asa...suntem de cocos nu?

Ma Isvan, chiar crezi ca la aerobic am avea concurenta ? Hai ma ca acolo ne descurcam si noi...


Alex nu prea cred, dar am un plan: asteptam pana la 35 de ani si ajungem cei mai buni la oldies, ce zici ?!


Isvan, tu vezi ca in toate pozele aparem intinsi pe spate si lenevind ?! Crezi ca e o consipratie ? Incearca sa ne discrediteze?

Jos pana in Poiana Pelegii (aici e plin de turisti veniti pentru traseul Poiana Pelegii -Bucura) . Inapoi in Saua Plaiul Mic. Cabana Buta si drumul forestier pana la Cheile Butii. Drumul asta a fost infect. Il urasc. Visam ocazii care ne iau. Biciclete cu care sa coboram. La capatul drumului - sunt cu genunchiul stang in pioneze. Nu m-a mai durut asa de peste un an.

Ora 22.00 ne gaseste in Timisoara, cat sa mai prindem finala de le Euro 2008.

De data asta pozele sunt facute cu telefonul, si inca nu stiu daca e ceva de capul lor. Filmarile s-au oprit in CP3 la Zanoaga.

Parti bune:
- vreme incredibila

Taul Judele

- peisaj superb: muntele era rosu de la rododendroni, atmosfera era deosebit de clara.

Rododendroni

Parti proaste:
- restul, si sunt multe

Ce a rezultat dupa analiza:
- cel mai important lucru: fara motivatie nu iese nimic. A lipsit orice urma de vointa. Nu vedeam sensul sa facem tura asta.
- Elena are dreptate : turele astea nici n-ajuta nici nu strica: in general trebuie sa le faci la concurs. E ca maratonul: nu te antrenezi 40km ca dupa aia sa fi rupt cand trebuie sa dai totul.

Asa...cand eram eu tanar...20 de ture de Bucura inot, saream din piatra-n piatra, vanam cate-o capra neagra si-o luam de la capat. Dupa care ma trezeam si mai fumam o tigara...

- trebuie schimbate camelback-urile. Astea pe care le avem noi au darul de a da apei un gust de voma. Pe langa asta trebuie sa tragi din ele ca din puta saracului, asa ca pana sa te hidratezi, obosesti de la supt apa.
- la tura de trekking trebuie manusile de bike. Nu de alta dar imi degerasera degetele pe ultima portiune. In aceeasi ordine de idei, trebuie luati colantii lungi. Cum aveau Elena si Isvan.
- povestile alea cu apa buna de munte, izvoarele cristaline si alte metafore rasuflate de tipul acesta - nu tin cand randamentul tau depinde de o hidratare eficace. Apa aia n-are nimic in ea. Bei si ti se face sete - iti usuca efectiv gatul si iti da o senzatie si mai acuta de sete. Si mai are si gustul ala de zapada topita. Asa ca de-acum vom avea permanent "pliculetele" cu noi pentru a face "upgrade" la H20-ul de munte.
- alimentatia: dupa ce termin de scris, primul lucru comand gelurile pe care le-am avut si la bike. Si pe langa batoane, trebuie sa luam cu noi si ceva de umflat stomacul - probabil musli-ul lui Isvan. Si de asemenea ceva cu concentratie mare de cofeina.
- pe coborare betele telescopice au facut minuni. Din pacate e un pic cam tarziu pentru a mai schimba suspensiile noastre- asa ca vom incerca sa le protejam - macar niste genunchiere. E frustrant sa pierzi tot avantajul pe care il ai pe urcare fiindca efectiv nu putem sa coboram mai repede.

Una peste alta, a fost o tura foarte frumoasa din care am invatat o multime de chestii. Cel mai important am inteles cum am terminat anii trecuti: numai si numai cu vointa. Categoric nu suntem la nivelul fizic al celorlalti concurenti. Dar daca ne pui la start nu stim altceva decat ca trebuie sa terminam si daca facem asta cu ficatul in punga si dupa aceea stam o saptamana pe perfuzii.

Sa speram ca vointa si entuziasmul din anii trecuti n-au disparut...

MMM

Data: 21.06.08
Participanti: Elena, Dorel, Pantani, Nosu, Captain, Alex
Locatie: Medias
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/MaratonMedievalMedias
Sponsor: Magazinul Par Alpin - prin Adi Glavan -ne-a sponsoriat cu produse Xenofit.

Poze, rezultate, traseu gasiti la:
http://maraton_medieval.birotec.ro/start.html

Si a venit si momentul maratonului Medieval Medias (MMM). Aici se strang bikeri si bikerite (dubios cuvant) din toata tara. Elena vrea sa confirme, eu n-am de gand sa termin in a 2-a jumatate nici daca la sfarsit imi fac dializa si-mi schimba ficatul.

Plecam vineri din Timisoara pe la pranz pe canicula. 4 oameni in masina,4 biciclete deasupra + bagajele - inaintam greu - dar nu ne grabim. Timisoara- Buzia-Lugoj-Ilia (de aici o luam pe ceva drum judetean paralel cu E) - Uroi - Alba Iulia - Blaj - Medias.

Pe la 22.00 ajungem in centru in Medias. Fugim cat putem si suntem ultimii inscrisi pe ziua de azi. Vine si Nosu, ne intalnim cu Pantani_Lugoj si mergem toata gasca la o pizza. Toate discutiile sunt axate in jurul concursului de maine. Nu ma abtin si beau 2 beri :)

Din Timisoara am aranjat cazarea la o pensiune in Atel. Ajungem in noapte in sat, gasim pensiunea, aici nimeni. Sunam la proprietar care ne zice foarte relaxat sa mergem inauntru si sa ne culcam. Asta chiar e ciudat. Mai ciudata e pensiunea: ultra moderna, camera URIASE, totul e imecabil de curat si elegant.

Ca sa-l citez pe un mare filozof :)))): "Decat toata viata fraier mai bine o zi rege". Si toata pensiunea e a noastra. Nu apucam sa ne bucuram prea mult de lux - adormim repede.

Dimineata ne strangem lucrurile si ajungem in Medias pe la 8.30. Startul e la 10.30
Urmatoarele 2 ore sunt cele mai grele: minutele trec incet, stresul creste. Pregatim bicicletele, studiem ceilalti concurenti, stabilim micile detalii. Vine si Captain. E foarte obosit dupa o noapte nedormita pe drumul de la Baia Mare pana aici.

De la stres, si mai mult ca sigur de la mancarea de la cantina vizitez destul de des toaleta ecologica. Dau cateva ture de incazire prin centru. Analizam cu Elena profilul traseului. De data asta Elena va avea cu cine sa se lupte. S-au strans concurente din toata tara.

Sunt mai motivat ca niciodata - o sa trag de mine pana la limita. Minutele se scurg incet. Treptat se incheaga grupul de la start. Ultimele pregatiri.

10.28: 3, 2, 1 , START!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Bafta multa Elena !

Imediat dupa start a disparut tot stresul. S-a ridicat ca un val. Stiu doar ca trebuie sa pedalez si sa dau tot ce pot. Primii 3 KM sunt prin oras. Pedalez cu 32, 33km la ora. Ma ajunge Elena din urma si ma depaseste: daca eu sunt motivat , ea cu siguranta e si mai pornita.

Brusc traseul o coteste si intram pe prima portiune de push bike. Inca nu s-a spart plutonul asa ca un carnat urias de oameni impinge la unison bicicletele pe o panta abrupta si noroioasa. Imi place push bike-ul. Trec pe langa "inamici" cat se poate de repede. Ajung in varful pantei si la vale....Aici se duce naibii totul. In padure nu a apucat sa se usuce asa ca e plin de noroi. Nu stiu sa cobor pe asa ceva. Drumul serpuieste printre copaci: parca ai fi o bila intr-un joc de pinball - doar ca n-am chef sa imbratisez copacii. Cobor mai incet decat am urcat -> groaznic.

Ma bucur ca se termina grozavia de coborare. Urmeaza o portiune de plat si din nou push bike: recuperez din nou ce-am pierdut pe coborare. Dupa push bike, aceiasi coborare infecta.

Imi aleg "iepuri": iau pe cate unul care merge cam in acelasi ritm cu mine, ma plasez fix in spatele lui si stau acolo. Ma odihnesc asa. Psihologic e foarte relaxant. Dupa ce imi trag sufletul il deapsessc si imi caut urmatorul iepure.

Dupa primele portiuni de push bike, urmatoare urcari le pot parcurge pe bicicleta. Si acuma intra in scena SPD-urile. Fac cu adevarat diferenta. Trag ca nebunul. Avem portiuni de iarba - nu e nici urma de poteca suntem pe niste dealuri unde directia e data de o dara prin iarba.

Am trecut deja de primele 2 puncte de alimentare. Nu m-am oprit, am strigat doar ca am nevoie de o banana si de apa. Am infulecat jumatate de banana si am baut toata apa.

Undeva in primii 20km (nu stiu cum de au zburat asa de reprede) ma ajunge Captain si mergem roata la roata mai departe.
In continuare pe ceva dara pe dealuri. Urmeaza o coborare de 30.1% inclinare. O portiune semnalizata cu Danger: rusinos dar trebuie sa ma dau jos de pe bicicleta si sa cobor pe langa ea. Spre finalul coborarii nu reusesc sa evit un sant si zbor peste ghidon. Piciorul drept ramane blocat in SPD si imi intinde gamba la limita. Simt ca se rupe ceva inauntru si incep sa urlu ca nebunu. Vine Captain si trage cat poate de picior pentru a evita o intindere. N-am timp de vaicareli ca doar e concurs, ma ridic si pedalez mai departe.

Suntem pe un drum forestier. Asta imi place. Cu asta sunt obisnuit. Drumul urca -dar e OK. Aici il pierd pe Captain. Ajung din urma pe un concurent de la ceva club sportiv: e imbracat cu tricoul cu Romania - stim tricourile astea de la concursurile precedente. Coboara mai bine ca mine. Eu urc mai bine ca el. Facem echipa vreo 10km. E un tip de treaba: cand merge inainte imi semnalizeaza pe unde e traseul, la punctele de alimentare cere alimente si bauturi si pentru mine.

Deja ne-am despartit de ceva vreme de traseul comun, de fapt mai am un pic si ajung la jumatate concursului. "romanul" se tine mai bine decat mine si daca la inceput ma astepta pe urcari, acuma incepe incet incet sa se departeze. Raman singur.

Pe traseu il intalnesc pe Dorel care...evident are pana. Il depasesc.
Nu mai tin prea bine minte de portiune 40km-60km: niste puradei erau sa ma indrepte pe un drum gresit, incep sa-mi pun obiective imediate (de genul: mai am 2 km pana la pragul de 50, mai astept un pic si beau apa) - asta nu e de bine - stiu ca incep sa obosesc.

Trecem prin sate, printr-o biserica fortificata, din nou pe coamele dealurilor prin mijlocul ierbii. La un check point ma intalnesc cu Eghi. Are pana, o repara si ma ajunge din urma. El concureaza la 35 de ani.

Urmatorii 20km ii parcurgem impreuna. Incep sa cedez. Crampe musculare tot mai dese. Carci. Dar km pana la finish sunt tot mai putini. Km dupa km: check point dupa check piont.

Satul Bazna - ultimul check point. Fac greseala si ma supra-hidratez. Pe parcursul concursului am baut 6 litri de lichid fara a merge la toaleta nici o data : tot s-a consumat. 4 banane si 5 geluri. In Bazna beau prea mult si e destul de greu sa ma urc in sa. De aici urmeaza o urcare criminala - nici nu se pune problema de altceva in afara de push bike. Si aici cedez: nu ma mai asculta picioarele, injur, nu mai am forta sa imping. Si totul se misca cu incetinitorul. Si e incredibil de lung urcusul. Nu se mai termina. Eghi o ia inainte si raman din nou singur. Cu ultimele puteri ajung la ultimul checkpoint. E aproape gata - de aici nu mai urmeaza decat o coborare.

Pe coborare incep sa am halucinatii: aud scartait de frane. Ma opresc sa ma uit, nu vine nimeni. Treaba se tot repeta. De fapt sunt franele mele. Sunt as a de obosit incat nu mai am nici macar instinctul sa alerga ca sa nu fiu ajuns. Ma tot opresc sa vad daca vine cineva: nu e nimeni. Desi e noroi pana-n gat, pe portiunea aceasta imi iau inima in dinti si pedalez. Bicicleta e ca o frunza pe pe valuri: nu prea ai nici un fel de control. Trec la limita printre copaci. Intr-un final ies din padure.

2km de sosea si gata. Pedalez cu ultimele puteri - pedalez cat pot. Inca cateva curbe si ....am terminat.
La finish e Elena, Dorel si Eghi (Dorel m-a depasit pe o portiune unde am ratacit drumul).

Elena a terminat pe locul 3!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Asta e cea mai frumoasa veste: a reusit . Daca pana acum s-ar fi putut zice ca se batea cu morile de vant - a confirmat.
Dar cum a fost pentru ea si cum a reusit - asta e povestea ei pe care o sa vi-o zica daca sunteti cuminti sau daca reusiti sa va tineti dupa ea pe bicicleta.


Urmatoarea ora jumatate sunt terminat. Imi vine sa vomit, am frisoane. Excelent -asa si trebuie. Ar fi fost nasol daca la sfarsit as fost odihnit - inseamna ca am reusit sa trag de mine si sa-mi dozez cum trebuie efortul. Incet-incet imi revin din criza de epuizare si incep sa discut cu cei din jur.

Am terminat pe locul 10. E cea mai buna performanta personala la un concurs de MTB.

Festivitatea de premiera: din nou Elena e pe podium si acest loc 3 face mai mult decat toate precedentele locuri 1.
Pantani_Lugoj e pe locul 2 la 40km dupa ce a pierdut la sprint locul 1.

Poze, felicitari - imbarcarea si o pizza in oras impreuna cu cei din Baia Mare. Petrecem pana spre seara dupa care mergem la aceiasi pensiune. De data asta adormim si mai repede.

Duminica:
- pierd celularul;
- vizitam pe bicicleta Sighisoara. Un oras foarte frumos, la standarde occidentale si in care ne-am simtit foarte bine
- dupa-amiaza plecam prin Agnita si printr-un peisaj "pe-un picior de plai..." ajungem in Sibiu. Ne plimbam prin centru dupa care catre casa.

Asta a fost povestea concursului MMM2008.
Ne intalnim la Maratonul Baia Mare pe 19 iulie...fiindca povestea merge mai departe nu ?!

Poze, rezultate, traseu gasiti la:
http://maraton_medieval.birotec.ro/start.html

Biciclete, noroi, cazaturi

Data: 14.06.08
Locatie: Resita
Participanti: Elena, Dorel, Alex

Pe o vreme inchisa plecam spre resita pentru a ne antrena pentru maratonul de saptamana viitoare. Dorel vine cu Lefty-ul. Noi ne-am montat pentru prima data SPD-urile si sutnem pregatiti de tura. Descrierea traseului e preluata de pe:
http://www.bikeattack.ro/index.php/Trasee/Banat-Mountainbike-Maraton-Traseele.html

Se porneste din centru, din fata primariei in directia Govandari. Ajunsi in Triaj, dupa aproximativ 3 kilometrii, trebuie sa urcam spre stanga pe strada Ciprian Porumbescu. Avem ca reper un zid mare de sustinere acoperit de Graffitti, imediat dupa zid incepe porneste strada. De aici incepe o urcare destul de inclinata, care ne face sa ne ridicam din sa. Cum inca nu suntem incalziti prea bine, inima o simtim pana in varful urechilor. In scurt timp iesim din oras si drumul continua de-a lungul unui gard (pe partea stanga) pana ce ajungem la o intersectie unde noi urmam drumul spre stanga in sus. Aici deja castigam altitudine si avem vizibilitate tot mai buna asupra zonei. Continuam tot pe drum inca vreo 2 km pana ce ajungem la un drum de piatra mai lat decat cel de pe care venim, si pornim in dreapta sus pe el si ajungem in scurt timp la Stema Resitei, unde drumul nostru se intersecteaza cu soseaua spre Lupac. De aici avem o panorama interesanta cu orasul, putem sa ne tragem sufletul un pic. Pornim mai departe, traversand cu atentie soseaua si continuam pe drumul de tara din fata noastra unde pastram directia pana ce ajungem la Releele de transmisie de pe dealul Cioara. Pana aici drumul e numai in urcare, panta aspra alterneaza cu paliere unde ne putem trage sufeltul. De la releele de pe dl. Cioara continuam de-a lungul coamei dealului, pe liziera padurii. Exista mici ramificatii pe drum dar care se reunesc dupa cateva zeci de metri. Dupa o scurta coborare dupa 4 km pe drumul de coama, trecem prin dreptul unui izvor de unde trebuie sa fim atenti sa urmam al doilea drum care porneste in sus spre stanga. De aici urcam in continuare, pana ce drumul o ia la dreapta printr-un fel de gard. Trecem de un salas (pe partea drapta) dupa care in scurt timp drumul intra in padure spre stanga. Aici suntem in varful urcarii, de aici urmeaza sa ne delectam cu o coborare superba.

Din saua de unde se ramifica traseele, urmam un drum ce porneste spre dreapata la vale. Aici se coboara ceva kilometrii buni, aceasta coborare fiind una dintre cele mai spectaculoase din zona. In principiu trebuie urmat drumul care coboara, mai apar unele ramificatii dar se reunesc ceva metrii mai incolo. La un moment dat se iese din padure si ne aflam intr-o poiana, cu ceva pruni razleti. Aici mai bagam viteza cateva sute de metrii dar la un moment dat drumul o ia la dreapta, trebuie sa fim atenti ca ne cam fura peisajul. De aici urmaza o portiune foarte tehnica pana ce dam de un parau pe care il urmam in continuare la vale. De aici in scurt timp ajungem in Clocotici unde mentinem directia de mers pana ajungem la caminul cultural din centru. De aici continuam pe directia Nermed, Carasova pe asfalt. Portinuea asta este foarte pitoreasca, rustica, mai ales seara, da o senzatie de liniste. Urcarile sunt alternate cu coborarile, pana ce ajungem la o intersectie unde avem o fantana cu cumpana ca reper. Aici pornim spre stanga catre Nermed unde ajungem destul de repede (2km). Din Nermed mai avem inca 3 km de urcare pana la soseaua Resita – Anina, unde continuam spre dreapta pe o panta aspra, Patesanul Mic. Inca un kilometru si ajunsi in varful urcarii iesim de pe asfalt si urmarim un drum spre stanga care ne scoate in drumul de Iabalcea. Daca cumva nu vedem drumul asta si mergem mai departe putem sa reintram pe traseu mai jos la intersectia de unde porneste drumul spre Iabalcea. Pana in Iabalcea mai avem 3 km de urcare placuta pana ajungem la intrarea in sat unde in dreptul unei pompe de apa pornim in dreapta sus. De aici mentinem directia de mers inainte 2 intersectii, pana ce iesim din sat, unde urmam drumul de stanga la o urmatoare intersecita. De aici mai avem o tura de urcat pana ce ajungem la Cantonul Padina Seaca. De la canton urmam drumul care vine din stanga relativ paralel cu cel de pe care am venit noi. De aici avem o portiune foarte placuta de cross-country 100%, mentinem drumul pe care suntem pana ce ajungem la Saua Baciului, unde drumul se intersecteaza. Din punctul acesta se desparte si traseul mediu de cel lung.
Traseul nostru continua la vale, drept inainte cam 5 km, pana ce ajungem la o intersectie unde cele doua trasee se reintalnesc. Continuam asadar spre stanga la deal pana ce ajungem in drept cu un salas unde urmam drumul spre stanga. De aici continuam pe curba de nivel pana ajungem in Doman, la prima casa, se poate observa un drum ce vine din dreapta. Il urmam si pret de 2 km pana ajungem la o noua intersectie unde trebuie sa fim atenti. Se observa un drum care coboara spre drepata care ajunge in Driglovat, un cartier al Resitei. Dar noi trebuie sa pornim spre stanga la deal pe un drum nu foarte vizibil. De aici urmeaza 2 km de urcare foarte dificila. In varful pantei e o padure foarte interesanta, urmeaza sa coboram pe o carare ingusta, plina de adrenalina. Trebuie sa ne orientam putin si sa pastram oarecum directia pana ce ajungem intr-o pasune de unde coborarea continua in viteza pana ce ajungem in satul Doman. Cand intram pe drum pornim spre dreapta si mentinem directia de mers. La un moment dat drumul se intersecteaza si noi urmam varianta din stanga, trecem printre niste case si iesim din sat. Urmeaza o scurta bucata pe curba de nivel pana ce incepem sa coboram, si de-a lungul unui parau ajungem la soseaua catre Resita, unde coboram 3 km pana ce ajungem in centru.
Traseul masoara 50 de kilometri si are o diferenta de nivel de 1300 m.

Noi am vrut initial sa parcurgem traseul lung. Am reusit sa ne ratacim si sa facem matematic traseul mediu.
Evenimente:
- Elena: 6 picaje in noroi/sosea/pietre
-Alex: 6 picaje in noroi/sosea/pietre. Am fost belit destul de bine. Mai mult, n-am stiut ca SPD-urile se regleaza ca si ski-urile, asa ca m-am urcat pur si simplu pe ele. Cand picam nu eram in stare sa-mi scot piciorul din ele pentru ca erau prea stranse, asa ca ramaneam ca un gandac cu bicicleta peste mine, pana cand veneau Dorel sau Elena si ma scoteau de sub bicicleta.
- Nu am mai facut poze. Deoarece n-am reusit sa vindem camera video, ne-am gandit sa o utlizam noi, asa ca acuma mi-am descoperit talentele de Spielberg.
- Drumul a fost noroios si greu. Inainte de nu stiu ce sat am rata coborarea si am nimerit pe o portiune pe care nu se mai putea inainta, asa ca am trecut la push bike. Abia dupa vreo 40 de minute am revenit pe traseu.
- ultima coborare pana la intrarea in Resita a fost foarte spectaculoasa: un noroi continuu pe care bicicleta derapa in continuu (am reusit sa cad cu brio si aici). Dorel a pedalat ca nebunu la vale; Elena nici ea nu s-a lasat mai prejos asa ca la final amandoi erau plini de noroi din cap pana-n picioare dar super incantati de coborarea sinucigasa. Eu am fost mai cuminte.

Data: 15.06.08
Locatie: Resita
Participanti: Elena, Dorel, Alex, Bobi, Oco, ioana+ echipa de cursieristi

A fost o zi cu totul deosebita. Initial am hotarat sa plecam pe la 10.00. Plec sa-l iau pe Bobi. Sunt singur in masina si o calc. Pe Cluj se face rosu , franez brus si....toata masina se umple cu un fum negru inecacios. Cacat...asta ce-o mai fi ? Intre timp, apare o batranica, imi bate in geam si imi da cheia de biciclete care zburase de pe capota in strada cand am franat. Si imi zice ca imi iese fum din masina....

Pana la 12.00 perind cu Bobi prin tot orasul in cautarea service-ului care e deschis duminica. Asa ajungem in drum spre Sacalaz la "Vulpe". Habar n-avem ce curea de alternator (asta s-a rupt apropo) ne trebuie, asa ca am cumparat 2 diferite, doar s-o potrivi vreuna.

Intre timp la mine acasa s-a strans toata floarea ciclismului timisorean: Dorell, Oco, Ioana si cursieristii. Incepem sa punem biciclete, sa facem pana lui Oco; chestii de rutina.

Dupa ce alimentam, uit busonul pe masina, ma intorc si-l recuperez din mijlocul intersectiei - gonim catre telescaun unde ajungem pe la 15.00. Din nou aceiasi vreme inchisa ca si cu o zi inainte.

Scopul e clar: o tura de sprint pana in varf. Dorel, Bita, Sorin si remus pornesc cu cursierele. Elena cu Bobi o iau inainte. Eu stau sa ma pregatesc :). Ma urc in psa si ii dau bice la deal.Il ajung pe urcare pe Sorin, alaturi de care continui tot restul urcarii. Ajung de la masina sus la bifurcatia catre cruce intr-o ora si 4 minute si complet epuizat. de aici ma intorc si ma intalnesc pe coborare cu Elena si cu Bobi. Mai urc o data ultima portiune alatiuri de Bobi, de la bifurcatie continui singur pana la cruce, duca care ne intalnim toti la o masa la Cerbul.

Sunt destul de daramat dupa cat am tras: 2 ciorbe sunt inghitie cat ai clipi.

Coborarea nu e cine stie ce cu MTB-ul pe sosea. In masini si la drum.

Undeva inainte de intrarea in Caransebes, Sorin e oprit in mijlocul drumului si sufla in pompa de motorina. Oprim, dar ne zice ca n-are nevoie de ajutor. E sigur pe el. Continuam - dupa vreo 30 de minute suna telefonul: nu-i mai porneste masina si ne roaga sa-l tractam macar pana-n Caransebes. Il sunam si noi pe Oco si ne intoarcem sa-l tractam.

Problema: se da 1 Opel Corsa (verde) cu 4 biciclete pe el , 45 CP si un Mercedes "rechin" de 2 tone. Mariuta ar fi incaput la el in protbagaj. Tocmai dupa ce am legat cordonul ombilical intre ele si ne intrebam cum o sa traga Mariuta monstrul ala - inclusiv pe o portiune de deal, apare si Oco si ne salveaza. Iii tracteaza pe baieti pana in Caransebes.

De aici plecam mai departe. Si incredibil, dar adevarat, reusim sa prindem ora 00.00 inainte de-a intra in Timisoara, asata in conditiile in care la ora 16.00 eram convinsi ca vom fi acasa.

Urmeaza sambata MMM....

Concordia

Data: 08.06.08
Participanti: Elena, Isvan, Captain, Nosu, Pantani, Alex
Locatie: dealurile de la Lugoj

O prezentare mai obiectiva si fara metafore, gasiti la: http://www.concordialugoj.ro/readarticle.php?article_id=1

Spatmana trecuta am avut un "maraton". 48 de km de alergat cu Elena si Isvan pe Cheile Nerei. A fost....interesant. Vineri inca nu imi revenisem dupa tura respectiva.

Sambata chef la Ilie. A fost cum zice un coleg "frumos, dar greu". Foarte greu :). N-as zice ca a fost cea mai potrivita incalzire inainte de concurs. Ma chinui sa beau apa pana nu mai pot, bag aspirina si paracetamol si sper ca dimineata nu ma trezesc ca lovit de ciocan.

Ne trezim la 7.00. Concursul e la 11.00. Elena nu e nici ea odihnita bine. Eu sunt ca de guma. Punem bicicletele ii pescuim pe Captain si Isvan si pornim.

Suntem pentru prima data in formatia asta dupa aproape un an. Asta e formula echipei Hoinarii pentru Carpathian 2008.

Pe la Izvin ne dam seama cu stupoare ca ...intarziem. Cum reusim sa ne trezim cu 4 ore inainte si totusi sa intarziem o sa ramana un mister. Asa ca Elena scoate din Mariuta cu 4 biciclete si 4 oameni cat poate si ajungem la start cu 5 minute inainte de pornire. Ce sa mai faci incalzire... N-avem timp de echipat asa ca nu mai luam nimic cu noi si ne aliniem la start.

De data asta Elena are concurenta seriaosa. Nu se simte foarte bine dupa cheful de aseara. O mai veche cunostinta de-a ei de la Alubel de anul trecut e si ea. O motivam si ii tinem pumnii. Hai Elena !

La noi e simplu: ne-am bagat iara acolo unde sunt mai multi km de parcurs. In cazul acesta 4 ture de 7km. Daca si-asa nu castigam, macar sa mergem cat mai mult.

3,2,1 Start ! Bafta Elena !

Traseul a fost foarte tehnic: urcusuri accentuate, coborasuri, balti si noroaie. Cel mai tehnic traseu pe care l-am parcurs pana acum cu bicicleta in concursuri si in afara lor.

De la start pornesc repede, ma strecor pe lateral, ii las pe cielalti sa se calce in picioare, sa zboare in cap si alte cele. Primul sant. Vreo 20 de biciclcisti vor sa treca prin el. Vine Elena, se da frumos jos de pe bicicleta o ia sub brat si trece de toti....

Imi dau seama ca nu exista urma de drum. Doar o dara prin iarba umeda si prin noroi. Prima urcare. A plouat foarte mult aseara si acuma apa se evapora. E mai rau ca in sauna. Abia respir: bine la asta ajuta si tigarile de-aseara... Nu ne-am luat apa. Ma ajunge Isvan din spate. De la prima urcare e clar ca e nasol. Jos si push bike.

Coborarile de pe traseu au fost sinucigase. Iarba uda, damburi ascunse, mlastini. Si iara urcam. Sunt balta de transpiratie si nu mai pot sa respir. Mama ei de bere (bine na, aseara a fost buna). Si mi-e o sete!!!!!!!!!!! Suntem undeva in mijlocul plutonului ca de obicei. Check point 2, coborare criminala, push bike. Urmeaza o portiune prin padure prin care era atata noroi si asa de alunecos incat nu poti sa inaintezi nici pe langa bicicleta.

O portiune de drum forestier in urcare, check point 3, balti, noroi, tura 1 e gata. Imi vine sa vomit...Nasoala treaba. N-am apa si sunt deshidratat. Nu se poate respira in atmosfera aia. Si reluam. Pe tura a doua deja lucrurile se schimba :). Bag seama ca am scos alcoolul si am transpirat tot ce era de transpirat. Merg grupat cu Isvan.

Cu siguranta nu suntem specialist la MTB, dar suntem la push bike :). Vin urcusurile. Nici nu mai incercam sa urcam pe bicicleta. Jos si fuga la deal pe langa. Si asa frumos treci pe langa ceilalti care se chinuie sa dea in pedale...

Deja pe tura asta incepem sa depasim concurenti - probabil de la cealalta categorie. Si surpriza - ne intalnim cu Captain ! Are o jumatate de tura in fata ! Wowwwwwwww!

Se termina tura 2. Spectatorii ne incurajeaza de pe margine. Am deja rana pe gat. Din spate n-a mai venit nimeni de mult timp. In schimba noi am depasit destul de multi concurenti. Push bike. Si cum mergeam eu cu Isvan asa linistiti aud din spate gafaieli. Ma, si-apare unu' pe bicicleta care trece ca rapidu' pe langa noi. In portiunea respectiva era un challenge sa te ti in sa, nu sa incerci sa urci. Nu pot sa nu ma opresc si sa nu admir. Urmeaza preitenul lui. Acelasi spectacol. Amandoi sunt de la Maros Club din Cluj. De pe alta planeta. Tura 3 ajung la finish. Ma opresc sa beau apa si sa ma racoresc ...nu mai birui asa.

Ultima tura. Nu prea mai sunt concurenti. Isvan a luat-o inainte. Paradoxal (sau de fapt avand in vedere ca noi suntem pentru anduranta si nu sprint - poate nu chiar asa de paradoxal) tura asta e cea mai buna. Urc pe bicicleta portiuni pe care in prima tura abia le urcam pe langa. E si prima tura in care pedalez la vale. Mai apuc sa vad spatele lui Isvan cu 1 minut in fata si gata ...finish.


Prima oprire: Elena. A luat locul 1 !!!! Youpieeeee !!!!!!!! Asa fata! Si de data asta a fost greu si a avut si o concurenta mai diversa. A recunoscut ca a tras cel mai tare din concursurile de pana acum.

Captain...locul 6 la Elite. Cu 20 de minute in fata mea. A tras ca dementul. Isvan cu mine incheiem plutonul de la Elite. Asta n-ar fi o problema. La categoria asta au participat 9 oameni fata de 40 la cealalta. La 4 ture avem timp mai bun decat aproape jumatate din ceilalti.

Problema e diferenta de timp intre noi si restul. Elisei (locul 1) a terminat cu 40 de minute in fata. Fara comentarii. Captain cu 20 de minute. Pai da-o naibii de treaba...in 20 de minute ajungi si mananci si o clatita la Ana Lugojana si vi inapoi. Si mai trist e ca nici in cele mai bune momente n-as scoate un timp mult mai bun.

Nosu termina in mijlocul clasamentului, dupa ce aproape o tura a mers pe geanta, s-a oprit sa schimbe roata si a continuat. Felicitari !

Pantani termina primul concurs de bike la care participa. Baga Pantani!

Revenind: pozam campioana :) vorbim cu ceilalti concurenti pe care am ajuns deja sa-i cunoastem destul de bine, poze si plecam acasa. A fost un concurs foarte dificil: atat tehnic cat si fizic.

In 21.06.08 avem maratonul de la Medias. Acolo treaba o sa stea un pic altfel. Acolo merge creme de la creme si la fete si la baieti. Greucenii. Pentru asta i-am trasat Elenei obiective mai modeste:).
Ca e clar ca la mine e simplu: cand trec si eu linia de sosire, pot sa inceapa festivitatile ca se stie ca s-a terminat concursul. Dar nici de-a dracului nu ma duc la proba mai scurta. O sa ma bag cu Isvan si cu Captain sa ne batem iara cu extraterestrii: 80km cu o diferenta de nivel de 2000m.

Cat despre cum arata echipa Hoinarii din 2008....o sa fie un pic diferit fata de acuma 2 ani :))))))

Ne "auzim" dupa Medias !