Pe doua roti

Data: 27.03.10
Participanti: Elena, Alex -pe restul ii recunoasteti din poze
Locatie:Resita
Poze: Aici
Filme:Baga click-ul! Atentie! Limbaj licentios ! Banuiesc ca acuma toti v-ati rusinat si nu o sa va mai uitati la filmulete...

Am ratat si anul acesta creasta Pietrei Craiului iarna. Era un fel de tura clasica a noastra. Dar adevarul e ca mi se luase de iarna.

Cercetam prognoza si vedem ca e mia intelept sa imparim week-end-ul in doua zile cu halta acasa in Timisoara, nu de alta dar duminica s-ar putea sa ploua.

Dorel m-a inzestrat cu o cursiera, Elena are si ea una de la Tase, nici o sansa ca noroiele sa se fi uscat asa ca se iteste ideea unei ture de sosea. Acuma o sa ziceti ca ce naiba e de povestit la o tura de soea cu bicicleta. Pai in mod normal nu prea e.


Dar la mine a fost prima tura cu o cursiera si avea sa fie prima zi de primavara adevarata din anul acesta. Mai ales partea asta avea sa faca tura deosebita.

Pana la urma ELena alege ca e mai prudent sa vina cu MTB ei. Atentie !!! CU MTB-ul ei nou-nout, rosu cu alb si lucios si numai eu ma incumet la cursiera.

In prealabil vineri cucerisem inabordabilul deal al Bencecului, aceasta piatra de hotar a cursieristilor timisoreni, Golgota catararilor de campie si testul pe care trebuie sa-l dea orice viitor pretendent la macinat asfaltul...

Ca sa intelegeti mai bine e vorba de singura incretitura de pamant pe o raza de cateva zeci de kilometri.

Ca de obicei ne strangem repede un grup numeros. Doc vine cu masina si ii aduce pe Bitza, Vladimir si Remus. Noi suntem in masina cu Sergiu. George Popovici vine si el la intalnire. Din urma ne prind Dan Lupsa si Florenzo.

 George - tanara speranta a ciclismului romanesc (nu-s ironic -cine-l cunoaste stie lucrul acesta) si Vladimir spaima Carpatilor.

Remus si Sergiu a.k.a Pantani

 Bitza a avut o noapte grea.

Si de asta mi-era dor - mancatul la botul calului sau mai bine zis la bujia masinii

Tura de azi e Resita-Anina pentru majoritatea. Elena cu mine si cu Sergiu am facut planul pentru o bucla mai mare.

Am scapat in sfarsit de obsesia rucsacului si a frigului. Acuma sunt la tricou si cu un rucsacel mic mic de tot in spate. Asa ca savurez fiecare pedala.

Imi pare rau Bitza, dar nu m-am putut abtine

La dus am avut vant de fata asa ca am inaintat mai greu. Ceilalti cursieristi merg mult mai bine decat mine, dar ma asteapta de fiecare data. Asta e, mai am de invatat.

Elena urca repede cu noul MTB - zice ca mai trebuie reglat, dar cu siguranta o sa se imprieteneasca. Pentru mine e ceva nou - e un altfel de efort. Desi e tot bicicleta, parca alte grupe musculare sunt solicitate.

Cu siguranta o sa raman fanul urcarilor pe forestierele interminabile si cu pante criminale in care treci pe viteza 1 si incepi sa macini meticulos panta. Dar avand in vedere relieful de langa Timisoara, cred ca viitorul meu in domeniul cursierei nu o sa fie chiar de scurta durata. Mai ales ca toata lumea zice ca e un antrenament foarte bun pentru MTB.

Peisajul e superb si ma face sa uit ca de fapt sunt pe sosea si pe langa mine trec masini.

 Intram triumfal in Anina

Ajungem in Anina unde ne instalam in parculetul local pentru o pauza si o masa incropita ad-hoc. Fiecare loc are nebunul lui. Cum reusim ca de fiecare data sa ii gasim noi instantaneu ramane inca un mister.

De aici mai departe continui alaturi de Elena si Sergiu, restul facand cale intoarsa catre Resita.

Repet - peisajul mi se pare idilic. Cu siguranta fiindca e prima zi de primavara (de fapt prima tura a noastra de primavara). Asa ca ne delectam cu fiecare detaliu pe care il furam din sa: oameni dand casele cu var sau curatand copacii. Copiii din parcul din Anina. Totul s-a trezit la viata.

Iesim din Anina si o cotim catre Oravita. Pana acolo mai avem de urcat o panta serioasa peste Marila. Pe urcare suntem depasiti de o armata de motociclisti. Cred ca si ei au vazut prognoza meteo si au iesit la o tura. Sunt cateva zeci din toate colturile tarii. In afara de ei insa nu mai e aproape nimeni pe drum. Trecem de deprimantul sanatoriu din varful dealului si de-aici incingem franele pana in Oravita.

Hai Pantani! Miercuri ai alergat primul tau semimaraton la padure, azi bagi asa de premiera 120de km. Ce?! Vrei sa sti ce facem tura urmatoare? Mai bine nu...

Mai facem un stop la Petrom-ul de la iesire. Aici Sergiu imi spune ca probabil mai avem vreo 60 de km pana in Resita. Asta ar fi destul de grav fiindca e deja tarziu. Pana la urma n-aveau sa fie decat...50km.

Pe langa nebunul satului reusim in fiecare (dar chiar in fiecare) tura sa ne inconjuram de cainii prapaditi din zonele pe unde umblam.

De aici iutim pasul, mai ales ca de-acuma suntem pe plat. O noua pauza pentru papica in Gradinari si de aici o luam la stanga pe valea Carasovei. Drumul este destul de prost aici prentu cursiera, dar altul nu amn de unde sa aleg. Mergem destul de repede.

Unde drumul ne permite duc eu trena si Elena sta cuminte in spate. Ne mai oprim din cand in cand pentru a ne regrupa toti 3.

Intram in Lupac - ultima localitate inainte de Resita. Aici mai avem o mica urcare, dupa care urmeaza coborarea prin periferia Resiteti catre masina. Ajungem la limita: abia ce montam bicicletele pe masina ca se intuneca si incepe sa toarne afara.

Duminica e in plan sa mergem la Liman pentru a stabili traseul de concurs pentru Liman Bike Race de anul acesta. Baietii din Lugoj (Alin si Cosmin Rosu - organizatorii editiilor anterioare) impreuna cu CS Tibiscus - clubul nostru sunt organizatorii de anul acesta.

Indirect acesta e primul concurs organizat de noi Hoinarii. Deocamdata trebuie sa acumulam experienta - pe viitor am cateva idei interesante, dar despre asta peste cativa ani.

Diluviul de aseara ne-a convins sa nu luam bicicletele cu noi - asa-i cand ai jucarii noi, nu-ti vine sa le murdaresti...Asa ca mergem doar sa facem act de prezenta si sa ne completam echipamentul. Bitza e din nou cu noi.

Ne oprim in Romanesti acasa la Alin si Cosmin. De aici cei cu biciclete pornesc pe traseul de concurs. Noi ii urmam cu masina si vazand noroiul prin care se scalkda chiar nu am nici un regret ca am fost puturosi.

Deasupra de Luncanii de Sus oprim masina sa asteptam trupa de ciclisti si ne culcam. Exact! Ne culcam. Avem aici niste restante de cateva saptamani.

La un moment dat ma plictrisesc si ma duc sa alerg. Aici e faimoasa panta de 26 de grade asa ca ma apuc sa ma joc. Cobor pana unde devine mai plat si dupa aceea o iau inapoi. Repet asta de 3 ori. 135m diferenta de nicel pe 780m distanta. Panta medie 17.3%. Da stiu...ce sa-i fac... defecte de la banda de alergat. Mai nou am ajuns sa vad orice drum sub forma inclinatie/distanta/timp de parcurs...

Colegii termina de trasat intregul traseu de concurs. In momentul in care vor fi stabilite toate detaliile o sa dedic o pagina speciala concursului.

Pana atunci ne intaorcem repede in Timisoara dupa un week-end in care am incercat ceva nou - cursiera si in care ne-am odihnit in sfarsit.

Si fiindca tot nu scap de obsesia cifrelor - acuma am venit cu Elena de la o tura de cursiera pe faimosul Bencec asa ca am strans 230km de pedalat in 3 zile.

Din ciclul "Eu si GPS-ul  -o lectie pe blog" , mai jos e profilul turei:

si harta traseului (mi-e lene s-o mai bibiblesc acuma -asta in lectia urmatoare):

Sarbatori Fericite ! (sau cum zicea un prieten - pentru cine crede - eu o sa ma multumesc sa ma simt bine alaturi de cei dragi).