Social Icons

Pierdut Elena

Data: 10.04.2010-11.04.2010
Participanti: Elena, Alex, Doc, Dana, Bitza, Dorel, Silvia, Pantani, Adina
Locatie: Valea Cernei
Poze: Ici asa
Filme: Si aici...

Pana in ultimul moment am stat cu ochii pe prognozele meteo ca pe butelie. In ultima secunda ne hotaram sa ne incercam norocul si sa facem totusi tura in Herculane.

Pe scurt: mie personal mi s-a cam acrit de alergat. Am avut un plan de antrenament pe care l-am respectat entuziast la inceput si deja scarbit pe final. Dar acuma cam gata - mai ramanea de alergat traseul de la Hercules si dupa aceea de schimbat macazul radical catre bicicleta - adica catre MTB.

Dupa ce am mai convins destui oameni ca prognoza s-a schimbat - sambata nu foarte devreme ajungem pe Valea Cernei la pensiune la Cosmin.

Multam Cosmin!!!!!! De la nasu mare numai bine si un blog dedicatie!

Ne instalam la pensiune dupa care plecam repede catre locul de start al maratonului. La pensiunea Dumbrava ne intalnim cu prietenii de la Alternative TM. Ei sunt aici pentru amenajarea traseelor de la HCO (unii).

De alergat voi alerga numai eu cu Elena, ceilalti au in plan bicicleta pentru azi.

Suntem echipati - avem traseul pus pe GPS - nu de alta, dar n-avem chef sa alergam mai mult decat e necesar.


Startul se da de la podul catre cascada Vanturatoarea. Urmeaza o bucata de sosea pe Valea Cernei. Nu apucam bine sa luam startul ca... incepe sa ploua. Marim pasul pana la pensiunea Dumbrava unde ne adapostim dupa numai 1.3km de la start. Nu e un inceput prea promitator.

Aversa se domoleste repede si pornim mai departe tot pe sosea pana la podul de unde incepe traseul "offroad". Am mai alergat aici cu Florenzo in toamna - cunosc drumul pana la bisericuta din Dobraia.

Aici nu are rost sa fortezi - stiu de data trecuta. Alergi cu pasi mici sau treci la mers rapid. Ajung repede la biserica si Elena vine dupa numai 9 minute in spate. Ne-am incalzit pana aici.

Nu prea stiu ce timp am facut din simplul motiv ca ma intereseza doar timpul total si sa termin odata cu alergatul :).

Ca sa nu ma tot repet: traseul este superb. Nu mai are nevoie de alte epitete pentru a fi descris - este efectiv superb. Si acuma ma refer la peisaj.


Din Dobraia cotim la stanga pe un drum de care. Apoi...ai, n-ai chef drumul acesta efectiv te imbie la alergat. Alergi pe el fara sa vrei. Deocamdata sunt ceva noroaie pe aicim dar nimic deranjant -oricum mai putine decat la Padurea Verde.


Poiana Lunga, Cracul Teiului si km zboara pe portiunea asta. Este un traseu de viteza, care se poate alerga in marea lui majoritate - ceea ce este bine, fiindca la urma urmei de aia se cheama maraton - sa alergi.

In zare sub noi se vede Biserica din Bogaltin si tot in aceeeasi zare se intrezareste si un drum forestier care urca pieptis inapoi in creasta. Intuim ca pe acolo trebuie sa treaca traseul de la maraton.

Superb, magnific, paradisiac (ziceam mai sus ca termin? De ce imi place asa de mult? Pentru ca desi alergi la munte, tot traseul aproape esti cumva inconjurat de prezenta directa sau indirecta a localnicilor. Treci prin curtile lor, alergi pe drumul lor de care sau pe potecile pe unde isi duc caii sus la munte. Este un traseu...uman. De aceea mi-a placut tot timpul zona aceasta, este cumva...calda.


Ajungem dupa 2 ore si 19 minute in Bogaltin. Eu il consider un timp bun pentru noi. Cum zicea si Adi Marcu - la maraton o sa scoatem mai bine. O sa intervina motivatia. Deocamdata motivatia vine din faptul ca este ultima alergare de antrenament. Plus ca vreau sa ma obisnuiesc cu traseul si sa stiu ce suprize ne asteapta.

GPS-ul imi confirma ca drumul pe care l-am vazut de pe Cracul Teiului este cel pe care trebuie sa continuam.

V-am tot povestit cat de mare fan sunt al chimiei. De vreo jumatate de an m-am limitat la a manca bine si a ma hidrata corect (aici intra si bautul de cantitati indestulatoare de bere). Dar asta nu ajunge pentru maraton.

Asa ca imi amintesc repede de gustul de geluri, bag in mine zeama albastru fosforescent, mai diluez si niscaiva Isostar, infulec si un baton si imi imaginez ca acuma e startul.

Asta are efectul scontat. Pana in Bogaltin m-am incalzit - de-acuma trag. Si merge mototur la deal. Mai bine ca anul trecut. Cu capul in piept si spanzurat in bete alerg cu pasi marunti toata panta pana in Poiana Matzii. Ai ce pofta am avut!!!

Cum avea sa rada Bitza dupa aceea - blog-ul cerea jertfe. Altfel ar fi fost un banal blog de week-end...

Asa...

Elena nu e foarte in spate, o vad cu cateva serpentine mai jos. Ajung in Poiana Matzii si ma hotarasc sa alerg pana in saua Ciumerna. Aici a fost greseala. Nu m-am uitat sa vad unde e saua aceea - eram convins ca e foarte aproape - in realitae pana acolo mai sunt 3.8km de urcare sanatoasa.

Continui sa urc. Drumul abia se ghiceste asa ca din cand in cand ma opresc sa scrijelesc sageti prin noroi pentru Elena. Trec pe langa o casa si continui pe linia crestei. In stanga si dreapta se mai desprind si alte drumuri secundare - traseul continua insa pe creasta.

La un moment dat, traseul evident o coteste la dreapta si incepe sa coboare. Iara aberez, dar pana aici traseul a fost ca un cantec, iar drumul ala e ca ragaiala unui om beat. Scot GPS-ul exact in punctul trecut pe track ca si "cracul Ciumerna".

Aici e clar ca trebuie s-o astept pe Elena ca fara GPS nu are cum sa gaseasca traseul. Ma pun in iarba si astept (alergatul pana in Poiana Matzii m-a cam scos din functiune si acuma am o stare de...2009 incercata la multe concursuri). Asa ca pauza e binevenita.

Minutele trec. Si trec. Si Elena nu mai apare. Eu ii dadeam cam 15, maxim 20 de minute in spate. Dupa 20 de minute am inceput sa ma panichez. Ma ridic de jos si incep sa alerg la vale in intampinarea ei. Am inceput sa strig cam dupa vreo 400m de coborare. Si de atunci am strigat in continuu. "Elena! Elena!". Nimic. Si daca ar fi venit mai incet, eu deja mersesem mult in intampinarea ei. Ceva nu era in regula.

Incep sa ma panichez. Da' rau! Mai rau decat in toate celelalte aventuri. Atunci eram tot timpul impreuna si asta ne dadea putere. Acuma e nasoala treaba. Strig cat pot. Nimic. Incep sa alerg ianpoi la deal ocazie cu care imi dau seama de mutimea de posibilitati pe care le avea Elena pentru a rata traseul.

Acuma devin isteric. Iau cate un drumeag, alerg cateva sute de metrii pe el strigand cat pot, dupa care ma intorc panicat inapoi. De fiecare data cand fac asta, creste si temerea ca s-ar putea ca intre timp Elena sa treaca pe drumul bun de mine.

Epuizez cateva drumege mai amarate. Ma intorc pana in Poaian Matzii - poate a cazut si s-a lovit. Nimic. Inapoi pe Cracul Ciumerna. Inapoi la vale. A trecut o ora si jumatate.

Ma bazam si pe faptul ca Elena o sa vada ca nu am asteptat-o, o sa ajunga intr-un punct in care o sa i se para ca nu e drumul bun si se va intoarce inapoi. Dar intr-o ora si jumatate?! Atata traebuia sa-i mai ia ca sa termine restul de maraton! E ora 18.00, aici e frig si n-avem la noi decat strictul necesar pentru alergat. Elena n-a mai fost in zona si dupa cum arata aici, exista o infinitate de drumuri de exploatare forestiera sau pur si simplu poteci ale ciobanilor.

Brusc ma calmez (asta dupa o ora si jumatate de panica). Daca n-a patit nimic (variabila asta nici nu vreau s-o pun in ecuatie), sigur o sa aleaga varianta coboratului in vale. Eu sa continui pe traseul de maraton care se termina peste drum de Dumbrava. Acolo este tot clubul Alternative. O sa apelez la ei sa ma ajute si sa o cautam.

De-acuma sunt linistit si relaxat de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Trebuie doar sa ajung cat mai repede la masini si la ajutor. Timpul petrecut cautand-o pe Elena m-a stors complet de vlaga asa ca acuma nu mai pot sa fac altceva decat sa merg repede pana in saua Ciumerna. Dar de aici e aproape numai coborare! Alerg ca dementul la vale (facand abstractie de situatie, ma si bucur de portiunea de coborare).

Saua Prislop - Prisacina - urcarea spre Dobraia (aici trebuie sa ma opresc sa bag ceva la mat ca nu mai am deloc vlaga) - coborarea pana la sosea. Nu mai am timp de admirat peisaje -trebuie sa ajung rapid la masina.

Aici...Elena!!! Statea cu Gianina si Alin si pregatea cautarea mea. Pe scurt - din Poiana Matzii Elena a trecut pe sub traseul de concurs si cumva a iesit in Saua Prislop mergand de acolo mai departe pe traseu.

Acuma a fost urata treaba. Tot timpul suntem impreuna si impreuna trecem peste obstacole. De data asta am facut-o (si bine de tot) de oaie. Asta sigur nu o sa se mai repete.

Ne intoarcem pe seara la pensiune si aici ne dedam la placeri gastrice si bahice.

Pana la urma amandoi am alergat in jur de 40km, mai mult decat traseul de la maraton. Si eu mi-am invatat lectia...

Duminica suntem destul de matinali. Pentru azi avem in plan o tura de bicicleta. Avand in vedere vremea apelam tot la cursiere.


Nu sunt foarte multe variante pentru cursiera in zona, asa ca stabilim ca destinatie satul Godeanu din Muntii Mehedinti pe drumul ce face legatura intre Baile Herculane si Baia de Arama. Bitza, Doc, Elena, Dorel si cu mine suntem echipa de ciclisti.


Ajungem repede la intersectia cu Baia de Arama (km 27). De aici incepe urcarea propriu-zisa. Doc ramane aici si noi continuam.

Bitza ne da fum pe catarare

Din cauza vremii am ajuns sa fac ceva km cu cursiera. Deocamdata prefer MTB-ul pentru urcari, dar si cursiera are farmecul ei. Si categoric o sa ma ajute la antrenamentul de MTB.


Cei 10km de urcare trec repede. Elena este prima data pe urcare cu cursiera si se descurca foarte bine. Din pas ne despartim si de Dorel, iar Bitza coboara cu noi pana la...hai sa-i zicem restaurantul rustic de mai jos.


Acolo ne ospatam, dupa care grupul se rupe inca o data in doua: eu vreau sa continui catre Baia de Arama, Elena si Bitza vor sa se intoarca.

Eu mai am chef de pedalat si deocamdata la bicicleta sunt cum eram acuma vreo 5 luni cu alergatul - inca mai am pofta (e clar ca imi place mai mult :)).

Cobor pana in Baia de Arama in centru si de acolo o iau repede la deal pe acelasi traseu. Am pofta de pedalat si asta se vede. Urc 24km intr-o ora si 10 minute fara sa ma opresc. Efectiv mi-a facut placere portiunea asta.

Pe coborarea catre Valea Cernei ma intalnesc cu Alin si Gianina ca se se intorceau de la o tura de trekking de pe vf. lui Stan. Gianina are ideea sa ma filmeze din masina.

Cum aud de camera, cum se umfla fasolea in mine si ii dau bice la vale. Drumul e cam spart si cam greu de cursiera, dar altul nu-i...De la km27 Gianina...schimba cardul. Asta inseamna ca mai e rost de filmare asa ca de aici incep sa trag serios de mine. Sunt destul de obosit, dar filmul cere prestanta ce naiba.

Intre timp din vale apare Elena cu masina si se posteaza in spatele meu. In fata este Gianina care filmeaza, iar la mijloc eu. Cu ultimele rezerve de energie ajung la Dumbrava unde se termina sedinta de filmare. Multumesc Gianina & Alin!


De la Dumbrava pana la Cosmin este randul Siviei sa ma filmeze asa ca mai trag cumva de mine 6km.


Si cu asta se incheie un week-end...interesant. Foarte rar recunosc neconditionat ca ma gresit, dar acuma am facut-o. Pe langa asta, am avut un noroc chior cu vremea. Ne-am facut planul si am terminat cu alergatul: de-acuma, cum zicea Elena, o sa mai alergam doar de distractie si la concursuri. Fara planuri, timpi, antrenamente (daca numaram la cate concursuri de trail-running vrem sa participam, de fapt nu o sa se schimbe nimic...).

-------------------------------------------------
La inchiderea editiei, stiri de ultima ora:

- sper ca v-am convins daca mai era nevoie, ca merita sa va iscrieti la Hercules maraton. Este un traseu usor, facut sa poata fi alergat si efectiv superb ca si peisaj.
Pentru maraton:Hercules Maraton
Pentru semimaraton:Hercules Semimaraton

- Nu ne uitati nici pe noi (CS Tibiscus). Va asteptam sa va inscrieti la Liman Bike Race!

- oradenii mi-au arunct manusa: Iron Bike Oradea 275km sub 22 de ore. Asta e un concurs inventat pentru mine. Si daca Bitza vrea sa facem echipa impreuna o sa fie un concurs pe cinste...

- Captain a nostru  inainteaza cu organizarea adventure race-ului Eco Explora. O sa incercam sa facem tot posibilul sa participam anul acesta. Deocamdata Eco Explora ramane cel mai greu concurs la care am participat vreodata. Concursul care m-a scos pe tusa vreo 3 saptamani pana mi-am revenit. Anul acesta organizatorii se asteapta la o participare numeroasa, asa ca nu ezitati sa mai dati click-uri sa vedeti ce noutati mai rezerva Captain si echipa din Baia Mare.  

- si nu in ultimul rand: Multumim mult Diana! Diana ne-a creat  un logo pe care eu il consider foarte reusit. Tam tam tam!!!!! Si in premiera (nici Elena nu l-a vazut inca)....




Pe cine si cate carari las in urma nu-mi pasa
Trec singur prin lume desi cateodata m-apasa
Sunt vesel chiar daca stiu bine ca drumul se infunda
Voi merge spre zare si n-are decat sa se ascunda.
(Ducu Bertzi)

Un comentariu:

Anonim spunea...

Pierdut Elena!O declari nula?