Social Icons

Frustrare

Data: 19.12.09-20.12.09
Participanti: o sa apara toti mai departe in cursul blogului
Locatie: Tarcu

Acesta e un blog personal si parerile si concluziile emise mai departe trebuie tratate ca atare: sunt pur personale si nu sunt facute in numele unor terte persoane sau organizatii.

Dupa inceputul in forta de la mijlocul lunii octombrie iarna s-a retras rapid si s-a transformat intr-o toamna linistita si plictisitoare. Prognozele anunta ceva precipitatii pe week-end si mai ales primul ger din sezon.

Nu suntem foarte convinsi de cat de multa zapada vom avea parte asa ca ne limitam la terenul nostru de joaca: Tarcu. O sa luam cu noi si ski-urile de tura ca doar trebuie sa incepem candva si sezonul.

Ca de obicei de la trupa initiala de 2 hoinari se ajunge repede la 11 persoane. O sa fie fain.

Ne uitam pe termometrul din masina si pe masura ce gradele scad si zapada creste avem sentimentul ca asta o sa fie totusi deschiderea sezonului hivernal.

Parcam la telescaunul de la MMic si aici ne intalnim cu Iulius, Florin si Aurel. Nu avem un plan stabilit asa ca ne tot codim incotro sa mergem: Cuntu sau la o tura de ski pe MMic si dupa aceea pe Cuntu.

Gianina vrea la ski, Alin vrea pe Tarcu, noi nu vrem nimic. Castiga fetele - intre timp si Elena parca ar prefera ski-ul.

Florin, Irina, Duba si Raluca pornesc pe jos catre Cuntu. George cabanierul de pe Tarcu merge o perioada cu noi dupa care continua singur catre Cuntu.

Suntem pe ski-uri si mergem o bucata pe sosea dupa care pornim pe ceva drum pe care il stiau Gianina si Alin sa urcam. Vremea e buna: frig, dar soare. Zapada cade de pe copaci si ne acopera nu de putine ori.

Pe scurt: voie buna, zapada (putina), ski si efort fizic - o tura normala. Ar mai fi de adaugat ca nu am urcat niciodata pe aici asa ca drumul ni s-a parut interesant si probabil o sa-l mai folosim si cu alte ocazii.

Ajungem la MMic si ne dam seama ca nu e zapada de ski. Partia mare nu e practicabila, iar pe cea mica e plin de iarba. Fara tragere de inima facem vreo 3 coborari doar ca sa nu zicem ca am urcat degeaba pana aici.

Bem un ceai la Coco la cabana si mai povestim iar pe la 15.00 ne pregatim de plecare catre Cuntu si il tot bazai pe Alin daca n-are chef de o tura la frontala catre Cuntu pentru a ne consuma energia.

Plecam de pe MMic odata cu aparitia frontului de care tot pomenea Alin ca il vazuse pe net. In cateva minute a acoperit Tarcu si se indrepta catre noi.

Coborarea de la MMic spre Cuntu a fost cel mult seaca pana am dat de sosea. Nu e zapada. Un strat de vreo 25cm de pulver care nu are un pat pe care sa stea. Orice cristiana dezveleste pamantul sau mai rau, bolovanii. Macar pe sosea e batuta cu ratrack-ul si putem inainta repede.

Din Jigoria incepe urcarea si e mai bine - la deal nu simtim asa de acut lipsa zapezii. Pe drum ne intalnim cu Oco, Ioana, Dani si Ana care coboara la masini si ne anunta ca au urcat pana aproape de momania lui Vali si ca sus e vant puternic, Pe ultimele curbe catre Cuntu ne dam seama ca vremea s-a inrautatit simtitor, iar la iesirea din padure viscolul ne ia in primire.

Ajungem la Cuntu unde ne intalnim cu restul trupei. O zi normala la birou pe care nici nu m-as fi mai obosit s-o relatez daca nu ar fi fost preambulul la altceva.

Incep sa apara primele zvonuri despre familia de meteorologi care inca nu a ajuns sus la statie. Nu prea le dam atentie. Radem si ne distram. Suntem 8 inghesuiti intr-o camaruta mica si avem multe de povestit.

Florin zice ca a urcat pana pe Sadovanu si ca din cauza viscolului a decis ca e mai prudent sa se intoarca. Pe drum s-a intalnit cu o familie care urca catre statia meteo si nu pareau bine echipati. Fata mergea greu.

Oco se intlanise si el cu ei pe coborare si a observat si el ca nu erau echipati pentru vremea de afara.

Irina ne poveste ca Ionut a coborat dupa sotia sa la Cuntu si ca era nervos si se certa cu lumea. De ce nu o dusese nimeni pe sotia lui cu snowmobilul pana la Cuntu? Au plecat impreuna de la statia meteo in jurul orei 14.00-14.30. Ionut cara tot bagajul.

Alex cabanierul de la Cuntu e agitat si incet incet incepem sa ne ingrijoram si noi. George foloseste telefonul meu pentru a da de cei de la Tarcu. De acolo i se comunica ca inca nu au ajuns sus.

Afara e intuneric si viscolul bate puternic.

E ora 18.00 si am terminat de mancat. Deja discutiile in camera au ca subiect predilect pe cei doi. Eu cu Elena stiu a naibii de bine ce insemana sa ramai ratacit in muntele asta. Alex vine la noi in camera si incearca sa ne convinga sa pornim sa ii cautam.

In camera sunt cativa oameni care poate ca nu au scris in buletin salvamont dar se mai plimba si ei pe munte din cand in cand. Analizam situatia la rece (nu eu, ca pe mine ma doare capul daca gandesc - eu doar actionez). Alin cu Duba analizeaza foarte pragmatic situatia:

La cum e vremea afara nu are absolut nici un rost sa pornim sa ii cautam. Nu exista nici o sansa sa ii gasim. Nu pot sa fie nebuni sa fi ramas in creasta. Sigur s-au retras spre padure si atunci toata cautarea noastra nu ar mai avea rost. Noi nu putem in conditiile de afara sa facem altceva decat sa urma track-ul de pe GPS catre Tarcu. Nu se vede la 1m in fata asa ca daca nu cumva ne lovim din intamplare de ei nu avem nici o sansa sa ii gasim.

Hotarea pare luata asa ca dupa masa ma hotarasc sa imi fac siesta cu o tura de ski-uri. Mai am energie de consumat. Ies afara si incep sa urc panta din fata cabanei.

Pe scurt: afara e nasol. Nu e ceata, temperatura nu e foarte scazuta (-11, -12 grade), dar viscolul bate ingrozitor. Fara echipament e cam sinistra situatia. Imi fac damblaua si ma intorc la cabana.

Alex e in fata ei pregatit de plecare. E nemultumit ca cei de sus nu vor sa-l ajute si nu plecam sa ii cautam. Mai proasta mi se pare ideea sa plece singur.

Sus facem sedinta. Dam din nou telefon pe Tarcu de unde ni se spune ca inca nu au ajuns acolo. George anunta Salvamontul la ora 20.00.

Vreau sa se retina ca la ora 20.00 Salvamontul a fost anuntat si cu o ora inainte, Iulius, Aurel si Florin au urcat fara nici un fel de dificultate pana la Cuntu. In padure erai complet ferit de viscol.

O sa fac o paranteza: mi se s-au parut interesante discutiile din camera. Toti am concluzionat ca cei doi sunt intr-o situatie nasoala. Dar de asemenea toate discutiile erau morbido comice. Probabil ca dupa ce ajungi de multe ori in situatii mai delicate incepi sa o iei la misto pe aia mica cu coasa.

Reluam discutia si ajungem la aceeasi concluzie: inutilitatea cautarii. Dar mai presus de orice intervine factorul uman. Si aici nue vorba de bravada sau de aventura. Exista o sansa infima ca sa dam de ei exact pe unde am fi mers. Mai mica decat sansa de a prinde 6 numere la loto, dar totusi exista.

Si nu ne-am fi putut ierta sa stim ca cei doi au fost gasiti inghetati fix pe traseu.

Asa ca incepem pregatirile de plecare. Apa calda in termosuri, haine de schimb, trusa de prim ajutor, telefoanele si mai presus de orice GPS-ul. Mai degraba am fi iesit afara in curu gol decat sa plecam fara GPS. Alin are salvat track-ul pe el si asa vom putea merge pe traseu catre cabana Tarcu, dar mai ales ne vom putea intoarce la Cuntu.

Nu ne grabim acuma: e mai bine sa fim lucizi si sa luam tot ce trebuie decat sa ne trezim ca am uitat ceva.

Suntem 5: Alex, Alin, Duba, Florin si cum mine. Afara e iadul pe pamant din cauza viscolului.

Stiu ca o sa fie reactii de genul: prin ceea ce ati facut v-ati pus viata in pericol fara nici un rost si in loc sa ii ajutati pe cei doi ati fi putut ingreuna sarcina celor care au pornit sa ii caute.

Experienta trista de acuma 2 ani cand ne-am ratacit pe Tarcu m-a obisnuit sa ma bazez doar pe mine si pe coechipierii mei. Atunci am ratacit 24 de ore pana cand am iesit in Plopi. In momentul in care noi ieseam la drumul european la ora 9.00 dimineata, salvamontistii nu ajunsesera inca in Cuntu. No comment.

Atunci a fost numai vina noastra ca am ajuns in situatia aceea. Nimeni nu era responsabil pentru greselile noastre. Dar tot atunci am invatat ca 112 aduce mai repede televiziunea la mine decat Salvamontul.

Acuma afara vremea este similara cu cea de atunci. Nici un om normal nu ar fi ramas in creasta pe asa vreme. Dar daca totusi...

Un pic despre cei 5: poate ca nu avem habar despre salvarile prin munti (cel putin eu), dar ca nivel de pregatire fizica eu zic ca nu stam tocmai rau. Suntem pregatiti pentru asa vreme; am facut ture "de placere" pe asa timp. Asa ca noi (eu cel putin) n-am vazut iesirea din noaptea respectiva ca una care mi-a periclitat viata ci ca una care avea o sansa minima de a-i gasi pe cei doi.

In ciuda vremii inaintam repede. Ne oprim doar pentru a primi indicatii de directie de la Alin. De la un timp, Florin are probleme cu ochelarii de ski: i se aburesc. Ii zicem sa scuipe in ei si sa intinda saliva. Ajuta doar pe moment asa ca ne tot oprim pentru a astepta sa si-i curete.

Desi zapada e mica, in locul in care o transporta vantul s-au facut troieni serioase. De cateva ori, baietii au considerat ca e mai intelept sa ocolim anumite zone, nu de alta dar zapada se crapa in jurul nostru.

Iesim in creasta si aici vantul e suficient de puternic pentru ca sa iti trebuiasca un efort de vointa pentru a nu te dobora. Mie mi-e clar (si cred ca si la restul) ca oricine ar fi avut o situatie destul de sumbra daca ar fi ramas in creasta. Totusi continuam. Daca cumva ?

Florin are probleme tot mai mari cu ochelarii asa ca a ajuns sa nu-i mai poarte. Fata i-a cam inghetat. Tot scotand mana sa ii stearga i-au inghetat si acestea. Brusc nu mai putem inainta. Suntem putin deasupra momaii lui Vali. Am trecut chiar prin dreptul ei (traisca GPS-ul).

Florin incearca sa ne convinga sa ne intoarcem. Ceilalti patru ne simtim OK - el insa e inghetat. Nu ne putem imparti in mai multe echipe - avem un singur GPS de care depindem ca de aer. Mai parlamentam un pic in mijlocul viscolului - dar concluzia e simpla: trebuie sa ne intoarcem.

Situatia imi intareste convingerea ca nu puteau sa reziste in creasta: Florin e foarte bine pregatit fizic si bine echipat. Cateva esxpuneri la gerul de afara au fost suficiente ca sa-l scoata pe tusa.

Ne intoarcem toti la Cuntu. De sus de la Tarcu nici o veste. Incepem sa analizam situatia si sa facem diferite scenarii: toate converg la concluzia ca au coborat catre padure. Stim ca atata timp cat au vointa sa traiasca si nu se opresc din mers au toate sansele sa supravietuiasca. Asta in conditiile in care nu au patit ceva pe coborare.

Cuvantul "moarte" apare tot mai des in scenariile noastre. Dimineata pe lumina vom relua cautarile de la prima ora.

Zorii ne gasesc pregatiti de inceperea cautarilor. De data asta ni se alatura si Iulius, Aurel Florin si Elena.

Vremea afara e "normala". Mai bate vantul, dar nu asa de tare. Vizibilitatea e buna. Astazi optam sa mergem pe ski-uri pentru a inainta mai repede.

Plecam abia la ora 8.30. La ora asta inca nu a ajuns nimeni la Cuntu pentru a incepe cautarea.

Ne impartim repede in 4 echipe si ne imprastiem pe platoul de deasupra cabanei Cuntu pentru cauta in cat mai multe locuri. Mergem incet si ne uitam cu atentie in jur. Asa inaintam pana in creasta. Pe creasta, spre Olteana si pe parte dreapta catre Raul Lung si Raul Alb incercam sa acoperim o zona cat mai mare.

Daca nu am fi aici ca sa ii cautam pe cei 2 ar fi o zi chiar frumoasa de tura.

Tot ca o paranteza: as face orice este uman posibil ca sa ii gasesc. Totusi nu pot empatiza cu ei mai mult decat nivelul rece de judecata: e exclusiv vina lor. Cum a fost si a noastra acuma doi ani. Aici nu exista dubii. Nu aveau ce sa plece in halul ala de echipare si pe conditiile alea meteo. Un sir de decizii proaste care ar putea duce la o tragedie.

Dar la fel de adevarat este ca pentru astfel de situatii si astfel de oameni exista anumite servicii care trebuie sa faca tot ce se poate pentru a-i salva. Degeaba dupa 48 de ore o armata de oameni periaza perimetrul. Primele ore sunt vitale. Daca cei pe care ii cautati au resusit sa reziste doua zile in conditiile alea cu siguranta n-au nevoie de Salvamont decat eventual pentru a da declaratii de presa....

Ca de obicei in urma acestei povesti o sa apara atotstiutorii din spatele tastaturii care o sa-si verse neputinta sau incompetenta de a face ceva practic si or sa vina cu sfaturi: vezi? daca aveau aia la ei era altceva. Daca ar fi facut asa nu ajungeau in situatia asta. De obicei de specia asta mi-e doar scarba: mila imi era acuma ceva timp. Acuma mi-e doar scarba.

La fel de rece ca vremea de afara este si concluzia noastra: cautam aiurea. Dar totusi avem un scop: sa eliminam ca loc de cautare creasta si zona limitrofa pentru cand o sa apara echipele Salvamont. Aici se poate castiga timp pretios si de aceea trebuie sa fim meticulosi.

Asa ca ne continuam cautarea. Ajungem pe Sadovanu. Intre timp a aparut si elicopterul lui Romeo. Si acuma doi ani snowmobilele lui au ajuns primele la Cuntu pentru a ne cauta. Respect!

Nu ma pricep la elicoptere dar mi se pare ca Romeo cauta perfect. Zbura de o parte si de alta a crestei, se oprea si zbura la punct fix pentru a vedea urmele de eventuale cazaturi inspre caldare, cauta catre valea Raului Lung si a raului Alb. Si o ia de la inceput.

Devine clar ca noi ne-am terminat misiunea: daca era ceva pe creasta sigur se vedea din elicopter. Duba isi da seama de asta si zice ca pierdem timpul daca urcam pana la statie, in schimb am putea fi de ajutor daca am intra in stanile de pe valea Olteana. Asa ca majoritatea fac cale intoarsa catre stani.

Eu merg mai departe pana la statie. Aici stau vreo 5 minute de vorba cu baiatul de servici. Datele sunt ciudate...La ora 15.00 a vorbit cu Ionut si se aflau sub momaia lui Vali. La ora 17.00 Adriana si-a sunat parintii si le-a zis ca e aproape de cabana.
Mai ales ultimul amanunt imi da de gandit. Ce putea sa insemne "aproape de cabana". Ionut stia drumul bine si putea sa estimeze si pe vizibilitate redusa unde sunt. Parerea mea dupa atatea ture pe Tracu e ca "aproape de cabana" insemna undeva intre Sadovanu si statia meteo. Varful Sadovanu reprezinta un prag psihologic pe care daca il treci te consideri "aproape" de varf.

Parerea mea e ca ei au reusit sa treaca de Sadovanu si dupa aceea fortati de vreme au incercat sa iasa din creasta. Nu cred nici macar ca au incercat sa se intoarca catre Sadovanu si Cuntu. Undeva intre cele 2 varfuri au cotit intr-o directie. Intrebarea e pe unde.

Plec de la statia meteo si pe drum ma intalnesc cu Elena si Aurel si impreuna coboram. Pe drum Elena gaseste urmele de la niste rachete. Stiam ca ei erau echipati cu rachete. Mai tarziu am pus faptele cap la cap: erau urmele de la rachetel lui Ionut cand cobora s-o aduca pe Adriana.

Pe coborare ne intalnim cu trei persoane care urcau: Alex de la Cuntu, unchiul lui Ionut si inca o persona din Borlova. Alex ii ghida deoarce ceilalti nu mai fusesera iarna pe munte.

Si aici incepe sa apara samburele frustrarii: adica omu' ala din Borlova a reusit sa ajunga aici inaintea echipelor de salvare?!

Florin si Duba pleaca catre caldare sa caute prin stani; noi ne retragem catre Cuntu. Pe platoul catre cabana ne intalnim cu un grup de salvamontisti. Este ora 12.30.

Ma duc repede catre ei sa le zic sa nu mai caute pe creasta sau in zona limitrofa ca acolo a cautat Romeo din elicopter si noi de la sol. Imi zic ca ei erau in elicopter si ca acuma merg catre Valea Raului Alb si Valea Raului Lung.

O idee foarte buna. Ce nu inteleg e de ce daca erau in elicopter si au fost pana la obarsia vailor respective au trebuit sa se intoarca in Cuntu si sa inceapa sa urce de aici tot muntele pentru a cobora pe urma acolo. Puteau sa coboare acolo din elicopter si sa inceapa cautarea.

Pe drum catre Cuntu Alin primeste un telefon de la Duba. Florin cu el au gasit 2 randuri de urme proaspete cam la o treime din inaltimea crestei. Urmele coborau dinspre Sadovanu si mergeau pe curba de nivel. Nici vara nu prea au ce cauta oameni pe acolo, cu atat mai putin acum. Am intrebat mai tarziu la Cuntu si nimeni in afara de Ionut nu coborase de la Tarcu in ultimele zile. Concluzia ar fi ca urmele respective puteau fi ale lui Ionut si Adriana facute cand incercau sa se retraga din creasta.

Un alt amanunt care ar conduce la concluzia ca s-a fi indretat catre caldare ar fi faptul ca in noaptea respectiva vantul batea spre caldare (deci dinspre SV). S-ar putea totusi sa ma insel, dar eu asa tin minte de cand urcam. Daca e asa atunci ar fi fost normal sa nu se retraga contra vantului ci spre caldare.

Florin si Duba se intalnesc cu salvamontistii si le zic de urmele gasite in zapada. Li se raspunde ca ei au un plan pe care il urmeaza.

Intre timp ajungem si noi la Cuntu unde are loc un schimb de replici intre Iulius, Alin, Elena de o parte si un salvamontist de cealalta parte.

Ce nu am inteles noi este de ce abia acuma au ajuns aici. Atat.

Ne facem bagajele si pornim catre masini. Din cauza lipsei de zapada alegem sa mergem pe drumul de tractor pana in Jigoria pentru a putea profita pe urma de sosea. Coborarea pe sosea este placuta nu datorita vitezei ci datorita efortului fizic pe care il necesita - ski-urile abia aluneca pe zapada netasata asa ca trebuie sa facem un fel de ski fond.
Seara aterizam intr-o Timisoara asediata de nameti de zapada dupa care cei de pe MMic sigur tanjesc.

Cam asta a fost tura noastra de week-end. Si oricat de crud pare la finalul turei Iulius a concluzionat: "Asta e, viata merge mai departe". Si asa e.

Pot exista multe contraargumente la cele afirmate de mine aici.

Nimeni niciunde in lumea asta nu risca viata salvatorului. Este adevarat si am vazut asta cu ochii nostri in Alpi. Dar exista o diferenta majora intre pericolul de a pica in crevase sau a ramane spanzurat pe pereti verticali in incercarea de a salva viata cuiva si o "plimbare" fie ea chiar si in conditii de viscol pe campiile din Tarcu...Daca ai un GPS si echipament singurul pericol care te paste acolo este plictiseala.

Nu sunt fonduri si oamenii sunt prost platiti. Este mai mult o actiune de voluntariat. Cu atat mai mult, daca o faci din pasiune si nu din obligatie ma astept ca atitudinea sa fie pe masura. Pe noi nu ne-a incalzit ideea ca o sa murim inghetati pe valea Raului Lung fiindca unii nu si-au luat salariile. Si cred ca nici la Ionut si Adriana nu le tine de cald gandul asta.

Afara toate serviciile Salvamont sunt dotate cu snowmobile si elicopter si astfel pot interveni cu promtitudine. Corect. Dar totusi aici vorbim de Cuntu aflat la 1 ora si jumatate pentru cineva antrenat de capatul unei sosele accesibile cu Dacia lu' tata si nu de pustiurile din Alaska. Nu mi se pare normal ca taranul (in sens literar al cuvantului) din Borlova sa ajunga inaintea ta la locul faptei.

La fel cum nu mi se pare normal ca atunci cand prezinti cele mai sus mentionate sa ti se aduca ca si contraargument ca faci parte din nu stiu ce club si ca asa am fost invatati sa ii facem de cacat pe cei de la Salvamont.
Informatiile provenite (de unde?!, asta e marea mea nedumerire in toata povestea asta) erau contradictorii si trebuia gandit la rece inainte de a porni spre Cuntu. Informatiile se pot verifica, traim in era comunicatiei si o decizie poate fi luata in cateva minute.

Noi am ajuns in Timisoara si am citit frustrati ce scrie in presa. Frustarea nu vine din faptul ca nu eram noi pomentiti acolo. Ba dimpotriva eram pomeniti, dar intre timp deveniseram salvamontisti si alpinisti.
Vreau sa se stie clar ca pana la 12.30, adica la 16 ore de cand au fost contactati, in zona nu a fost urma de salvamontist.
Alin a facut un pariu: echipele Salvamont o sa urce pana la Tarcu si se opresc acolo pentru ca e deja tarziu si incheie cautarea. Citind mass media vad ca a catigat pariul. Ora 20.30 a insemnat sistarea cautarilor pe ziua de duminica.

Nu are nici un rost sa iti irosesti resursele cautand in conditiile respective cu sanse de reusita 0. Ete na, eu mai cred si in soarta si noroc si acuma depinde si ce resurse fizice ai la dispozitie.

Cunosc niste baieti de la Salvamont din Sibiu la care as apela in orice situatie si as sti ca ma scot din cacat. Ce vreau sa spun e ca aici nu arunc cu rahat in tot servicul Salvamont. Mai mult, nu arunc cu rahat in nimeni personal. Sunt doar frustrat si nervos, deoarece din punctul meu de vedere se putea face mai mult.

O sa existe si tabara mare a desteptilor care o sa se intrebe: "Da' ce cautau domne aia acolo?!". La stia e simplu de raspuns: mergeau la servici.

O sa existe si tabara oamenilor care o sa dea lectii de viata din povestea asta si o sa se erijeze in atotstiutori. Da, repet e vina lui Ionut si a Teodorei ca au plecat in conditiile respective, echipati necorespunzator si la ora aceea. Doar a lor. Dar ei sunt motivul pentru care exista serviciul Salvamont. Daca toata lumea ar fi asa de constienta si asa de instruita atunci nu si-ar mai justifica existenta.

Asa ca problema se pune cum se pot rezolva mai eficient (sau macar eficient) astfel de situatii pe viitor si nu de ce au pornit ei asa la drum.

Pana una alta o sa raman la convingerea ca daca situatia e putreda trebuie sa am incredere doar in mine si in coechipierii mei.

Ionut are 33 de ani, Adriana are 20 de ani. Si acuma pe masura ce trec orele sper din tot sufletul sa fi reusit sa iasa din creasta si sa ajunga intr-unul din satele limitrofe. Si mai sper ca urmele vazute de Duba si Florin nu duceau nicaieri.

Life and death are balanced on the edge of a razor. ~Homer, Iliad

30 de comentarii:

Alin spunea...

Suca, foarte fain ai relatat tot ce s-a petrecut in we pe Tarcu. Stiu ca imprejurarile nu se prea potrivesc cu cuvantul "fain", dar mi-a palcut cum ai expus lucrurile si cum ai pus punctul pe "i" la organziarea Salvamontului. Ar trebui sa ia aminte si cei de la Salvamont de cuvintele tale si mai ales cei de la Consiliul Judetean Caras-Severin, de la Consiliile Locale, ca sa stie si ei pe ce dau banii.

stoinel spunea...

Consiliul Judetean Caras Severin este condus de cine este condus Sorin Greenleaf,Caras Severinul este departe de ce ar putea fi ,pentru ca este tinut in loc de catre anumite persoane! Vedeti Semenicul cat si drumurile ce subdezvoltate sunt.Sa i ajute Dumnezeu sa fie gasiti,dar la fel de important ar fi din lectia asta,sa se ia masuri si sa nu fie doar o stire in niste ziare! Sa fie reformat serviciul de salvamont,sa fie facute drumurile,sa fie ajutat turismul !
Ar ajuta poate o petitie trimisa atat serviciului salvamont,cat si Consiliului Judetean Caras in care sa descrieti faptele asa cum s-au petrecut ele!Eu unul ma voi inscrie voluntar in Garda de Mediu!
Voi putea sesiza Garda de mediu cu tot felul de probleme,daca doriti si voi o puteti face,mai ales ca prin periplurile voastre mai vedeti defrisari ilegale etc.

Dani spunea...

Sandu, dupa ce ne-am intalnit cu voi, in coborare spre parcarea de la telescaun, ne-am intalnit prin padure cu 3 baieti pe schiuri de tura. Au ajuns la Cuntu? Erau cunoscuti de-ai vostri?
Foarte faina descrierea ta, jos palaria. O singura "observatie": la echipa noastra l-ai trecut pe Florin de 2 ori. :-)
Sunt foarte bulversat cand ma gandesc ca noi 4 si Florin (care a coborat dupa noi de pe vf. Sadovanu) am fost ultimii care au stat de vorba cu ei in ziua de sambata. Imi doresc sa nu fi fost si ultimii...:-(
Sunt de-a dreprul revoltat de faptul ca pe munte a ajuns unchiul lui Ionut inaintea Salvamontului. Nu imi vine sa cred cum dupa 16 ore de la contactare au reusit sa ajunga. Mai bine nu veneau, ca nu aveau dupa ce. Este incredibil!!!! Nu inteleg de ce mai e nevoie de Salvamont in zona Tarcu? De ce mai sunt platiti astfel de oameni in Caras-Severin, daca in primele ore, care sunt VITALE, nu sunt in stare sa ajunga la cei care le-au cerut ajutorul?
De ce in alte judete din tara se poate, iar in Caras nu?

Florentzo spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Florentzo spunea...

Citez din blogul personal:
"am sperat prea mult incat sa mai pot spera si m-am bazat pe aptitudinile noastre ca vom reusi sa gasim pe cineva, sau macar ceva"

Sper ca eforturile noastre sa nu fi fost zadarnice si rodul acestora sa duca pe viitor MACAR la mobilizare eficienta din partea cadrelor care ar trebui sa aibe antrenamentul si taria de a se avanta indiferent de conditiile meteo.
www.florentzo.blogspot.com

Anonim spunea...

Nu vreau sa acuz Salvamontul dar pot sa spun ca cel care raspunde de Muntii Godeanu sta in Caransebes!? Cum ajunge in zona daca se intampla ceva? Pana vine el mori de doua ori. De ce nu aduc in Salvamont oameni care cunosc zona respectiva? Gasesti printre ei oameni care nu au nici o legatura cu muntele.

Hoinarii spunea...

Blog-ul a fost scris cu mainile inghetate dupa o tura de alergat (de aici si numarul mare de greseli ortografice) si mai ales sub influenta evenimentelor inca calde de acuma 24 de ore.

Din pacate ultimele stiri confirma scenariul nostru cum ca cei 2 s-ar fi retras spre caldarea de sub Tarcu.

Acuma asta nu mai ajuta pe nimeni. Ceea ce se poate schimba si acesta e motivul pentru care am incercat sa trag acest semnal de alarma este o anumita mentalitate.

La -20 de grade prost echipat minutele conteaza. Atunci trebuie sa primeze ideea pe care o reprezinta cuvantul Salvamont mai presus decat orice.

Nu este o utopie, echipele ar fi putut ajunge in decurs de cateba ore de la tansmiterea apelului.

Ca asta ar fi facut sau nu breo diferenta asta nu o sa stim niciodata, dar macar s-ar fi incercat.

Niste omanei tineri si bine antrenati, buni cunoscatori ai zonei pot surclasa eventualele lipse de resurse materiale.

De asta e nevoie si de dorinta de a face ceva prin prisma a ceea ce reprezinta salvarea pe munte si nu publicitatea ieftina in presa.

Hoinarii spunea...

Perosnal nu cunosc pe absolut nimeni din echipele Salvamont care au participat la actiune; de aceea acesta nu este un atac la persoana.

Este un atac direct la o mentalitate si un mod de lucru deficitar.

Anonim spunea...

In primul rand un sfat prietenesc... cand mergi pe munte, mai ales iarna, trebuie sa GANDESTI si nu doar sa actionezi. Pentru ca nu ai gandit la rece si doar ai actionat, te-ai pierdut in prima faza si cu siguranta te vei mai pierde.
Mass-media nu a mentionat cautarile voastre pentru ca, din punct de vedere oficial, ele NU AU EXISTAT. Voi nu reprezentati nici un fel de serviciu public de cautare, iar faptul ca v-ati pus sa cautati persoane disparute asa, de capul vostru, nu este un lucru bune fiindca ati fi putut foarte bine sa aveti si voi aceeasi soarta.
Cat priveste Serviciul Judetean de Salvamont, trebuie sa stii ca, in masura posibilitatilor pe care le au, ei au facut tot ce au putut sa ii caute. Nu este important ca voi ati fost acolo, ci este important ca ei au continuat cautarile si duminica si chiar si azi si le vor continu, in timp ce tu stai la caldura si nu te mai intereseaza ce se intampla cu cei doi disparuti.
Asa ca ai grija cand mergi pe munte pentru ca muntele poate fi la fel de inselator indifrent ce nume poarta Tarcu, alpi, Himalaya

Hoinarii spunea...

Domnule Anonim, ei nu au continuat cautarile duminca...ei le-au inceput duminica la pranz. Chiar si seful de la Salvamont a declarat ca nu din elicopter ii gasesti ci la pas. Atunci cand noi eram pe traseu, ei "stateau la caldura" ca sa va citez! Ei au inceput(retineti: nu au continunat) duminica, la ora 12 (adica la pranz, dupa 16 ore de la anuntarea ratacirii) din Cuntu. Mai important e sa ii salvezi nu sa duci ramasitele parintilor si rudelor indurerate.
Eu sper ca vor invata ceva din asta...ca noi toti de altfel.
Cu respect pentru cei din Salvamont care chiar fac ceva (si sigur sunt destui) si cu scarba pentru cei care nu-si dau interesul,
Elena

Hoinarii spunea...

Daca citeai cu atentie blogul ai fi vazut ca:

- nu ne-a deranjat ca nu au fost mentionate cautarile. Ne-a deranjat tocmai faptul ca au fost mentionate!!!! Cei 8 salvamontisti si alpinisti impartiti in 4 echipe eram noi. Si nu tin minte sa fiu nici una, nici alta

- am spus raspicat ca nu am simtit (si nici unul) din cei 5 in prima zi si restul 7 in a doua zi nu ne-am pus in pericol viata din simplul motiv ca eram pregatiti pentru asa ceva.

- daca s-a facut tot ce se putea in masura posibilitatilor, ei bine s-ar putea sa nu fie de ajuns. De aceea exista o chestie numita progres si oamenii ar trebui sa invete din greseli si pe viitor sa actioneze pentru evitarea lor . Si nu sa raman tributari unei mentalitati si mod de actiune care nu da roade. Salvamont nu este egal cu Salvamort.

- Pot sa caute si pana in primavara. Primele ore conteaza.

giorgiana spunea...

Nu siu cum sa incep... ce sa spun mai intai... La aflarea vestii... era sa fac infart... Eram la cumparaturi cu sotul meu... ma suna o vecina si imi spune ca a vazut la stiri ,k este dat disparut in muntii Cuntu un meteorolog !!!
Tatal meu ( George) lucreaza la Statia Meteo Cuntu si in acea zi numai ce urcase pe munte... am inceput sa plang si sa tremur... am inchis telefonul...dupa care am inceput sa sun... nu raspundea la telefon... nici pe mobilul personal,nici pe cel al statiei... au fost cele mai lungi 3 ore din viata mea... a fost o usurare sa-i aud vocea,si sa stiu ca e bine... :(( dar si o intristare...
Speranta moare ultima...
Cat despre "Salvamort" nu am o parere buna,nu stiu decat sa se dea eroi...(imi asum acuzele,acum 2 ani vorbeau la RealitateaTV si spuneau k au localizat turistii pierduti,si cand colo turisti...erau la plopu...)
Astazi au urcat 15 oameni din Borlova sa ii caute,dar nu au gasit nimik...
Dar o vb zice cam asa:"Pestele de la cap se impute..." Dar ce sa faci? noi am votat.... nu am vrut moguli mari... am ales moguli mai mici si baroni locali....care sa imparta banii judetului pe cacaturi,nu pe lucruri necesare...
Cat ar fi costat 2 snowmobile?
Asa ne costa vieti, viata unui om e nepretuita.... Sa nu mai zic k salariile ce le au meteorologii sunt mizere!!!
Pana acum am avut asteptari de la oameni sa ii gaseasca... Cred k doar Divinitatea ii mai poate scapa...

Aurel spunea...

Din cite stiu eu echipa Salvamont de le M. Mic anul trecut avea un snowmobil primit de la cineva de pe munte de care si-au cam batut joc.

Dumitrel Marius spunea...

Snowmobilul la Sinaia e folosit pentru a plimba gagicile pe Varful cu Dor. Cred ca o soarta asemenatoare o au si alte snowmobile. Am tot respectul pentru salvamontistii din Busteni care mi-au salvat viata acum 3 ani dar pentru cei din Sinaia, mai bine te ajuta bunul Dumnezeu, ca ei sigur stau la bere. Aceeasi poveste o fi si prin alte parti, sunt multi profesionisti care actioneaza repede dar altii, o freaca in stil mare pe banii statului.

Cristi Trandafir spunea...

@Alex: ai putea lasa o veste cand afli ceva noutati despre caz...eu unul cu internetu nu prea am gasit nimik...hai noroc si sper sa fie vesti bune !

Dani spunea...

In urma cu 10 min am auzit la Radio Resita un interviu cu seful Salvamont CS, care spunea ca salvamontul a incetat sa-i caute de ieri. Astazi un grup de 10 oameni (vecini, prieteni, etc) i-au cautat pe munte si nu au gasit nimic. Cautarile au fost ingreunate de conditiile meteo: lapovita si ninsoare, vant de 16m/s.
Maine, se va incepe o ultima cautare dispre Armenis impreuna cu un grup de vanatori, prieteni, vecini in speranta ca au reusit sa coboare din creasta.

Florin Stana spunea...

Din pacate este vorba de lene si indolenta, mai mult decat nepricepere, din partea salvamontului. Este suficienta comparatia intre atitudinea celor cinci (4 turisti si un meteorolog) care cu sanse practic nule au plecat in cautarea disparutilor sambata seara si cea a slavamontistilor care au sosit pe munte la pranz a doua zi, fiind abia a patra echipa ajunsa in zona (dupa cei opt turisti, elicopterul lui Romeo Dunca si satenii din Borlova). Pe mine m-a dat gata salvamontistul care, tocmai iesit din cabana Cuntu, s-a asezat pe unul din cele doua snowmobile cu care urcasera si ne-a recomandat noua, celor abia coboriti de pe munte sa mergem pana la liziera padurii de sub cabana, sa mai cautam si pe acolo. Dupa care a plecat.

Florentzo spunea...

Anonim, ti-as putea dori sa te gasesti odata in situatia celor 2 si mai vezi cum stai la capitolul filozofie si cine ce reprezinta.
Momentan nu s-a batut nimeni din noi cu caramida-n piept si nu cred ca o va face. Ce am scris noi pe blog este parerea si trairea noastra, nu ne laudam sau luam partea cuiva, dar cei care trebuiau sa ajute si s-au codit, trebuie pusi la zid ! punct.

doru spunea...

Ca fost salvamontist (sufletist, cu multi ani in urma) as spune doar cateva cuvinte la remarcile nu chiar prietenoase aduse: nu cred ca exista salvamontist din Caransebes sau Resita care sa nu vrea sa ii salveze pe cei 2, iar faptul ca au aparut asa tarziu, trebuie sa fi avut un motiv (nu cred nici ca e bine sa se justifice public fiecare miscare).
Daca am inteles bine, au fost si in elicopterul lui Romeo, deci nu au aparut la 12. Cat despre faptul ca voi ati incercat sa ajutati, mi se pare o treaba f. buna, din cate inteleg, sunteti oameni de munte si nu paltonari. Pe vremuri am fi fost bucurosi sa avem parte de asemenea ajutor. Referitor la snowmobile, pot doar atat sa spun: desi fosti colegi (cu unii dintre cei "vechi" am fost si in actiuni sau raliuri) nici eu nu am mers cu snowmobilul pe Muntele Mic (si nu e folosit pentru a plimba fete).
Sper din toata inima sa fie gasiti cei 2-in viata, au mai fost minuni pe munte (desi cam greu de crezut, dupa atata timp) si as dori ca toti cei care urca pe munte sa priceapa ca muntele este oricand bun de surprize (a nu se uita concursul de orientare turistica, acum peste 40 ani, cand s-a plecat in pantaloni scurti si din pacate unii nu s-au mai intors, caci in scurt timp, Muntele Mic a devenit Muntele Rau-zapada si viscol, care a costat aproape 20 vieti).
Cred ca si acum, salvamontistii sunt sufletisti (pentru bani - care oricum nu se dau - nu o face nimeni).

giorgiana spunea...

Acum 2 ore am sunat la Cuntu si sunt foarte mahnita sa aflu k tot ce sa scris in presa sunt doar minciuni...
Ieri nu ia cautat nici un salvamontist pe ruta Cuntu- Tarcu... au facut cautari in zona Poiana Marului...
Ieri cei doi au fost cautati de prieteni si unul din ei avea un caine de vanatoare... In nici un caz nu au fost jandarmii cu caini,cum se spune in presa,poate jandarmii au fost si ei la Poiana Marului,dar in zona Cuntu - Tarcu in nici un caz....
Eu una cred,k din cauza viscolului au trecut de cabana Tarcu, multi care au mai lucrat la Tarcu au patit lucrul acesta pe viscol... in acea zona nu stiu daca a cautat cineva...
Cred ca e o problema la nivel inalt... in alte cazuri zi de zi aratau la stiri ... in cazul lor doar in presa scrisa ... urmeaza si o ancheta a politiei... care sa constate ce???
Tocmai am vorbit la telefon cu o fosta colega de facultate , al carei tata lucreaza la Consiliul Judetean Caras-Severin si a spus k nu au ce masuri sa se ia deoarece asa sunt proceduriile... proceduri ale birocratiei... nu stiu ce sa mai zic... iti este mila de un caine... dar de un om... consider ca puteau incepe cautarile de dimineata duminica nu la ora 12!
Si ma enerveaza articolele unora,care nu stiu ce inseamna: Muntele Mic ,Tarcu ,Cuntu , Semenic... sa faca rost de o harta,sa se documenteze si dupa aceea sa scrie articole,k se fac de ras...iar cei care comenteaza articolele sunt niste zapaciti... isi pun intrebari de genul : "ce cautau ei pe munte?" mergeau sa bea un citro, chiar sunt culmea,nu inteleg k Ionut a urcat deoarece intra in tura ???

Anonim spunea...

Mesaj de la salvamontistii din Pestera cand le-am zis ca urcam la Omu acu vreo saptamana. (eram 2 insi pana in 20 ani)

"Baieti, e 8 lei mortu', deci 16 lei, aveti grija!"

Ce mai puteam sa raspundem.. De cacat.

Desi per general inca am o parere buna despre ei. (cei cu care am interactionat pana acum)

Hoinarii spunea...

Am zis ca ma abtin de la comentarii si ca pentru mine povestea s-a terminat.

Dar...

Si din blog-ul lui Alin si din al meu si din a lui Florenzo nu s-a vrut sa se arate cu degetul si sa se scuipe pe intreg Salvamont-ul.

Stim ca ei au fost acolo in elicopter inca de dimineata. Stim ca sunt multi baieti, voluntari si nu numai, care din momentul in care au fost chemati au actionat. Stim ca n-a fost usor pentru ei.

Problema noastra se lega de lipsa de reactie in decursul celor 15-16 ore, lipsa de reactie pentru care nu pot fi acuzati cei care au iesit in viscol la cautare, ci cei care au coordonat actiunea.

Este vorba de organizare si de viteza de reactie si pentru asta nu pot fi facuti raspunzatori "palmasii" care au participat la cautari ci cei care au organizat actiunea.

Prezentarile noastre s-au vrut a fi un semnal de alarma tras pentru ca lucrurile sa evolueze si pentru ca din ceea ce s-a intamplat sa se traga invataturile de rigoare.

Poate sunt naiv dar eu sunt convins ca n-a fost rea vointa sau lipsa de interes. A fost efectiv o mentalitate si mai ales un cod de procedura in cazuri de acest gen gandit prost. Si acestea sigur pot fi schimbate.

Sunt multe lucruri de imbunatatit si optimistul din mine este convins ca se poate si se va progresa daca exista vointa in acest sens.

Acesta s-a vrut a fi mesajul nostru si mie asa mi-ar placea sa fie inteles

Sorinescu spunea...

Vorbim de viata a doi oameni. In paralel vorbim de o actiune intarziata muuult a Salvamontului. Pentru mine lucrurile sunt simple... domnii de acolo nu sunt in stare sa actioneze asa cum trebuie... TREBUIE SA PLECE. Asta e adevarat ca se intampla cu oamenii cu demnitate nu cu orice javra care suge niste bani de la stat! Asta e... eu sunt direct din fire, am 20 de ani de mers pe munte si am vazut multe "specii" de salvamontist. Unii nu au ce cauta acolo si sper din tot sufletul sa nu am vreodata nevoie de ei! Am prieteni salvamontisti sau fosti salvamontisti si ei sunt poate cei mai adevarati montaniarzi dar cand aceleasi insemne le poarta si cate un "intarziat" de asta pe snowmobil parca lucrurile se schimba si ii dau dreptate lui Alin cand zice ca mai bine suna o mana de prieteni cand are probleme decat sa-si puna viata in mainile oricui...
Pacat de cei doi. E o moarte crunta! Respect celor ce au incercat ceva... orice! Suntem oameni de munte si candva asta ne infratea. Acum vorbim de bugete, dam sfaturi de pe snowmobil si vorbim cu voce tare cand e cazul sa ne laudam. Pacat...

Alin spunea...

Ca sa intaresc cele spuse de Suca in comentariul sau, vreau sa spun si eu ca n-am nimic personal cu nici unul membrii echipelor Salvamont pe care i-am intalnit la Cuntu (fie ei voluntari sau angajati), nici nu urmarim sa denigram imaginea institutiei Salvamont prin relatarile noastre, ci doar am vrut sa tragem un semnal de alarma pt ca in masinaria numita Salvamont CS/MMic trebuie sa se intample ceva ca sa se urneasca mai rapid in alte dati cand oamenii ce au nevoie de ajutor chiar au sanse sa fie salvati. Altfel in loc de SalvamoNt va ajunge din pacate sa se numeasca doar SalvamoRt.

Anonim spunea...

din pacate la noi in tara toate serviciile ce sunt necesare pentru a supravietui in anumite situatii sunt aproape inexistente(adica sunt dar se misca ff greu si deloc)
noi am patito in retezat unde un prieten si-a scrantit glezna in valea rea si am anuntat salvamontu prin niste copii ce coborau la pitrele.
mi-am carat prietenu de la gales pana la pietrele in carca fiind ajutat doar de prietenele noastre iar cand am ajuns la pietrele am aflat ca ei se pregateau sa plece sa ne ajute ca acu o ora jumate au aflat.
dar cacatu d salvamontist(mai batran) c era acolo era in pantaloni scurti ca facea plaja inca (era in august). pa daca a aflat acu 1.5 ore d ce na plecat sa ne caute dupa 15 minute.
din pacate NU EXISTA INTERES si cei care au interes si le place ce fac sunt PUTINI
Sarbatori Fericite si un An Nou Fericit

nosu spunea...

stie cineva daca au fost cautati si dincolo de varful Tarcu,spre Raul Rece?in agonia epuizarii si hipotermiei,obsesia ajungerii la obiectiv sau modalitatea retragerii din creasta isi pot pierde orice urma de logica...

Vlad Savi spunea...

Toata consideratia pentru Romeo Dunca! Am fost martor la interventia din M.Retezat, in aprilie 2009 si vad ca si acum a ajutat foarte mult cu elicopterul sau.

Anonim spunea...

nu stiu cum sa incep...as vrea in primul rand sa va mulumesc la toti care au incercat sa le dea de urma celor doi soti...am simtit nevoia sa va scriu deoarece i-am cunoscut f.bine pe adriana si ionut...in urma cu 4 ani,impreuna cu sotul meu l-am cunoscu pe ionut..s-a legat o frumoasa prietenie intre el si sotul meu...in 2007 am petrecut revelionul in caransebes(pe centru) cu ionut si adriana, care pe atunci erau doar prieteni...in 2008 au facut nunat la adriana acasa(viseul de sus sau de jos nu mai stiu sigur)noi nu am stiu ca eram in asutrai unde suntem si acum...in iarna lui 2008 am venit de sarbatori acasa si ne-am uitat pe dvd la nunta lor iar ionut era f.fericit...se intelegeau de minune...in 2009 pe data de 18 dec am venit acasa sa facem craciunul cu famili in romania...iar pe 20 dec.dimineata ne suna un prieten si ne spune ca a vazut la pro tv la stiri poza lui ionut si lu adriana si ca ii cautau pt ca ionut plecase de la tarcu dupa adriana....stiti povestea...am ramas incremenita si sincer va spun ca in acea zi am palns intruna...iar mama zicea ca poate ii dumnezeu bun si ii vor gasi...dar nici pana la aceasta ora nu se stie nimic de ei...si acum stau si ma gandesc noapte...si incerc sa imi imaginez prin ce au trecut ei...poate adriana nu a mai putut merge,iar ionut ...nu stiu ce sa mai zic...oricum cred ca a fost foarte greu pt cei doi...dar poate asa a vrut dumnezeu...sa fie impreuna pt totdeauna.
va multumesc din inima si va doresc numai bine si noroc pe "cararile" vietii!

just me spunea...

Saptamana trecuta s-a tinut o slujba de pomenire a celor ce au fost Ioan si Adriana Gruia.
E multa suferinta in casa lor si in sufletele parintilor.
Dar soarta ne sta scrisa acolo sus si nu ne putem lungi viata nici macar cu o secunda mai mult...

Anonim spunea...

Au fost gasiti pana acum?