Voi

Data:2009
Participanti: voi
Locatie:
Poze: aici

Final de 2009. A fost un an cum nici nu mi-am imaginat in 2008 ca o sa fie. Asa mi-as fi dorit. A fost mai frumos decat am sperat.

Nu-mi plac bilanturile de sfarsit de an si nu ma uit niciodata inapoi: doar inainte. De aceea blogul acesta nu o sa faca o recenzie a turelor noastre din anul ce sta sa treaca - pentru asta puteti citi blogurile precedente.

In schimb o sa fie un blog in care o sa incerc sa introduc in scena pe cativa din cei cu care am facut ture sau ne-am intersectat de-a lungul acestui an.

Este un blog pentru voi. Si daca Elena cu mine oricum am fi facut toate aceste ture, ele nu ar fi avut savoarea si dramatismul lor daca n-ati fi fost voi.

Florenzo

Florin pe numele lui, e o mare figura. A aparut in peisaj in a doua jumatate a lui 2009. Are o pregatire fizica de exceptie si o incapatanare (in sensul bun) pe masura. In ultimul timp apare cu noi in toate turele.
Pe langa rezerva de disponibilitate fizica sigur o sa acumuleze in viitorul apropiat si experienta necesara. Pentru asta e nevoie doar de timp ca nimeni nu s-a nascut destept. Doar pentru asta suntem noi acolo...
Are de partea lui ceva ce restul grupului lipseste si pe care nimeni nu poate compensa: tineretea. Pariul meu pentru concursurile de munte, daca o tine tot asa, merge pe mana lui. Peste un an sau poate chiar mai repede.

Bitza

E vecinul nostru, dar asta n-am aflat decat dupa ce am iesit impreuna la turele de bicicleta. Un prieten adevarat care sare sa te ajute cand ai nevoie si cu care ma pot distra si in ture si in afara lor.
Am facut niste ture frumoase impreuna. Anul viitor sigur o sa avem multe ture de bike impreuna si o sa ne racaim la MTB. Ca sa putem bea dupa aia berea in voie si sa chefuim pana dimineata.
Bitza e gata sa te ajute chiar daca si lui ii este greu. Si asta e o calitate pe care putini oameni o au.


Clubul Tibiscus
Aici am ajuns intamplator si nu prea aveam chef de cluburi. Tibiscus a fost altceva si aici ne-am gasit locul - cel putin pentru bicicleta. Multumim Marius, Carla si celorlati membrii care ne-au ajutat pe parcursul anului atat logistic la concursuri cat si cu simpla prezenta si atmosfera creata. Aici i-am cunoscut si pe Alex, Vladimir si restul trupei.

Isvan

De la el am furat tot ce stim despre munte. Am combinat asta cu incapatanarea noastra. Dar el a fost 3 ani motorul principal. Ani buni Hoinarii au insemnat 3 oameni: Isvan, Elena si Isvan. 2009 a insemnat un an de cotitura. Grupul s-a spart si noi ne-am tezit in aer. Am continuat in doi si dupa aceea ati aparut voi restul in scena. Dar Isvan a fost startul.

Si a stiut sa iasa din scena asa cum l-am stiut de la inceput: ca un luptator. CA 2009 este al lui.
Multumim Isvan pentru tot ce ne-ai invatat si pentru zecile de ture minunate impreuna.
Eu inca sper ca o sa te intorci.

Captain

Cand situatia e nasoala apare Captain. Deocamdata nu cunosc pe cineva asa de puternic ca si Captain al nostru. In 2009 am facut mai multe ture cu el decat atunci cand statea in Timisoara. Cea mai recenta imagine pe care o am cu el e pe creasta Cindrelului cand cara 2 biciclete si ne impingea pe toti la deal si catre podium.

Anul viitor alaturi de Captain as vrea sa incerc marea cu degetul in tari straine. Si stiu ca in echipa cu el o sa facem o figura frumoasa.

Grupul nostru a crescut si ne-am inconjurat de o multime de oameni faini cu care impartasim aceeasi pasiune. Dar nu putem uita inceputul alaturi de Isvan si Captain. O sa apara tot timpul in povestile spuse la umbra halbei de bere. A fost perioada romantica a mersului nostru pe munte.

Rares
Il stiam de anii trecuti dar acuma am reusit sa ne cunoastem mai bine. Dati un search pe Google dupa Manea Rares si o sa vedeti despre cine vorbesc. Mai mult decat rezultatele lui sportive pe noi ne-a impresionat omul. Si acuma tin minte cum ne astepta in creasta la 7500 si striga ca din gura de sarpe: "Hai Elena! Hai Alex!". Si a venit cu noi pana la Omu incurajandu-ne. Pe langa sportivul Rares exista si prietenul Rares cu care ne distram de minune dupa concursuri.
Succes la Mondiale Rares!

Zarnestenii
Luci, Andreea, Dan. Tot timpul i-am vazut ca niste simboluri, ca niste modele de urmat. Anul acesta am ajuns sa-i cunoastem mai bine si sunt si niste oameni deosebiti pe langa sportivii pe care ii stiam deja. La toate concursurile ne uitam dupa ei si incercam sa-i intrecem. Ei sunt imboldul la antrenamentele noastre.
Pe langa concursuri, sunt niste oameni cu care ai ce vorbi si de la care ai ce invata. La cat mai multe intalniri in 2010.

Maus

Nu e numai el, ci un grup de galateni pasionati de MTB care bat tara in lung si-n lat pentru a-si satisface hobby-ul.O persoana mucalita, alaturi de care am facut printre altele cea mai frumoasa tura de MTB de anul acesta in Hasmas. E o placere sa-l vezi cum catara si o si mai mare placere sa-l asculti la o bere.

Oco

Cu Oco facem ture de ceva ani. Nu e adeptul alergatului pe munte sau a concursurilor. Dar cand vine vorba de ture serioase, de anduranta poti fi sigur ca Oco duce mult si bine. E pasionat de descoperit trasee, motiv pentru care apoape niciodata nu sta pe poteci. Bicicleta, trekking sau ski - pe Oco il gasesti peste tot.

Nosu

Nu am apucat sa facem multe ture cu el anul acesta. Dar Nosu a insemnat un moment important in dezvoltarea maniei noastre leghate de munte si sport. Si eu cred ca o sa reusim sa convingem ursul sa iasa din hibernare.

Dorel & Pantani

 

I-am pus impreuna nu pentru ca n-ar merita fiecare un loc de sine statator ci pentru ca sunt ultimii 2 mohicani din grupul meu de prieteni din liceu care inca mai bantuie coclaurile alaturi de mine.

Dorel: mare om! mare caracter! Pacat ca e instabil si rar il prinzi la ture.

Pantani: participant constant la concursurile de MTB. Mai nou s-a apucat si de alergat si poate ca o sa-l vedem si pe la concursurile de profil

Amandoi niste prieteni de care ma leaga ani si ani de amintiri frumoase.


Alternative
Oana, Misu, Mardale. O companie excelenta. N-am facut multe ture impreuna, in schimb am chefuit de cateva ori la finalul turelor. Si au fost printre cele mai faine chefuri.


Alin si Gianina

Ei nu mai au nevoie de nici o prezentare. Cititi-le blog-ul. Vreti o tura serioasa? Sau bine organizata? Mergeti cu ei. Nu sunt multi in zona care sa agreeze alergatul pe munte asa ca drumurile noastre s-au intersectat destul de des in ultima perioada. Si pentru turele lungi sau de viteza probabil ca o sa ne mai tot intersectam.

Mai sunt foarte multi. Daca nu apar aici nu insemna ca i-am uitat sau ca nu ne-a facut placere compania lor. Apar toti in diferite ipostaze in blogurile de pana acuma.

2009 a reprezentat pentru noi acomodarea cu un alt mod de viata. Incepusem prin 2008, dar acuma nici nu stim ca se poate altfel. Mergem la servici si dupa aceea la sport. In fiecare zi. Nu exista chestii mai importante sau prioritare. Cred ca tine de obisnuinta. Cand nu merg e pentru ca mi-e lene, nu ca am ceva mai stringent de facut. Nu exista nimic mai imporant decat sportul. Am reusit sa ne inoculam ideea asta.

Regrete nu am. Niciodata n-am avut asa ceva. Imi pare rau de momentul de cadere de la Maros. Pana acolo am fost pe val. De acolo a inceput un picaj din care nu am reusit sa-mi revin pe deplin pana acuma cateva saptamani. Cred ca se cheama epuizare si trebuie sa-i gasesc antitodul in 2010 ca sa reusesc sa termin sezonul de concursuri.

Concursurile au fost o obsesie de la inceputul anului. Sa mergem la toate indiferent de locatie. Odata cu Geiger s-a produs o schimbare - a fost primul concurs la care am mers de placere. Si a fost fain. S-a schimbat si perspectiva: de la a termina concursurile spre aceea de a ocupa un loc cat mai bun. Anul viitor o sa participam probabil la mai multe competitii, dar pentru mine exista doar doua obsesii. Nu vi le spun acuma. Toate celelate concursuri o sa le privesc ca antrenamente pentru aceste obiective.


Una peste alta a fost un an excelent. Asa cum zic prietenii mei pe blog-uri am facut pe dracu'n patru si am reusit sa nu stam acasa aproape nici un week-end. Si asta e cel mai important pentru noi.

Promisiunea pe care vi-o fac pentru 2010: o sa continui sa va plictisesc cu povesti saptamana dupa saptamana. Si am niste idei pentru anul ce vine...

Am uitat sa prezint doua personaje:

Elena

Fara ea n-ar fi existat nici una din povestile de anul acesta. Sau din ultimii 4 ani. Multumesc mult Panda!

E un blog personal si eu sufar de cultul personalitatii. Asa ca la sfarsit, incheind lista, mi-s eu:

Sa zicem ca 2009 a fost doar inceputul :)

La Multi Ani!

Echipa (din ce in ce mai larga) a Hoinarilor va multumeste si va asteapta la anu' la noi aventuri impreuna!