Data: 18.02.12-19.02.12
Participanti: Elena, Alex, Florin S, Florin O, Andreea, Ilie, Bobi
Locatie: Parang
Poze: aici
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
Am mai trecut in catastif inca un week-end fain de ski.
Parang e statiunea aia din Romania care ma contrazice : acolo chiar merg sa skiez. Din liceu mi-a placut sa vin aici.
Aici nu vin fitosii. Figurantii si "pitii" se opresc in Straja. Aici oamenii te saluta, cei de la instalatiile pe cablu sunt joviali, cabanierii sunt serviabili si bine dispusi. Preturile sunt normale in general. A...da si aici oamenii mai vin inca sa schieze - nu sa bea sau sa manance toata ziua si la final sa zica ca au fost la munte la ski.
Si aici ingheti pe un scaun care se misca mai lent decat un melc obosit. Dar macar aici ai B-ul -si aia chiar e o partie faina.
Ne-am trezit din nou cu noaptea in cap pentru a ajunge din timp la scaun. Parcare civilizata inca nu exista la baza statiunii, iar in aia cu plata trebuia sa dau 40RON pe 48 de ore. Adica parcarea e mai scumpa decat cazarea - asa ca prefer sa las masina la loteria de pe drumul principal - zona e renumita pentru tamponarile care au loc din cauza zapezii si a inghesuielii masinilor.
O sa urc cu Elena, Bobi si Oco pe schi-uri de tura pana sus in statiune.
Bobi e la prima tentativa - i-am dat schi-urile mele, iar eu ma dau cele inchiriate de la Nae (multam fain cu aceasta ocazie).
Din nou avem parte de o zapada ca in povesti. In Parang sunt destul de rare ocaziile in care se poate cobora decent pana la scaun. Si cu atat mai rare datile cand "Zidul mortii" este acoperit cu zapada. Acuma este una din acele dati.
Elena e deschizatoare de drum si noi o urmam cuminti.
In prim plan e Bobi care s-a acomodat foarte repede cu miscarea de la schi-ul de tura. In spate se vede pilonul de la viitorul telescaun care va face legatura intre cabana Rusu si statiunea Parang.
Vremea nu a mai tinut cu noi odata ce am iesit din statiune. O ceata destul de deasa ne-a cam taiat elanul. A inceput sa bata si un vant destul de "subtire".
Nu am mai inaintat mult prin marea alba si ne-am hotarat ca nu are rost sa continuam spre nicaieri. Ne-am dat jos pieile si ne-am retras catre baza telescaunului.
Coborarea am facut-o pe partia B. Initial am zis ca o sa fac cat mai multe urcari ca sa ma antrenez. Ho, mai da-l in mama sa antrenament. Nu o sa imi refuz placerea de a cobora pe o partie excelenta pentru un cacat de antrenament :). Aici Ilie in plin fuleu.
Partia era perfect batuta de ratrack. Nu erau multi oameni si dificultatea era numai buna pentru ca sa ne decidem sa facem cat mai multe ture pe aici.
La baza partiei se afla un teleski luuuuuuuuuung. Care costa doar 3 RON. Deci se poate... Am facut vreo 4 coborari pe aici si am simtit pentru prima data si in Romania ca "a lucrat piciorul la ski". De partie.
Un dusman omniprezent si-a facut iarasi aparitia: frigul. Asa ca a trebuit sa plecam de pe B. Am mai coborat inca odata pana la telescaun. De acolo am facut o urcare destul de sportiva pana undeva deasupra statiunii si cam cu asta s-a terminat lumina primei zile de schi din Parang.
Parangul ne-a ramas in memorie si pentru chefurile pe care le prindeam seara la "Razvan". Localul exista inca si este la fel de primitor.
Betiile cu baietii din Petrosani, Rozalinda, bara, berile, tigarile... Faine week-end-uri am prins aici. Acuma atmosfera a fost foarte cuminte.
De la Razvan nu mai stiu sigur ce s-a intamplat. Cred ca mi-au otravit berea, ca altfel nu imi explic. Mai am cateva crampeie cum ca am fi ajuns la cabana Parang de unde am cumparat toate rezervele de bere, dupa aia am facut ceva cu un snowmobil... Unii au poze cu mine facand "ingerasi" prin zapada - minciuni si trucaje de cea mai joasa calitate.
Dupa aia cica am ajuns la cabana s.a.m.d....
Dimineata ne-a gasit la cafeaua de la vila Parang. Bobi a ramas asa de impietrit de cu seara - nu vrea sa ne zica ce a vazut.
Elena a avut in plan sa mearga pana pe Parangul Mic azi. A si ajuns impreuna cu Oco. Au mai facut o coborare pana la telescaun si inca o urcare pe schi-uri. Trebuie sa se mentina in forma.
Ilie a reaparut in peisaj dupa o perioada de absenta notabila.
Florin a zis ca azi isi ia placa de snowboard. Imi zic iara: da-l incolo antrenament hai sa ne distram azi ! Asa ca duminica ne luam amandoi placa si plecam sa facem sapaturi in partie.
Cu placa nu m-am dat niciodata, dar ma gandesc ca nu are cum sa fie foarte complicat. Ziua e scurta asa ca nu avem timp sa experimentam pe partiii de incepatori - pornim din prima catre telescaun.
Cam asa am invatat sa si schiez: m-am pus pe schiuri, am tipat si mi-am dat drumul la vale. Dupa vreo 3 ani de picaje am reusit sa schiez. Ce ma invatat de la schi acuma foarte multi ani: e foarte important sa ai tupeu si sa nu-ti fie frica ca pici. Oricum o sa pici.
Si am picat. Si iara ma picat. Si pe masura ce zburam ne dadeam tot mai repede. Picam in cur, nici macar nu apucam sa ne ridicam si picam iara. Prindeam viteza, habar n-aveam cum sa opresc dracovenia aia, asa ca in lipsa de idei ma faceam cat mai aerodinamic - macar sa am viteza si sa pic artistic.
- la finalul partiei unii s-au gandit sa isi parcheze masinile. De sub Loganul albastru m-au scos Florin si cu Elena pentru ca eu nu reuseam sa ajung la legaturi sa le desfac.
- mii de cazaturi.
- cea mai faina zi de iarna din sezonul asta!!!
Ne regrupam sus la cabana si de aici coboram toti pe ski-uri pana la masini. Pe drumul de intoarcere mai bifam una din locatiile clasice ale periplului in Parang: Hanul Bolestilor. Cu burta plina si drumul spre casa parca e mai scurt.
Participanti: Elena, Alex, Florin S, Florin O, Andreea, Ilie, Bobi
Locatie: Parang
Poze: aici
Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii
Am mai trecut in catastif inca un week-end fain de ski.
Parang e statiunea aia din Romania care ma contrazice : acolo chiar merg sa skiez. Din liceu mi-a placut sa vin aici.
Aici nu vin fitosii. Figurantii si "pitii" se opresc in Straja. Aici oamenii te saluta, cei de la instalatiile pe cablu sunt joviali, cabanierii sunt serviabili si bine dispusi. Preturile sunt normale in general. A...da si aici oamenii mai vin inca sa schieze - nu sa bea sau sa manance toata ziua si la final sa zica ca au fost la munte la ski.
Si aici ingheti pe un scaun care se misca mai lent decat un melc obosit. Dar macar aici ai B-ul -si aia chiar e o partie faina.
Ne-am trezit din nou cu noaptea in cap pentru a ajunge din timp la scaun. Parcare civilizata inca nu exista la baza statiunii, iar in aia cu plata trebuia sa dau 40RON pe 48 de ore. Adica parcarea e mai scumpa decat cazarea - asa ca prefer sa las masina la loteria de pe drumul principal - zona e renumita pentru tamponarile care au loc din cauza zapezii si a inghesuielii masinilor.
O sa urc cu Elena, Bobi si Oco pe schi-uri de tura pana sus in statiune.
Din nou avem parte de o zapada ca in povesti. In Parang sunt destul de rare ocaziile in care se poate cobora decent pana la scaun. Si cu atat mai rare datile cand "Zidul mortii" este acoperit cu zapada. Acuma este una din acele dati.
Elena e deschizatoare de drum si noi o urmam cuminti.
In prim plan e Bobi care s-a acomodat foarte repede cu miscarea de la schi-ul de tura. In spate se vede pilonul de la viitorul telescaun care va face legatura intre cabana Rusu si statiunea Parang.
Cazarea o avem asigurata la o cunostinta mai veche: Steli. Lasam rucascii si pornim increzatori la deal catre Parangul Mic.
Betiile cu baietii din Petrosani, Rozalinda, bara, berile, tigarile... Faine week-end-uri am prins aici. Acuma atmosfera a fost foarte cuminte.
De la Razvan nu mai stiu sigur ce s-a intamplat. Cred ca mi-au otravit berea, ca altfel nu imi explic. Mai am cateva crampeie cum ca am fi ajuns la cabana Parang de unde am cumparat toate rezervele de bere, dupa aia am facut ceva cu un snowmobil... Unii au poze cu mine facand "ingerasi" prin zapada - minciuni si trucaje de cea mai joasa calitate.
Dupa aia cica am ajuns la cabana s.a.m.d....
Cam asa am invatat sa si schiez: m-am pus pe schiuri, am tipat si mi-am dat drumul la vale. Dupa vreo 3 ani de picaje am reusit sa schiez. Ce ma invatat de la schi acuma foarte multi ani: e foarte important sa ai tupeu si sa nu-ti fie frica ca pici. Oricum o sa pici.
Neasteptat de repede am ajuns la telescaun. Amandoi intregi. A fost o adevarata surpriza (placuta). Dupa ce am vazut ca suntem in stare (sub o forma sau alta) sa coboram pana la telescaun - planul era clar: sa facem cat mai multe coborari .
La scaun era coada mare: asa ca buna parte din ziua de duminica am petrecut-o asteptand sa urcam. Cum ajungeam sus, ne luam placile si ne duceam pe B.
Pe partie situatia a fost mult mai dureroasa: prindeam viteza mult mai mare si cazaturile erau mai dureroase. De asemenea nu e totuna sa te infingi cu capul intr-o zapada afanata de 1m sau sa dai cu bila de o partie perfect tasata.
O saptamana am avut febra musculara de la ridicatul de pe jos. Flip flack-uri involuntare au fost cu nemiluita.
Bilantul zilei:
- 2 skiori daramati. Unul dintre ei chiar Bobi. La celalat am strigat disperat sa se dea ca eu nu stiu sa ma opresc. A crezut ca fac misto.
- decimarea fondului piscicol. Cu curu'. Am vazut ca ma indrept catre parau, ca doar nu sunt orb. Si ma tot duceam catre marginea partiei si catre parau. Totusi pot sa zic ca am fost de-a dreptul surprins cand am decolat. Am aterizat 3 metri mai incolo si vreo alti 3 metri mai jos, cu curul in apa. A se vedea poza de mai jos pentru edificare.
- la finalul partiei unii s-au gandit sa isi parcheze masinile. De sub Loganul albastru m-au scos Florin si cu Elena pentru ca eu nu reuseam sa ajung la legaturi sa le desfac.
- mii de cazaturi.
- cea mai faina zi de iarna din sezonul asta!!!
Ne regrupam sus la cabana si de aici coboram toti pe ski-uri pana la masini. Pe drumul de intoarcere mai bifam una din locatiile clasice ale periplului in Parang: Hanul Bolestilor. Cu burta plina si drumul spre casa parca e mai scurt.
Postări
Un comentariu:
foarte fain weekend ati avut...
Trimiteți un comentariu