Participanti: Elena, Alex
Locatie: Banat
Track-uri bike: Bikemap
Intre doua blog-uri cu Indonesia, am trecut la treaba. Am zis, am zis. Asta e! Am promis ca de la anul ma bat cu greucenii la bicicleta si asa am de gand sa fac.
Nu o sa renunt la alergat, dar ma pasioneaza din ce in ce mai putin. Mi se pare cumplit de plictisitor sa alerg pe stadion, asa ca o sa raman la turele de alergat pe scari si eventualele ture la Padurea Verde.
Ceva nu am facut noi bine in sezonul ce a trecut. Pe scurt, ne-am antrenat ca prostii. Aveam cate 2 antrenamente pe zi, zi de zi. Nu conta decat sa alergam cat mai mult sau sa pedalam cat mai multi kilometri. Am iesit din iarna daramati - cred ca ajunsesem sa facem maratoane intregi pe saptamana.
La alergat nu cred sa fi castigat ceva sau oricum mult prea putin fata de cat am tras. Sunt convins ca as fi avut aceleasi rezultate nu cu jumatate de antrenamente, ci cu 20%...
Mai trist a fost la bicicleta. La cat am pedalat, Contador ar fi trebuit sa imi rupa lantul ca sa aiba cea mai mica sansa sa se tina dupa mine. N-a fost chiar asa...
Cum am concluzionat ca noi nu facem bine ceva, pasul urmator era evident: the coach!
Unu' care face treaba asta mai bine decat oricare altul si care ne mai e si prieten bun. Hai sa vedem cum se antreneaza el. Cate zile. La ce intensitate. Ce mananca, cate pauze face, cati kilometri face pe zi, cu ce bicicleta, cum pregateste un concurs.
Am avut o sumedenie de intrebari si inca mai avem o gramada. Mi s-a confirmat ca e mult mai important sa faci mai putin si bine decat sa tragi ca bou in continuu.
Am aflat programul lui si am incercat sa ne facem si noi unul in functie si de celelalte obligatii (scap eu cumva de mersul la servici...).
In noiembrie o sa fie Arges Autumn Race la Pitesti si ne-am hotarat sa ne inscriem. Coach a zis ca trebuie sa fiu constient ca in 3 saptamani nu pot sa fac minuni si sa imi vad linistit de antrenamentul aerobic ca sa imi fac o baza, ca sa imi obisnuiesc sistemul circulator, etc.
De asemenea situatia se prezinta asa: gata cu turele cu facut poze, cu bloguri si alte prostii. Daca mergi la antrenament, mergi la antrenament. E unul din motivele pentru care in ultimul timp nu am mai scris nici un blog din week-end. Nu am mai luat aparatul cu noi. De asemenea e bine sa iti alegi un traseu pe care sa il macini pentru a avea tot timpul repere la antrenamente si nu sa faci discovery cand te antrenezi (aici deocamdata inca nu respectam regula, ne alegem bine traseele de acasa, dar le schimbam de la week-end la week-end).
Am montat trainer-ul si l-am salutat din sufragerie pe coach Troy. Un Mount Ventoux, un Tourmalet, un passo Gavia - asa de diversitate intre 2 spinervals-uri.
Dar mai exact iata ce am facut:
Pentru primul week-end, imediat dupa Indonesia, eu am avut teambuiding in Retezat cu colegii de servici. Unde am reusit sa ne ratacim (asta intr-un alt blog).
Acasa, Elena s-a apucat constiincioasa de treaba si a facut urmatoarea tura aici langa noi:
Intors cu forte proaspete din teambuilding, am incalecat pe trainer, iar pentru week-end alegem 2 trasee de sosea. Nu mi se mai pare interesant sa fac trasee de 20km cu bicicleta in spate pe munte, asa ca trecem la sosea. Trebuie sa strangem kilometri.
Sambata mergem pe ruta: Buzias - Lugoj - Soceni - Resita - Berzovia - Resita. Tura a fost superba ca vreme si am injurat repetat ca nu am luat aparatul cu noi. Soseaua se prezinta: mediocru intre Buzias-Lugoj; excelent intre Lugoj-Soceni-Resita-Berzovia si prost intre Berzovia si Buzias.
Circulatia este destul de intensa mai ales dupa Soceni, dar soferii au inceput sa se obisnuiasca cu biciclistii, plus ca in week-end e un pic mai linistit. Traseul este destul de valonat (pana la urma strangi 900m de urcare) si lung.
Recomand traseul ca varianta la arhicunoscuta ruta de antrenament Resita-Anina.
Statistic tura a aratat asa (puteti face abstractie de viteza maxima de 2000km/h - atunci eram grabit sa pedalez dupa semnalul GPS):
Sambata seara ne intoarcem in Timisoara si pentru dumninica planuim o alta tura de cursiera de data asta in jurul orasului.
Ruta aleasa a fost: Timisoara-Jimbolia-Sannicolau Mare-Timisoara. Soseaua este perfecta, circulatia este absenta cu exceptia portiunii Sannicolau Mare - Timisoara, unde e destul de stresant.
La tura ni s-a alaturat si Bogdan. Vremea a tinut inca o data cu noi - parca ar fi inceput de vara, nu mijlocul toamnei. A fost o tura de viteza, grea pe final din cauza distantei si a oboselii acumulate in ziua precedenta. Statistica arata astfel (27.5km/h e o medie buna pentru distanta de 145 de km):
A urmat o saptamana de bloguri si de trainer. Week-end-ul se anunta cu vreme perfecta asa ca vom folosi si MTB-urile. Tot in zona, pe un traseu cunoscut: maratonul de 50km de la BMM de anul acesta. Am folosit ocazia aceasta pentru a-i scoate si pe parintii mei la o plimbare in Garana.
De data asta am injurat copios ca nu mi-am luat aparatul cu mine: rar am mai prins asa o vreme de toamna, dar mai bine nu imi mai amintesc ca ma enervez.
A fost o tura in care personal am mers infect. Asa de prost incat m-am demoralizat complet si visele mele de marire si toata indarjirea s-au spulberat ca un norisor. Pe final am mai si inghetat o tura, asa ca in afara de faptul ca a fost un peisaj de vis, tura m-a deprimat.
Statistica arata asa:
Dupa tura de la Resita, m-am intors la cuvintele lui coach si mi-am vazut linistit de antrenamentul aerobic - nu pot face minuni in timp scurt.
Vineri seara plecam spre Slatina si de acolo vom merge spre Pitesti, la Arges Autumn Race - concursul care pentru mine avea sa schimbe multe...
Pentru primul week-end, imediat dupa Indonesia, eu am avut teambuiding in Retezat cu colegii de servici. Unde am reusit sa ne ratacim (asta intr-un alt blog).
Acasa, Elena s-a apucat constiincioasa de treaba si a facut urmatoarea tura aici langa noi:
Intors cu forte proaspete din teambuilding, am incalecat pe trainer, iar pentru week-end alegem 2 trasee de sosea. Nu mi se mai pare interesant sa fac trasee de 20km cu bicicleta in spate pe munte, asa ca trecem la sosea. Trebuie sa strangem kilometri.
Sambata mergem pe ruta: Buzias - Lugoj - Soceni - Resita - Berzovia - Resita. Tura a fost superba ca vreme si am injurat repetat ca nu am luat aparatul cu noi. Soseaua se prezinta: mediocru intre Buzias-Lugoj; excelent intre Lugoj-Soceni-Resita-Berzovia si prost intre Berzovia si Buzias.
Circulatia este destul de intensa mai ales dupa Soceni, dar soferii au inceput sa se obisnuiasca cu biciclistii, plus ca in week-end e un pic mai linistit. Traseul este destul de valonat (pana la urma strangi 900m de urcare) si lung.
Recomand traseul ca varianta la arhicunoscuta ruta de antrenament Resita-Anina.
Statistic tura a aratat asa (puteti face abstractie de viteza maxima de 2000km/h - atunci eram grabit sa pedalez dupa semnalul GPS):
Sambata seara ne intoarcem in Timisoara si pentru dumninica planuim o alta tura de cursiera de data asta in jurul orasului.
Ruta aleasa a fost: Timisoara-Jimbolia-Sannicolau Mare-Timisoara. Soseaua este perfecta, circulatia este absenta cu exceptia portiunii Sannicolau Mare - Timisoara, unde e destul de stresant.
La tura ni s-a alaturat si Bogdan. Vremea a tinut inca o data cu noi - parca ar fi inceput de vara, nu mijlocul toamnei. A fost o tura de viteza, grea pe final din cauza distantei si a oboselii acumulate in ziua precedenta. Statistica arata astfel (27.5km/h e o medie buna pentru distanta de 145 de km):
A urmat o saptamana de bloguri si de trainer. Week-end-ul se anunta cu vreme perfecta asa ca vom folosi si MTB-urile. Tot in zona, pe un traseu cunoscut: maratonul de 50km de la BMM de anul acesta. Am folosit ocazia aceasta pentru a-i scoate si pe parintii mei la o plimbare in Garana.
De data asta am injurat copios ca nu mi-am luat aparatul cu mine: rar am mai prins asa o vreme de toamna, dar mai bine nu imi mai amintesc ca ma enervez.
A fost o tura in care personal am mers infect. Asa de prost incat m-am demoralizat complet si visele mele de marire si toata indarjirea s-au spulberat ca un norisor. Pe final am mai si inghetat o tura, asa ca in afara de faptul ca a fost un peisaj de vis, tura m-a deprimat.
Statistica arata asa:
Dupa tura de la Resita, m-am intors la cuvintele lui coach si mi-am vazut linistit de antrenamentul aerobic - nu pot face minuni in timp scurt.
Vineri seara plecam spre Slatina si de acolo vom merge spre Pitesti, la Arges Autumn Race - concursul care pentru mine avea sa schimbe multe...
Postări
2 comentarii:
Abia astept blogul de la AAR :)
Alin
pai spor la antrenamente ! Da te rog sa nu ignori blogu...ar fi pacat.
Trimiteți un comentariu