Biciclete, noroi, cazaturi

Data: 14.06.08
Locatie: Resita
Participanti: Elena, Dorel, Alex

Pe o vreme inchisa plecam spre resita pentru a ne antrena pentru maratonul de saptamana viitoare. Dorel vine cu Lefty-ul. Noi ne-am montat pentru prima data SPD-urile si sutnem pregatiti de tura. Descrierea traseului e preluata de pe:
http://www.bikeattack.ro/index.php/Trasee/Banat-Mountainbike-Maraton-Traseele.html

Se porneste din centru, din fata primariei in directia Govandari. Ajunsi in Triaj, dupa aproximativ 3 kilometrii, trebuie sa urcam spre stanga pe strada Ciprian Porumbescu. Avem ca reper un zid mare de sustinere acoperit de Graffitti, imediat dupa zid incepe porneste strada. De aici incepe o urcare destul de inclinata, care ne face sa ne ridicam din sa. Cum inca nu suntem incalziti prea bine, inima o simtim pana in varful urechilor. In scurt timp iesim din oras si drumul continua de-a lungul unui gard (pe partea stanga) pana ce ajungem la o intersectie unde noi urmam drumul spre stanga in sus. Aici deja castigam altitudine si avem vizibilitate tot mai buna asupra zonei. Continuam tot pe drum inca vreo 2 km pana ce ajungem la un drum de piatra mai lat decat cel de pe care venim, si pornim in dreapta sus pe el si ajungem in scurt timp la Stema Resitei, unde drumul nostru se intersecteaza cu soseaua spre Lupac. De aici avem o panorama interesanta cu orasul, putem sa ne tragem sufletul un pic. Pornim mai departe, traversand cu atentie soseaua si continuam pe drumul de tara din fata noastra unde pastram directia pana ce ajungem la Releele de transmisie de pe dealul Cioara. Pana aici drumul e numai in urcare, panta aspra alterneaza cu paliere unde ne putem trage sufeltul. De la releele de pe dl. Cioara continuam de-a lungul coamei dealului, pe liziera padurii. Exista mici ramificatii pe drum dar care se reunesc dupa cateva zeci de metri. Dupa o scurta coborare dupa 4 km pe drumul de coama, trecem prin dreptul unui izvor de unde trebuie sa fim atenti sa urmam al doilea drum care porneste in sus spre stanga. De aici urcam in continuare, pana ce drumul o ia la dreapta printr-un fel de gard. Trecem de un salas (pe partea drapta) dupa care in scurt timp drumul intra in padure spre stanga. Aici suntem in varful urcarii, de aici urmeaza sa ne delectam cu o coborare superba.

Din saua de unde se ramifica traseele, urmam un drum ce porneste spre dreapata la vale. Aici se coboara ceva kilometrii buni, aceasta coborare fiind una dintre cele mai spectaculoase din zona. In principiu trebuie urmat drumul care coboara, mai apar unele ramificatii dar se reunesc ceva metrii mai incolo. La un moment dat se iese din padure si ne aflam intr-o poiana, cu ceva pruni razleti. Aici mai bagam viteza cateva sute de metrii dar la un moment dat drumul o ia la dreapta, trebuie sa fim atenti ca ne cam fura peisajul. De aici urmaza o portiune foarte tehnica pana ce dam de un parau pe care il urmam in continuare la vale. De aici in scurt timp ajungem in Clocotici unde mentinem directia de mers pana ajungem la caminul cultural din centru. De aici continuam pe directia Nermed, Carasova pe asfalt. Portinuea asta este foarte pitoreasca, rustica, mai ales seara, da o senzatie de liniste. Urcarile sunt alternate cu coborarile, pana ce ajungem la o intersectie unde avem o fantana cu cumpana ca reper. Aici pornim spre stanga catre Nermed unde ajungem destul de repede (2km). Din Nermed mai avem inca 3 km de urcare pana la soseaua Resita – Anina, unde continuam spre dreapta pe o panta aspra, Patesanul Mic. Inca un kilometru si ajunsi in varful urcarii iesim de pe asfalt si urmarim un drum spre stanga care ne scoate in drumul de Iabalcea. Daca cumva nu vedem drumul asta si mergem mai departe putem sa reintram pe traseu mai jos la intersectia de unde porneste drumul spre Iabalcea. Pana in Iabalcea mai avem 3 km de urcare placuta pana ajungem la intrarea in sat unde in dreptul unei pompe de apa pornim in dreapta sus. De aici mentinem directia de mers inainte 2 intersectii, pana ce iesim din sat, unde urmam drumul de stanga la o urmatoare intersecita. De aici mai avem o tura de urcat pana ce ajungem la Cantonul Padina Seaca. De la canton urmam drumul care vine din stanga relativ paralel cu cel de pe care am venit noi. De aici avem o portiune foarte placuta de cross-country 100%, mentinem drumul pe care suntem pana ce ajungem la Saua Baciului, unde drumul se intersecteaza. Din punctul acesta se desparte si traseul mediu de cel lung.
Traseul nostru continua la vale, drept inainte cam 5 km, pana ce ajungem la o intersectie unde cele doua trasee se reintalnesc. Continuam asadar spre stanga la deal pana ce ajungem in drept cu un salas unde urmam drumul spre stanga. De aici continuam pe curba de nivel pana ajungem in Doman, la prima casa, se poate observa un drum ce vine din dreapta. Il urmam si pret de 2 km pana ajungem la o noua intersectie unde trebuie sa fim atenti. Se observa un drum care coboara spre drepata care ajunge in Driglovat, un cartier al Resitei. Dar noi trebuie sa pornim spre stanga la deal pe un drum nu foarte vizibil. De aici urmeaza 2 km de urcare foarte dificila. In varful pantei e o padure foarte interesanta, urmeaza sa coboram pe o carare ingusta, plina de adrenalina. Trebuie sa ne orientam putin si sa pastram oarecum directia pana ce ajungem intr-o pasune de unde coborarea continua in viteza pana ce ajungem in satul Doman. Cand intram pe drum pornim spre dreapta si mentinem directia de mers. La un moment dat drumul se intersecteaza si noi urmam varianta din stanga, trecem printre niste case si iesim din sat. Urmeaza o scurta bucata pe curba de nivel pana ce incepem sa coboram, si de-a lungul unui parau ajungem la soseaua catre Resita, unde coboram 3 km pana ce ajungem in centru.
Traseul masoara 50 de kilometri si are o diferenta de nivel de 1300 m.

Noi am vrut initial sa parcurgem traseul lung. Am reusit sa ne ratacim si sa facem matematic traseul mediu.
Evenimente:
- Elena: 6 picaje in noroi/sosea/pietre
-Alex: 6 picaje in noroi/sosea/pietre. Am fost belit destul de bine. Mai mult, n-am stiut ca SPD-urile se regleaza ca si ski-urile, asa ca m-am urcat pur si simplu pe ele. Cand picam nu eram in stare sa-mi scot piciorul din ele pentru ca erau prea stranse, asa ca ramaneam ca un gandac cu bicicleta peste mine, pana cand veneau Dorel sau Elena si ma scoteau de sub bicicleta.
- Nu am mai facut poze. Deoarece n-am reusit sa vindem camera video, ne-am gandit sa o utlizam noi, asa ca acuma mi-am descoperit talentele de Spielberg.
- Drumul a fost noroios si greu. Inainte de nu stiu ce sat am rata coborarea si am nimerit pe o portiune pe care nu se mai putea inainta, asa ca am trecut la push bike. Abia dupa vreo 40 de minute am revenit pe traseu.
- ultima coborare pana la intrarea in Resita a fost foarte spectaculoasa: un noroi continuu pe care bicicleta derapa in continuu (am reusit sa cad cu brio si aici). Dorel a pedalat ca nebunu la vale; Elena nici ea nu s-a lasat mai prejos asa ca la final amandoi erau plini de noroi din cap pana-n picioare dar super incantati de coborarea sinucigasa. Eu am fost mai cuminte.

Data: 15.06.08
Locatie: Resita
Participanti: Elena, Dorel, Alex, Bobi, Oco, ioana+ echipa de cursieristi

A fost o zi cu totul deosebita. Initial am hotarat sa plecam pe la 10.00. Plec sa-l iau pe Bobi. Sunt singur in masina si o calc. Pe Cluj se face rosu , franez brus si....toata masina se umple cu un fum negru inecacios. Cacat...asta ce-o mai fi ? Intre timp, apare o batranica, imi bate in geam si imi da cheia de biciclete care zburase de pe capota in strada cand am franat. Si imi zice ca imi iese fum din masina....

Pana la 12.00 perind cu Bobi prin tot orasul in cautarea service-ului care e deschis duminica. Asa ajungem in drum spre Sacalaz la "Vulpe". Habar n-avem ce curea de alternator (asta s-a rupt apropo) ne trebuie, asa ca am cumparat 2 diferite, doar s-o potrivi vreuna.

Intre timp la mine acasa s-a strans toata floarea ciclismului timisorean: Dorell, Oco, Ioana si cursieristii. Incepem sa punem biciclete, sa facem pana lui Oco; chestii de rutina.

Dupa ce alimentam, uit busonul pe masina, ma intorc si-l recuperez din mijlocul intersectiei - gonim catre telescaun unde ajungem pe la 15.00. Din nou aceiasi vreme inchisa ca si cu o zi inainte.

Scopul e clar: o tura de sprint pana in varf. Dorel, Bita, Sorin si remus pornesc cu cursierele. Elena cu Bobi o iau inainte. Eu stau sa ma pregatesc :). Ma urc in psa si ii dau bice la deal.Il ajung pe urcare pe Sorin, alaturi de care continui tot restul urcarii. Ajung de la masina sus la bifurcatia catre cruce intr-o ora si 4 minute si complet epuizat. de aici ma intorc si ma intalnesc pe coborare cu Elena si cu Bobi. Mai urc o data ultima portiune alatiuri de Bobi, de la bifurcatie continui singur pana la cruce, duca care ne intalnim toti la o masa la Cerbul.

Sunt destul de daramat dupa cat am tras: 2 ciorbe sunt inghitie cat ai clipi.

Coborarea nu e cine stie ce cu MTB-ul pe sosea. In masini si la drum.

Undeva inainte de intrarea in Caransebes, Sorin e oprit in mijlocul drumului si sufla in pompa de motorina. Oprim, dar ne zice ca n-are nevoie de ajutor. E sigur pe el. Continuam - dupa vreo 30 de minute suna telefonul: nu-i mai porneste masina si ne roaga sa-l tractam macar pana-n Caransebes. Il sunam si noi pe Oco si ne intoarcem sa-l tractam.

Problema: se da 1 Opel Corsa (verde) cu 4 biciclete pe el , 45 CP si un Mercedes "rechin" de 2 tone. Mariuta ar fi incaput la el in protbagaj. Tocmai dupa ce am legat cordonul ombilical intre ele si ne intrebam cum o sa traga Mariuta monstrul ala - inclusiv pe o portiune de deal, apare si Oco si ne salveaza. Iii tracteaza pe baieti pana in Caransebes.

De aici plecam mai departe. Si incredibil, dar adevarat, reusim sa prindem ora 00.00 inainte de-a intra in Timisoara, asata in conditiile in care la ora 16.00 eram convinsi ca vom fi acasa.

Urmeaza sambata MMM....