Ce-am vrut, ce-a iesit

Data: 30.06.08
Locatie: Retezat
Participanti: Elena, Isvan, Alex

Abia pe la 11.00 suntem la Cheile Butii. Aici avem o discutie tip "Vasi" cu ... insusi Vasi. La 12.00 suntem gata de plecare.

Planuri mari: vrem sa facem traseul de trekking de la Carpathian Adventure 2007. Sunt foarte increzator si anunt cu surle si trambite ca peste vreo 20 de ore suntem inapoi. Filmam pregatirea - ca sa vedem mai tarziu cum se schimba dispozitia la oboseala.

Pornim se la start catre cabana Buta, peste creasta Piule-Plesa. Pe urcare mergem perfect.
Traseul ...bla, bla, bla. Flori de colt, rododendroni, vreme perfecta.

Trecem de varful Piule. Avem 3 ore deja. Prima echipa era deja in CP1 dupa 3 ore anul trecut...Coboram pana la cabana si de aici in sus pana in saua Plaiul Mic. 4 ore 30 minute si atingem primul CP. Nu suntem obositi, de fapt abia ce ne-am incalzit - dar paradoxul e ca nu am mers mai repede ca anul trecut.

Plecam catre CP 2 care se afla in Saua Platina. Pana acolo drumul merge pe creasta printr-un peisaj mioritic presarat cu turme de oi.

Lots of Oi ahead !!!!!!!!!!!!!!!!!

Atitudine de concurs.

CP2. Urmeaza portiunea cea mai grea din toata tura. Drumul pana in Zanoaga. Se coboara din Saua Paltina pana in Lunca Berhina; de aici se urca pana la Crucea Trasnitului; se coboara din nou pana in ceva vale dupa care urmeaza o ultima urcare pana la Zanoaga.

Coborarea ne darama; la capatul ei toti trei folosim cu incredere Diclac-ul. Elena are probleme cu amandoi genunchii. E destul de frustrant. Toate urcarile le reducem la cel putin jumatate fata de marcaj - fara sa ne grabim. Coborarile le facem in cel mai bun caz in timpul de pe marcaj. Plus ca avem probleme cu genunchii.

Ne bucuram ca se termina coborarea. Urcam fara oprire pana la Crucea Trasnitului. Coborarea care urmeaza o facem deja pe noapte. Frontala mea abia palpaie - ar fi trebuit sa-i schimb bateriile. Urmeaza o urcare prin marea de jnepeni pana la Zanoaga. Traseul pare ca nu mai e folosit de ani de zile. Isvan cauta drumul si ne scoate dupa ceva timp bun de spart barajele de jnepeni la cabana Salvamont.

Ajunsi aici, salvamontistul ne lasa inauntru sa mancam ceva. E CP3. Am facut 13 ore. Aproape la fel, daca nu mai mult decat la concurs. Nu intelegem ce s-a intamplat. Nimeni nu prea mai are chef de nimic. Ramanem peste noapte la cabana prin bunavointa celor de la Salvamont.

Duminica ne trezim lenes si dupa ce o mai lalaim pe langa cabana plecam catre Bucura. Pe drumul pana in saua Judele ne oprim la o pauza de soare in creasta. Urcam pe Judele si agale o luam catre Bucura pe langa salba de lacuri care coboara din circul glaciar.

Si zi asa...suntem de cocos nu?

Ma Isvan, chiar crezi ca la aerobic am avea concurenta ? Hai ma ca acolo ne descurcam si noi...


Alex nu prea cred, dar am un plan: asteptam pana la 35 de ani si ajungem cei mai buni la oldies, ce zici ?!


Isvan, tu vezi ca in toate pozele aparem intinsi pe spate si lenevind ?! Crezi ca e o consipratie ? Incearca sa ne discrediteze?

Jos pana in Poiana Pelegii (aici e plin de turisti veniti pentru traseul Poiana Pelegii -Bucura) . Inapoi in Saua Plaiul Mic. Cabana Buta si drumul forestier pana la Cheile Butii. Drumul asta a fost infect. Il urasc. Visam ocazii care ne iau. Biciclete cu care sa coboram. La capatul drumului - sunt cu genunchiul stang in pioneze. Nu m-a mai durut asa de peste un an.

Ora 22.00 ne gaseste in Timisoara, cat sa mai prindem finala de le Euro 2008.

De data asta pozele sunt facute cu telefonul, si inca nu stiu daca e ceva de capul lor. Filmarile s-au oprit in CP3 la Zanoaga.

Parti bune:
- vreme incredibila

Taul Judele

- peisaj superb: muntele era rosu de la rododendroni, atmosfera era deosebit de clara.

Rododendroni

Parti proaste:
- restul, si sunt multe

Ce a rezultat dupa analiza:
- cel mai important lucru: fara motivatie nu iese nimic. A lipsit orice urma de vointa. Nu vedeam sensul sa facem tura asta.
- Elena are dreptate : turele astea nici n-ajuta nici nu strica: in general trebuie sa le faci la concurs. E ca maratonul: nu te antrenezi 40km ca dupa aia sa fi rupt cand trebuie sa dai totul.

Asa...cand eram eu tanar...20 de ture de Bucura inot, saream din piatra-n piatra, vanam cate-o capra neagra si-o luam de la capat. Dupa care ma trezeam si mai fumam o tigara...

- trebuie schimbate camelback-urile. Astea pe care le avem noi au darul de a da apei un gust de voma. Pe langa asta trebuie sa tragi din ele ca din puta saracului, asa ca pana sa te hidratezi, obosesti de la supt apa.
- la tura de trekking trebuie manusile de bike. Nu de alta dar imi degerasera degetele pe ultima portiune. In aceeasi ordine de idei, trebuie luati colantii lungi. Cum aveau Elena si Isvan.
- povestile alea cu apa buna de munte, izvoarele cristaline si alte metafore rasuflate de tipul acesta - nu tin cand randamentul tau depinde de o hidratare eficace. Apa aia n-are nimic in ea. Bei si ti se face sete - iti usuca efectiv gatul si iti da o senzatie si mai acuta de sete. Si mai are si gustul ala de zapada topita. Asa ca de-acum vom avea permanent "pliculetele" cu noi pentru a face "upgrade" la H20-ul de munte.
- alimentatia: dupa ce termin de scris, primul lucru comand gelurile pe care le-am avut si la bike. Si pe langa batoane, trebuie sa luam cu noi si ceva de umflat stomacul - probabil musli-ul lui Isvan. Si de asemenea ceva cu concentratie mare de cofeina.
- pe coborare betele telescopice au facut minuni. Din pacate e un pic cam tarziu pentru a mai schimba suspensiile noastre- asa ca vom incerca sa le protejam - macar niste genunchiere. E frustrant sa pierzi tot avantajul pe care il ai pe urcare fiindca efectiv nu putem sa coboram mai repede.

Una peste alta, a fost o tura foarte frumoasa din care am invatat o multime de chestii. Cel mai important am inteles cum am terminat anii trecuti: numai si numai cu vointa. Categoric nu suntem la nivelul fizic al celorlalti concurenti. Dar daca ne pui la start nu stim altceva decat ca trebuie sa terminam si daca facem asta cu ficatul in punga si dupa aceea stam o saptamana pe perfuzii.

Sa speram ca vointa si entuziasmul din anii trecuti n-au disparut...