Bikes on ice

Data: 05.12.09-06.12.09
Participanti: http://www.blogger.com/www.ciclism.ro
Locatie: Transfagarasan
Poze: aici

In week-end e intalnirea ciclism.ro. Nu putem lipsi. Nu neaparat fiindca suntem ahtiati dupa bicicleta, ci mai ales pentru ca multi dintre cei care participa acolo ne sunt prieteni buni de la concursurile de bike.

Ne respectam, de data aceasta si dormim la o pensiune mai mult decat civilizata: Casa Duse. Ajungem pe la miezul noptii si aici petrecerea e in toi. Maus, Bitza si Doctorul sunt in forma - intru repede in hora dar nu-i mai pot ajunge din urma - luasera un avans destul de mare la apa minerata de Tinca, bere, whisky si orice altceva contine alcool.

Ca o paranteza: in majoritatea blogurilor elogiez berea. Si cheful de distractie. Pentru ca dupa parerea mea exista multe alte chestii in afara de munte, bicileta, concursuri etc. Una dintre ele o reprezinta chefurile - si chiar imi place sa ma distrez. Unii ar afirma ca exista si alte metode de distractie decat sa te imbeti ca porcul, dar aia nu ma intereseaza.

Asa ca ne-am imbatat bine. De fapt, aveam sa concluzionam a doua zi ca nu bautura a fost de vina ci : iedul de la cina, Tuborg-ul stricat, presiunea atmosferica scazuta, etc... Je suis un bon vivant...

Filmele din seara aia o sa le distribui in retea restransa. Mai jos doar niste poze. Oricum nu reflecta realitatea: ochii sunt tulburi din cauza ca aparatul focusa prost.

MC la party - Bitza si Maus. In dreapta n-aveti cum sa nu-l recunoasteti pe Daniel Rosioru.

Greu...la fel de greu ca la Iron Bike

Asta maraton...

Dimineata cu regretele ei si vesnicele promisiuni ca nu mai bem niciodata. Pana la urma in jurul orei 11.00 reusim sa ne strangem cu totii si sa pornim catre Balea Cascada.

Eu sunt cu bicicleta mea nou nouta. Mi-am incalcat toate principiile si am renuntat la piata undergorund si mi-am cumparat o bicicleta noua. M-a durut sa dau bani pe ea si ca toate lucrurile pe care mi le cumpar nu sunt multumit de ea. Elena e pe vechea mea bicicleta si mi se pare ca aia era mai buna. Dar asa a fost si cu masina. Si cu multe altele - tine de obisnuinta. Am cumparat-o asa ca acuma e cea mai buna bicicleta.

Incercam sa risipim aburii de alcool


S-au strans multi ciclisti. Nimic de povestit despre o urcare pe sosea. Unii aveau de luptat cu monstrii din cap, altfel nimic deosebit pana la Balea


Pauza de dres la restaurantul de la Balea Cascada.

Iarna nu e deloc generoasa cu noi. La Cascada nici urma de zapda, asa ca marea parte a ciclistilor se hotaraste sa porneasca mai departe catre lac. Imediat dupa Cascada drumul e blocat pentru a nu se putea trece cu masinile. Numai asa ii poti convinge pe romani - degeaba incerci civilizat cu indicatoare de prevenire...

Cum la mine pe blog fac ce ma taie capul si scriu istoria asa cum mi-ar placea mie sa fie, mai departe sunt poze cu mine si Elena. Ok, pe Picasa o sa va regasiti cu totii...

Pana la borna care anunta ca mai sunt 5 km pana la lac nici urma de zapada. Dupa aceea a aparut brusc o pojghita inghetata pe care se putea inainta cu bicicleta daca aveai putina vointa.


Nu m-am putut abtine Bitza...

Am ajuns si la Balea Lac unde evident ne-am oprit pentru a ne incarca bateriile. Cabanierul de-acolo e un bou. Acuma cand scriu blog-ul sunt sub influenta berii, dar nici cand imi revin nu imi schimb parerea. Deci: e un bou care a pus mana pe cabana aia si acuma incearca sa faca bani din piatra seaca, mai mult crezandu-se miezul din p***a.

Coborarea s-a soldat cu cel putin o cadere pe cap de participant, dar fara nici un fel de efecte secundare. Si daca numai pentru partea asta cu mersul pe zapada si toata iesirea s-a meritat. My buddy Bitza. Aia de jos lucioasa e bitigla mea. Ni la ea ce mandra e.

Hoinarii

Ce-a urmat a fost crunt pentru mine. Am inghetat la propriu. Ciudat ca numai eu. Efectiv mi-au inghetat mainile, asa ca la Balea cascada am facut o criza urata. Bitza cu Elena au stat cu mine pana cand cu greu mi-am dezghetat mainile si am reusit sa pornesc mai departe. Nu inteleg exact ce s-a intamplat - asa de frig imi era incat mi s-a facut rau si imi venea sa vomit ca dupa o criza de epuizare. Cum m-am incalzit, cum n-am mai avut nimic. Interesanta masinarie organismul...

Am ajuns pe seara la pensiune. Se da startul la cheful numarul 2. Si am cel mai mare regret din tura asta: m-a doborat somnul si n u am putut sa stau cu baietii pana dimineata. Am abandonat !!! Rusine!!! Promit sa nu se mai repede niciodata.

Odihnit de peste noapte ma trezesc devreme si ne pregatim de tura. Elena cu mine. Afara vremea e de-a dreptul infecta. Miscura si nu-ti vine sa-ti muti curu din pat. Pana la urma ajungem pana la Balea Cascada cu masina (nu stiu nici acuma cum de n-am adormit la volan). Aici pic lat de somn in masina. Ma suna Florenzo si imi zice ca sus e vreme buna.

Lipsiti de chef si coplesitit de sentimentul vinovatiei pornim pe jos catre Balea lac.

Aici - ceata s-o tai cu cutitul. Ma enervez iara la cabana si dupa aceea lipsiti de chef ne hotaram sa punem planul in aplicare.

Planul consta in: orice numai sa apucam sa folosim echipamentul de iarna: coltarii, pioletul si coarda. Ceva tehnic, asa de incalziere. Initial am vrut sa facem Vartopelul, dupa aceea muchia Buteanului. Dar pentru ca viata este dinamica, pornim catre saua Doamnei si muchia Balii.

Ratam pana si cabana Salvamont de groasa ce era ceata asa ca urcam drept in sus pana dam de ceva perete. OK, hai acasa. Deodata se ridica patura de ceata si vedem unde suntem. Hotaram sa continuam.

Caldarea Balii

Saua Doamnei si muchia Balii

Din punctul acesta avem parte de un peisaj magnific si de a doua mare de nori din sezonul acesta.

Fara coltari erau putine sanse de inaintare. Un start si-asa subtire de zapada s-a petrificat in timp. In spate se vede culmea Balii - obiectivul nostru.


Eu am crezut ca asta se cheama saua Doamnei. Daca ea vrea sa se cheme Curmatura Balei - treaba ei.


Cu mult entuziasm intindem coarda si pornim la drum.


Dupa primii metri realizez ca numai entuziasmul nu e suficeint. Alergatul pe munti mi-a atrofiat reflexele si asa slab dezvoltate de tarat pe stanca. Inaintez greu.

Important e sa sti cand sa renunti. De obicei inainte s-o mierliesti. Inaintam mult prea incet si e deja tarziu. Asta e, ne retragem cu coada intre picioare. Elena propune sa mergem pe creasta pana in saua Capra si sa coboram pe-acolo.


Creasta pana-n Capra


Ma opresc destul de des sa imi trag rasuflarea chestie care ma enerveaza. Nu sunt obisnuit sa fiu asa incotosmanat, nu sunt obisnuit cu ritmul asta de melc. Dar e frumos acuma fara ceata. Merita.


Am lasat DSLR-ul la masina asa ca ne bazam pe sapuniera pentru a surprinde peisajul magnific.

Marea de nori inainteaza vertiginos catre noi

Pe creasta.


Am incercat sa mergem matematic pe linia crestei si asta pentru noi a reprezentat o provocare. Probabil ca pentru majoritatea alpinistilor este portiune de alergare, dar pana la urma conteaza la ce te relativezi - noua ni s-a parut solicitanta, numai buna de antrenament.


Aici ne-am intalni la Fagaras 24 cu o familie care nu intelegea de ce am face asa ceva...


Incet incet o sa ne inghita si pe noi


Grea sau nu , coarda nu am folosit-o decat pe ultima portiune


Adica aici.


Pe varful Capra.


Am mai zis si cu alte ocazii - nu-mi place Fagarasul. Vara. Iarna e alta poveste. Arata impunator.


De pe varful Capra incepem sa coboram rapid catre Balea. Si dupa aia mai departe tot pe picioare pana la Cascada. De pe sosea la un moment dat trebuie s-o cotesti brusc si sa intri pe un scoc care te coboara la baza cascadei. Portiunea asta a fost de departe cea mai dificila, datorita pantei, a terenului instabil si a zapezii subtiri care acoperea totul.


La baza ne asteapta 2 mini oameni de zapada.

De la Cascada mergem in Cartisoara sa votam si apoi catre casa.

Excelent week-end: o placere sa ne reintalnim cu prieteni din toate colturile tarii. Chef , bicicleta, zapada, adrenalinam acestea au fost ingredientele unui week-end reusit.

P.S.:
- Mandru de a fi banatean. Cand n-o sa mai fiu mandru nici de asta, o sa fiu mandru de a fi din diaspora. Rosu nu-mi place decat pe masina.
- Pozele si mai ales filmele (care povestesc mai mult ca zece bloguri) o sa apara pe Picasa.

If it's not fun, you're not doing it right.Bob Basso