Participanti: Elena, Alex, Alin, Gianina
Locatie Parang
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
De data asta eu am salvat week-end-ul. Alin si Gianina se alatura si plecam cu masina lor catre Parang. Cand nu conduc, reusesc sa imi induc fortat somnul indiferent cat de lung e drumul. Asa ca ma trezesc doar in Petrosani.
Aici e cantitatea de zapada obisnuita din iarna aceasta - adica undeva apropae de 0. Pe masura ce urcam catre telescaun apar urme firave de nea.
Parcam chiar langa hotelul Rusu si ne pregatim pe indelete de urcat catre statiune.
Echipamentul "clasic" de mers la munte - iegarii. Eu mi-am adus si papuceii de alergat (de fapt toti ne-am adus si papuceii de alergat, nu de alta dar nu aveam incredere ca o sa fie zapada).
Cadou pentru Iulius
La fata locului am vazut ceva foarte rar iarna asta: ninsoare! Chiar daca ninsoarea este doar o firava fulguaiala, macar dadea o nota hivernala atmosferei.
Ajungem si la cabana unde suntem cazati (la Steli) si dupa ce ne dezechipam ne punem la mancat (asta a fost laitmotivul week-end-ului). Dupa mancare merge si o bere ca sa limpezeasca mintea. Pentru azi alegem sa facem o tura pana pe varful Parangul Mic care strajuie acolo undeva in ceata statiunea.
Urcam pe partie pana la statia de telescaun si de acolo mai sus catre varf.
Dintre statiunile de ski din Romania Parangul imi place cel mai mult. E cea mai linistita. Aici nu vin smecherii fiindca nu e cool. Straja e cool, asa ca aici e mai gol.
Pe masura ce urcam catre varf, incepem sa ne indoim ca o sa si putem cobora pe ski-uri. In ultimele zile s-a asternut o patura firava de pulver, dar aceasta nu are nici un fel de baza. Asa ca imediat ce apesi pe zapada, dai de pietrele de dedesupt.
In varf ne hotaram sa coboram totusi pe skiuri si asa am gasit imediat titlul pentru blog. Alin sufera cel mai tare, avand in vedere ca ski-ruile lui erau aproape virgine. Acuma nu mai sunt - artata ca dupa ce o armata ar fi trecut printr-o fata mare...
Pe langa santuri, am avut "placerea" sa fac cunostinta foarte indeaproape cu un ditamai bolovan care era acoperit de zapada si care s-a hotarat sa ma controleze la coaste.
Inapoi la cabana, mancare si bere. Si se lasa seara. Alin se hotaraste sa coboare pe ski-uri pana la Rusu ca sa aiba de unde sa se intoarca (asa de antrenament).
Elena cu mine decidem sa alergam - ca doar de-aia am venit iarna intr-o statiune de ski. De la cabana pana la Rusu sunt doar 3.8km asa ca mai alergam cata la vale ca sa adunam kilometrii.
La Rusu ne reintalnim cu trupa de la Vertical si - ati ghicit - mancam si mai bem niste beri (la beri eram invariabil singur, dar cineva trebuie sa duca si greul).
Urcusul e un prim test real in 2011. Prima urcare in aer liber si nu in mediul controlat ds ela sala. Sa zicem ca sunt in grafic :). Ajungem la cabana - de data asta a fost numai bere.
A doau zi suntem total lipsiti de idei. Peste noapte a nins suficient cat sa te poti aventura pe ski-uri pana la baza telescaunului (in Parang chestia asta este foarte rara chiar si in anii cu zapada multa). Mi-e lehamite de ski asa ca eu aleg sa mai fac o tura de alergare -ceilalti 3 folosesc ski-urile.
Azi am alergat mai bine decat aseara. Asa de bine ca acuma (joi) cand scriu blog-ul pot sa zic ca aproape am scapat de febra musculara. Luni si marti a fost groaznic - nu am avut asa ceva nici la finalul maratoanelor montane. Alergatul la deal prin zapada pana la glezna mi-a intins muschii la maxim.
Am uitat sa preziez, asa ca o fac acuma: inainte de plecare am mancat si am baut o bere, chestie pe care am repetat-o dupa tura. Asta ca nu cumva sa uit...
Alin se apuca se repete turele - se antreneaza pentru concursul de pe Postavaru. Elena cu mine mergem sa ne dam pe EuroPartie. Luat in absolut pretul nu e mare - 2 RON urcarea. Dar jalnic nu poate sa descrie suficient experienta. Partia e de lungimea unui sprint la stadion, iar zapada a fost maturata de cristianele celorlati skiori.
Dupa a cincea coborare - varianta lui Alin de a cobora pana la Rusu, doar ca sa aiba de unde urca mi se pare salvatoare.
Si asa se incheie ziua de duminica. Seara suntem inapoi in Timisoara si iarna pare-se ca vrea sa ma contrazica pe final - cu ce a nins saptamana aceasta s-ar putea sa prindem si noi vreo 2-3 ture adevarate in saptamanile ce urmeaza.
La final, protagonistii turei:
Alin
Mama Gianina
Panda
Mai sunt 3 saptamani - atata a mai ramas pana la primul concurs. Si din 20 martie pana la mijlocul lui noiembrie avem cate un concurs aproape in fiecare week-end.
Mai un pic si iesim din hibernare -desi uitandu-ma pe geam cum ninge acuma asa de abundent, parca nu mai sunt asa de nerabdator sa se termine cu iarna...
Postări
4 comentarii:
Fain cadou, imi amintesc cand eram 'momarlan fericit'!
Mersi,
Iulius.
Asa-i jupane! Faine vremuri! Ne-am gandit la tine cand am ajuns la "Momarlanul Fericit" ;)
Suca, m-am gandit la tine ascultand asta:
"If you wanna run cool
Yes if you wanna run cool, you got to run
On heavy, heavy fuel"
http://www.youtube.com/watch?v=WEUw1t8RcZ0
;-)
de pe parangul mic e preferabil sa cobori pe schiuri prin slima,culoarul prin padure se vede de pe virf - in general nu sunt probleme, e drept ca anul asta zapada a fost mica.
Din cele scrise parea ca voi coboriti pe drumul de urcare ceea ce nu e in regula pt ca pe acolo nu se prea poate schia nici in anii cu zapada. Din slima -partea de jos- exista o poteca lata, relativ plata, ce iese la IEFS, și intersecteaza spre final B-ul.
Trimiteți un comentariu