**** lelii

Data: 24.07.10-25.05.10
Participanti: Alex
Locatie: Garana
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
Track-uri: bike: http://www.bikemap.net/user/Hoinarii/routes

Primul din cele 3 bloguri restante. Ultimul ca derulare.
In week-end-ul acesta Elena merge in team building asa ca raman singur. Desi ma tenteaza sa stau acasa si sa ma joc, pana la urma imi surade ideea lui Mardale de a merge la Garana.

Acolo are loc in aceasta perioada Festivalul de Jazz, dar nu acesta e motivul principal pentru care merg. O sa fie un grup mare de prieteni si o sa am parte de o tura relaxanta de MTB.

Saptamana ce a trecut a fost cel putin interesanta. Am facut pana prostului prin Pischia la tura de cursiera si am ramas acolo sa o astept pe Elena sa ma recupereze cu masina. Vreo ora si jumatate am stat cu copiii din sat la povesti. Una din cele mai frumoase seri din anul acesta. Si stand eu acolo asa, cu mult timp la dispozitie, am ajuns la concluzia ca m-am plictisit de concursuri. Cu siguranta o sa mai participam si pe viitor, dar cel putin in cazul meu a disparut orice urma de indarjire. Ceva cam ca anul trecut la Geiger.

Tot saptamana aceasta ne-am decis ca ne-am plictisit si de munte. Asa ca la fel de usor cum am ales ca destinatie Nepalul, am schimbat-o cu Indonezia. Plaje virgine, jungla deasa, vulcani activi, acuma suna mai tentant decat Nepalul.

Si in continuarea ideii cu plictisitul de concursuri, o sa plecam prin septembrie, chiar daca asta inseamna renuntarea la cateva din concursurile de suflet.

I-am promis lui Marcu o bicicleta. Printr-un concurs de imprejurari ajung sa incerc sa tai lacatul de la bicicleta cu un soi de unghiera ca sa o pot elibera. Ingrijorator e faptul ca am reusit sa tai un lant de otel cat degetul de gros in vreo 3 minute...

Cu Pantani si Adina de la start, il pescuim pe Marcu din Resita si ne oprim pentru regrupare la intersectia din Valiug. Starea de relaxare nu ma paraseste nici aici asa ca ma bucur pe langa berea rece de toate micile amanunte care fac deliciul vietii la sat. Si carciuma e cel mai potrivit loc pentru a prospecta acest aspect.

Suntem cazati la Kitty si Lars in Valiug. Aruncam cortul in mijlocul unei jungle de iarba. Seara o petrecem la umbra unui nuc la povesti. Mardale, Diana si Doru au sosit si ei. Sisa scoate fum (asta dupa ce impreuna cu Mardale ne-am dat seama ca depindem prea mult de tehnologiile numite chibrituri si brichete si era sa ramanem cu buzele umflate si plamanii neafumati langa o sisa inerta) si inconjurati de gradina zoologica a gazdelor noastre povestim pana spre dimineata.

Pentru sambata avem planificata o tura de MTB de...relaxare. Autorul ei este Mardale. Impreuna cu Diana si Marcu plecam in formatie de patru destul de tarziu.

Iata si ruta pe care am facut-o:

Bike route 613876 - powered by Bikemap 

Arsita mare la ora pranzului cand plecam. Trecem pe langa lacul Valiug si tura de relaxare incepe deja sa scartaie. Ne afundam in noroi la fiecare pedala.

Pe drum ne intalnim cu Nutu si Liviu care vroiau sa faca si ei tura noastra, dar in sens invers. Fac greseala sa se ia dupa noi.

Undeva in portiunea marcata asa de elocvent cu sageata rosie din poza, am trecut direct la carry bike.

Consider ca si de data aceasta a fost cumva vina mea. Stiam de la Carol si de la baietii de la BikeAttack ca in urma furtunii din octombrie anul trecut, orice drum forestier care nu e in exploatare este imposibil de parcurs din cauza copacilor cazuti.

Intr-o sauna umeda, printr-un labirint de copaci si rugi spinosi de zmeura si mure am inceput sa ne croim drum incet la deal. Tura de relaxare a devenit brusc una din turele dure din anul acesta (mai rau am faut push bike doar in Capatanii).

Si dai si lupta. Uneori ne mai intorceam cu randul sa o ajutam pe Diana la carat bicicleta. Mardale la un moment dat cara cate o bicicleta pe fiecare umar. Dupa numai vreo cateva sute de metri eram toti tatuati pe picioare de la spinii de pe drum. Asa de relaxanta devenise tura incat deja ne stabileam obiective de altitudine pe GPS ca sa ni se para ca inaintam. Dar suntem un grup frumos - nimeni n-a facut mofturi, nimeni n-a carcotit sau s-a enervat.

 Se vede si de pe grafic portiunea de urcare, de-a dreptul...verticala.

A fost o placere sa merg alaturi de mucalitul de Marcu. In timp ce caram bicicletele cu sudoarea curgand rauri pe noi am gasit si titlul blogului. Suna Pantani la un moment dat: era la mici si bere in Garana. Ne intreaba unde suntem. Marcu se prapadeste de ras:
"Sa te aud Suca ce-i zici!"
"Unde sa fim Pantani?! In pula lelii..."

Vreau sa se retina ca de data asta nu ne-am ratacit: Mardale si cu Marcu au gasit exemplar drumul. Ghinionul a fost ca drumul era in halul in care era.

 

N-am prea avut chef de facut poze pe portiunea asta a traseului, dar puteti sa ma credeti pe cuvant ca va puteti testa nervii aici.

Dupa ce razbim prin terenul de antrenament al trupelor SAS din Vietnam si exact in punctul in care incepeam deja sa ma enervez, iesim in sfarsit in drumul de "creasta" - o adevarata autostrada.

Codul - laitmotivul anului 2010. E anuntat unul galben. Pe la ora 15.00. Cu o precizie de metronom se apropie de noi. Dar pana sa ne loveasca, avem timp sa ajungem la un canton forestier unde facem o pauza.

Cantonul e deschis si mobilat si ne imbie sa stam. Ne uscam hainele (asta e motivul pentru care Marcu face exhibitionism prin poze), mancam si fara nici un chef plecam mai departe, de data asta pe biciclete.

Relaxarea continua, asa ca nu trece nici un minut de cand am plecat de la canton si codul ne loveste in plin. Luam gecile si incepem sa facem rafting la deal pe biciclete. Nutu si Liviu se intorc catre Secu, noi patru continuam catre Garana. Ritmul se inteteste din cauza frigului care a venit odata cu ploaia.

Ploaie, noroi, coborari riscante si alunecoase, push bike - ingredientele portiunii ce a urmat. Tocmai acuma vroiam sa pun un filmulet, dar ca un facut a sunat telefonul - prietenii nostri sunt la pizza prin oras si am primit interdictie la postat filmul (pacat, acolo se vedea cum curgea efectiv muntele pe noi, dar ordinele sunt ordine!).

Ne regrupam la iesirea din padure. Cum scoatem capul in afara padurii incepe o adevarata rupere de nori: grindina, filgere, o perdea groasa de apa. Dai si fugi. Si fa slalom printre fulgerele care brazdau pajistea. Si fugi mai tare, ca incepeam deja sa inghetam.  Alergam pe langa biciclete printr-o patuta de apa care acopera totul in jur.

Intre cele 2 sageti rosii si sexy am facut slalom printre fulgere. Acuma hai sa fim seriosi, nu am de gand sa ma prajesc, asa ca sunt linistit ca nu pot sa am chiar atat ghinion.

Inghetati ajungem in Garana. Aici intra in joc "Mardale's connections". Nu mai coboram din Garana in Valiug asa uzi si pe frigul asta sub nici o forma. Asa ca Mardale face rost de o masina, lasam bicicletele in Garana si ne intoarcem dupa ele cu masina mea.

Intram si la festivalul de Jazz unde ne aciuam sub un acoperis. Aici ne intalnim cu Romano si Iuli si stam la povesti.

De la Catalin de la BikeAttack aflu ca prietenii nostri de la Tibiscus sunt cautati de Salvamont. Sincere felicitari! Sunt mandru de voi baieti -ati prins ideea repede de la cel mai bun. Lasand gluma la o parte, pana la urma s-a dovedit a fi o alarma falsa - cei patru au reusit sa ajunga fara probleme in Golet. Zona respectiva a aparut si pe la TV - 148 l/mp - pe acolo bantuiau cei de la Tibiscus pe biciclete. Baieti, erati aproape sa apareti la TV, nu fiti tristi sunteti pe drumul bun.

Carol - multumesc! Si inca odata scuze. E a doua oara cand il ocolesc desi sunt in zona. Nu e nimic personal, dar pe vremea de duminica nu mai aveam chef de urcat pana in Garana (si nici frane la masina, dar asta e alta poveste...)

Inapoi la Valiug, la bere, sise si somn.

De dormit in cort nu mai poate fi vorba fiindca am uitat sa il inchid cand am plecat. Asa ca acuma a devenit un adevarat iaz in care s-au scufundat toate hainele uscate impreuna cu sacii de dormit. Noaptea o petrec cu Doru in masina pe malul lacului.

Ne-am culcat in iulie si ne-am trezit in noimebrie. O ploaie marunta cu aspect de burnita la o temperatura de 15 grade sunt ingredientele care ne determina sa o luam direct spre Timisoara. Dupa micul dejun impachetam si plecam acasa.

Asta a fost clar cel mai ciudat week-end relaxant pe care l-am avut pana acuma. Chestia aia cu a fost fain ca am fost cu prietenii a salvat de data asta intreaga iesire. 

Urmeaza Ciucas TrailRunning si cu asta gata cu alergatul la concursuri in 2010. O sa mai avem doar concursuri de MTB si nu pot sa zic ca regret.

Cam de anul trecut am cuiul cu triatlonul in cap. Intre timp s-a transformat in piron si triatlonul in IronMan. Alin mi-a trimis urmatorul filmulet:

http://www.youtube. com/watch? v=ZOZPs4HSl0I

E interesant cum cateva imagini te pot monta asa de mult. O sa termin IronMan-ul si numai de rusine. Si incet incet, incep sa cochetez tot mai mult cu ideea de triatloane. De restul m-am plictisit. Deocamdata :)