NW

Data: 18.01.09
Locatie: Tarcu
Participanti: Elena, Alex
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/PeDirectiaNWNedeiaCaleanuBrusturet#

Initial trebuia sa mergem vreo 26 de oameni la ski pe MMic. Multumita incalzirii globale chestia asta a picat, asa ca sambata am zacut acasa (nivelul 80 la WoW!!!!!!). Duminica, mai mult ca sa nu fiu cu constiinta incarcata am zis sa facem o tura de o zi pe Tarcu.

Am chemat pe mai multi sa ne insoteasca dar pana la urma am ramas doar eu cu Elena - ceea ce s-a dovedit a fi OK.

Fara chef plecam pe la 7 de-acasa si la 10.00 suntem in Poiana Marului. Ora de plecare s-a dovedit a fi prima si de fapt singura eroare din tura. Planul presupune un circuit: Poiana Marului - Culmea Nedeii - Saua Sucuietului - Caleanu - Poiana Marului. Este ceea ce am incercat sa facem cu Oco acuma cateva saptamani cand am renuntat din cauza vremii.

Printr-un peisaj de toamna incepem urcusul prin padure - de data asta prindem poteca si nu mai e nevoie sa o luam direct in sus. Merg in spatele Elenei - regimul de bere, nesomn si pipe din ultima saptamana ma face sa gafai. Dupa 1.30 ore iesim din padure intr-o campie maro, fara prea multa zapada.


Cel putin e cald si nu bate vantul. Pe masura ce urcam apare si zapada. E foarte compacta -semn al ploilor care au fost pe-aici. Mai o poza, mai un varfulet, asa fara chef parcurgem culmea Nedeii. Inainte de intersectia cu creasta (aici am abandonat data trecuta), ma uit cum se poate ajunge pe Caleanu. De unde sunt nu vad Saua Sucuietului. Presupun ca e aceea unde e parcat helicopterul lui Dunca. De asemenea banuiesc ca traseul continua pana in creasta principala, de unde o ia la dreapta ca sa ajunga acolo. Ce vad de fapt nu e Saua Sucuielului, e sa zicem o sa paralela...
Oricum m-am plictisit si nu mai am chef de mers prin campia asta asa ca ma gandesc sa scurtez macar traseul si o iau direct catre helicopterul lui Dunca (intre timp, plecase si in urma ramasesera 4 snowmobile). E punctul in care traseul devine interesant. Fata pe care coboram e orientata spre sud asa ca zapada e moale si trecem la sapat poteca. Portiunile de zapada in care te afunzi alterneaza cu cele de gheata pe care aluneci lesne fara coltari. Greu, tarandu-ne pe o curba de nivel, ajungem sub Saua Sucuietului si vad care e de fapt traseul de creasta.
Mancam la snowmobile :) si incep sa miros ca nu suntem in grafic. Adica in graficul de lumina. Estimez ca daca mergem tot in ritmul asta noaptea ne prinde imediat dupa Caleanu.
Dupa niste sandwich-uri pe fuga si 2 litri de ceai (amandoi eram complet deshidratati) pornim mai departe pe creasta. Devine tot mai interesant: a inceput vantul cu aspecte de vijelie in portiunile in care creasta formeaza mici sei. Zapada este in continuare grea. Parca trezit, incep sa ma uit in jur la peisaj care de aici de sub Caleanu nu e chiar asa de urat in lumina apusului. In zare Retezatul are parte de mai mult soare decat noi.

Incet, foarte incet ajungem pe Caleanu. Antrenamentele de peste saptamana au acumulat multa oboseala in amandoi. Nu pot sa zic ca am avut mult elan si spor in tura asta. Pana acuma cel putin :)
Poza de grup pe Caleanu si Elena scoate harta pentru a vedea pe ce picior coboram -n-am mai fost in zona. In schimb am mai balaurit noaptea pe-aici. Nu apuca Elena sa imapcheteze harta, imi ridic capul si situatia s-a schimbat in cateva minute: din vale un nor mare ne-a invaluit si brusc suntem in mijlocul lui. Nu mai apucam sa ne luam repere vizuale.
Laptele este destul de dens si combinat cu covorul de zapada/gheata de la picioare da o senzatie frumoasa de white out.

No ase! Amu' m-am desteptat complet. Parca acuma incepe tura. O luam amandoi (de data asta sprinten :)) la vale. Coboram spre speram noi varful Brusturu. Mergand pe creasta si cu ochii atintiti pe altimetru ajungem pe Brusturu. Ideea e ca nu prea avem unde sa ne ratacim: pe dreapta si pe stanga crestei sunt 2 vai (Suculetului si Olteana) care mai devreme sau mai tarziu dau in drumul forestier care duce din Poiana Marului in Dacia. Faza e cu mai tarziu ala - nu prea avem chef sa umblam toata noaptea pe coclauri.

Alegem ca daca e s-o luam la vale macar s-o luam spre valea Suculetului asa ca mergem pe creasta cu valea imediat in dreapta noastra. Vine si noaptea si odata cu ea incepe si ninsoarea. Oricum nu vedeam nimic asa ca nu mai conteaza. Pierdem creasta si ne oprim pentru a consulta harta.

Se cere busola. Directia intre Caleanu si forestier urmarind poteca de pe harta (pe care noi nu am gasit-o) este clar NW. Asa ca pun NW-ul pe busola si hotaram sa mergem asa.

Aici s-a dovedit de ce a fost bine ca echipa era formata doar din Elena si mine:ne intelegem fara sa mai fie nevoie sa vorbim, am mai mancat din astea de destule ori, avem acelasi nivel de pregatire fizica si un psihic care se simte chiar excitat in asa situatii.

Suntem pe ceva campie pe care inaintam repede (de cand suntem pe off road mergem in ritm "normal" :) ). Cu busola in mana si cu coada ochiului pe altimetrul de la "training tool" inaintam repejor la vale. Liziera padurii si panta devine mai accentuata. Ninsoarea se transforma in mazariche. Ne luptam cu lastarisul uscat si desfrunzit; solicitam incheieturile si genunchii la maxim pe abruptul alunecos din padure. Continuu catre NW.

Brusc ne trezim deasupra unui drum forestier. Ne ia ceva timp pana sa hotaram in ce directie coboara drumul - suntem pe o portiune plata. Nu pare sa fie drumul ce duce in Dacia. Oricum in punctul asta e evident ca s-a terminat aventura. Mai devreme sau mai tarziu drumul ne va scoate in Poiana Marului. Rabdare si...forestier.

Mult forestier: dupa 3 km ne intersectam cu drumul spre Dacia si cu capul in piept, cu picioarele arzand o luam la vale.

Dupa 12 ore si 6 minute si 36.4 km ajungem la masina -am estimat durata turei total gresit initial. Tura NU e de facut iarna (iarna=frig+zapada - acuma nu a fost iarna). Nu e o medie orara rea tinand cont de conditii - medie orara la care tindem e pe undeva pe la 4km.

Tura s-a dovedit pana la urma una din cele mai solicitante din ultimele saptamani. Desi nu mai era nevoie, a aratat ca impreuna suntem o echipa deosebit de puternica si ne completam perfect reciproc.

Dupa un Red Bull revigorant (m-am tinut deoparte de astea ultimele luni, dar acuma situatia il cerea..) si o pisica facuta poster ajungem acasa si avem deja in cap turele pe urmatoarele 2 week-end-uri. Ture care o sa fie mai...deosebite. Asta in cazul in care nu dispare complet si putina zapada ramasa. Daca nu...bicicleta!

Datele tehnice ale turei si traseul sunt prezentate mai jos:

Tracking turei complete:

Partea de orientare + drumul forestier:
Graficul de altitudine: