Locatie:Resita, Bencec, Debrecen
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
Si iata ca se anunta primul week-end de primavara. Sau oricum primul week-end in care soarele isi face aparitia dupa cateva luni in care am vazut doar o patura groasa si cenusie de nori.
Entuziasti, propunem ca prima tura o iesire pe sosea in zona Resita - inca nu se poate pune problema de impachetari cu noroi semi inghetat pe off road.
La apel se prezinta Bitza si Alex Almajan din Timisoara.
Locul de intalnire este clasic: parcarea de la Profi. Din Resita ni se alatura Marian si George Popovici. In poza, "mafiotul" este reprezentat de Dani Crista. Dani a suferit un accident urat saptamana trecuta si nu putem decat sa-i dorim insanatosire grabnica.
Din Timisoara soseste si masina tehnica: Doctorul nu putea sa lipseasca de la acest eveniment. Alaturi de el este Dana si Vladimir.
Masina era deja pregatita de ceva saptamani bune cu suportii de biciclete, dar vremea s-a incapatanat sa fie neprielnica asa ca abia acuma Zuzu mobilul se simte intregit.
Fiind prima tura in care am iesit din cusca, sunt curios cum merge. Pe scurt - merge foarte bine. Vremea a fost perfecta pentru tura (sau cel putin acuma orice mi s-ar fi parut mai bine decat pedalatul prin sufragerie). Vedeta turei a fost Elena, care s-a "miscat" excelent.
La Alex se vede varsta si antrenamentul pe care l-a facut de la inceputul anului - a fost mai tot timpul in fata. Prea multe despre tura nu sunt de povestit: s-a mers foarte repede.
Prima oprire de regrupare am facut-o la podul din Carasova unde Marian ne-a parasit, intorcandu-se in Resita.
Pe masura ce ne apropiam de Anina, peisajul a inceput sa se schimbe - am intrat intr-o iarna cu soare. Pe sosea era umezeala de la zapada care se topea pe marginea drumului. Si zapada era destula in zona, ca intr-o zi autentica de iarna.
Din Anina am inceput lunga coborare catre paralela 45 - punctul de unde urma sa ne intoarcem. Pe coborare am reusit sa ne acoperim cu o platosa sanatoasa de noroi.
Intoarcerea a fost mai palpitanta. Speriati de perspectiva unei semicatarari anoste si ude de vreo 20 de km - am bagat piciorul serios in pedala asa ca aici am gafait un pic.
Duminica este planificata prima iesire cu cei de la club.
Apropo de asta, a mai aparut o sectiune pe blog 2% - ne puteti ajuta sa ne cumparam yacht-uri si jeep-ane.
Sau pentru multe alte chestii nesemnificative gen:
- crearea oportunităţilor de organizare şi desfăşurare a unor competiţii sportive pentru membrii clubului şi alţi sportivi;
- organizarea de antrenamente în scopul pregătirii sportivilor clubului;
- participarea sportivilor clubului la competiţii sportive organizate în ţară şi străinătate;
- promovarea ciclismului in zona;
- amenajarea de trasee cicloturistice;
Cum scrie si acolo: Directionarea a 2% din impozitul pe venit nu este o donatie! Este vorba de o suma datorata statului (ca impozit) dar puteti decide modul si cui va fi ea alocata.
Revenind la tura de duminica, ne-am strans destul de multi membrii in parcarea de la Dunca. Vantul care se vedea in prognoza de pe net ne-a intampinat si el punctual.
Tura este "El clasico": Bencec. Aceast Mount Ventoux al cursieristilor de prerie ne asteapta sa-l cucerim pentru prima data in 2011.
S-a mers...fiecare in ritmul lui. Unii erau cu MTB-urile, unii mai antrenati, altii mai putin, asa ca in general a fost vorba de un contratimp individual.
Cei trei muschetari (Bitza, Remus si Almajan) au apasat o singura data mai tare, dar suficient cat sa ma rup de ei, asa ca am mers singur pana in Pischia. Asta ar fi trebuit sa imi dea de gandit ca ar mai fi cazul si de niste antrenamente de sprint...
Fiorosul Bencec s-a lasat destul de usor cucerit, dupa care tura s-a futut complet. Asa de tare batea vantul din lateral ca trebuia sa mergi aplecat serios pentru a contrabalansa.
Daca la dus mergeam bitejeste cu o medie de peste 40km (si cu Eol suflandu-ne in panze), pe intoarcere 27 la ora era o viteza care te scotea din functiune dupa cateva secunde.
Finalul turei a fost insa apreciat de toata lumea: bodega de la intrarea in Dumbravita ne-a gazduit pentru o hidratare corespunzatoare.
Si asa se termina primul week-end de scos nasul pe-afara.
A urmat deschiderea sezonului de concursuri. Asta a fost...ca sa am ce sa scriu pe blog...
Initial trebuia sa mnergem la Tihany (asta-i pe malul lacului Balaton) la o cursa de cursiera. Pe site sunt deja inscrisi peste 200 de concurenti asa ca se anunta o cursa serioasa.
Vremea ne va schimba planurile: se anunta temperaturi apropiate de 0 grade si vant puternic. Hotaram ca nu are rost sa facem 900 de km pentru asta. In ultimul moment gasim o alta cursa de sosea la Debrecen.
Apropo de asta: ungurii au 3 competii mari de sosea care se desfasoara pe mai multe etape - cumulat numara veo 35 de etape. Asa ca avem de unde alege.
Pana la Debrecen sunt 600km dus intors (ar fi trebuit sa ma gandesc ca 600 nu e mult mai mic decat 900 si sa fi mers la Tihany...).
Ne trezim la 4.00 (ca doar asa e la concurs). Iesim din Romania cu Remus si Alex Grosu in masina cu noi. Vremea e caineasca. Eu am probleme serioase cu frigul si de pedalat nu pedalez daca sunt sub 5-6 grade. Acuma sunt zero si afara e lapovita.
Pe niste drumuri pustii trecem prin pusta ungara catre Debrecen si bazandu-ne pe GPS si amintirle lui Alex si Remus ajungem intr-o parcare in care nu e nimeni, dar unde presupunem ca e startul.
Tot ce imi doresc e sa nici nu vina nimeni si sa plecam acasa... Apar insa organizatorii si vreo cativa ciclisti. Asta e...se pare ca vom concura. Cursa consta in patru ture de 20km.
Fara absolut nici un chef iesim din masini si ne inscriem.
Elena ia prima startul si castiga fara probleme la proba ei. Primul loc intai pe sezon. Chiar daca e mai mult de palmares e important pentru moral.
Se pregateste startul si la categoria mea (18-40ani). Sunt vreo 20 de concurenti la start. Fara prea multe ceremonii se porneste. Se merge lejer - as minti daca as zice ca am emotiile de la alte concursuri, dar parca sunt totusi mai motivat decat la antrenamente.
Stau in fata (nu duc trena, stau chiar in coada primului). Trec asa 5km si trebuie sa intoarcem. Aici era o gaselnita: trebuia sa intorci pe loc in mijlocul drumului in jurul unei tanti carte statea acolo. Remus cu Alex mi-au zis sa fiu atent ca aici se produc ruperi de ritm. Da' ce se poate intampla?!
Scot tacticos piciorul din pedala, il pun jos, ma rotesc molcom, incerc sa-mi bag piciorul inpoi si am ceva dificultati cu placuta. Ma mai chinui cateva secunde si ridic capul. Incepusem intoarcerea al treilea din pluton. Acuma toti sunt la vreo 200m in fata.
Cum p***a mea ?! Aiiiiii! !@@!$!$%! Ce naiba s-a inamplat in 10 secunde ?! Ideea e ca sunt ultimul (u.l.t.i.m.u.l). Dai si baga sprint sa-i prinzi pe astia. 42, 43, 44, 45 la ora. Nici asta n-ar fi greu, dar astia se indeparteaza incet si constant de mine! Ajung din urma doi obositi, dar asta nu ma prea incanta.
Trag cat pot dupa pluton, dar nu prea am sanse sa-l ajung. Si acuma ma gandesc cand am fost ultima oara asa de nervos (da, uneori pana si eu ma enervez...): nu prea tin minte. De fapt asa de tare m-am enervat ca brusc s-a lasat liniste.
Ideea mea pentru 2011 e cu totul alta decat aceea de a termina concursurile - in asta nu mai gasesc nici o motivatie. Asta faceam anii trecuti si nu pentru asta am muncit atata. Si nici sa trag ca boul 80km contratimp pe lapovita nu imi surade.
Asa ca m-am oprit la linia de start si am abandonat. Nu tocmai cel mai bun inceput de sezon, dar eram prea nervos pentru a continua cursa.
Alex Grosu a avut o soarta identica cu a mea, dar el a mai avut vointa sa se plimbe singur vreo 20km. Remus s-a clasat cel mai bine, terminand cu plutonul - obiectivul pe care si-l propusese.
Ne intoarcem in Timisoara de data asta prin Oradea-Arad unde cineva glumet a furat tot drumul si a lasat doar gropile in urma.
Asta a fost al doilea week-end lipsa din blog.
Ce-am mai facut... mi-am continuat antrenamentele de bike si alergat si la insistentele asidue ale Elenei m-am dus si eu la bazin.
Prima tura: dupa vreo 30m ma opresc in mijlocul bazinului si ma uit unde naiba se termina. La a doua tura a trebuit sa ma opresc de 2 ori ca altfel ma scufundam. Asa ca m-am enervat iara (nu ca la Debrecen, acuma m-am indarjit) si am inotat 2km si brusc imi incolteste o idee...
A doua oara am inotat 2km in 57 de minute. A treia oara in 54 si aproape nu a fost cazul sa ma opresc. Maine trebuie sa inot in 50 de minute si sa folosesc marginea bazinului doar ca sa ma imping...
Iron Man (Half - ca totusi am si eu o viata de trait...) pregateste-te ca vin!!!
Dupa experienta cu Debrecen-ul urmatorul concurs o sa fie tot la unguri in 10 aprilie. De fapt o sa fie 3 concursuri in 2 zile. Si acuma muncesc serios la sprinturi...
Dar pana atunci o sa va mai povestesc ceva de pe la Herculane...data viitoare.
Postări
2 comentarii:
Felicitari pentru ceea ce faceti. Foarte frumoase si mai ales sanatoase aceste excursii. Mi-ar fi placut foarte mult daca nu era distanta asta sa ma alatur voua.
Stai linistit, nu esti singurul care ramane "de caruta" la cursele de prin Ungaria...nu esti singurul care se enerveaza si injura...mai stiu eu unul:) Totusi cursele de la ei sunt antrenamente foarte bune...
Trimiteți un comentariu