Data: 30.09.12
Participanti: Ana, Elena, Alex
Locatie:Cluj
Raport de cursa:
Vineri peste zi am facut o tura superba la Dachstein imrpeuna cu fetele mele. Am zis ca n-are rost sa mai iau cazare si ca pornesc direct catre casa.
Somnul m-a doborat dupa primii 100km. Cam toata noaptea am dormit undeva pe scaunul din fata. Spre dimineata am pornit din nou si dupa 1100km eram la Gilau.
De mancat n-am prea apucat sa mananc nimic in afara de biscuiti. La Gilau la pensiune nu am mai stat mult la povesti : am mancat repede si m-am dus la culcare sperand sa scot oboseala din oase.
Dimineata la incalzire cand pedalam alaturi de Horatiu am inteles ca de fapt nu recuperasem orele pierdute.
Gelurile sunt undeva in Timisoara, Activatoare nu am asa ca imi fac un amestec de Red Bull cu apa si il pun in bidon.
Cursa a fost groaznica. Pe fondul oboselii am tras de mine pana la limita. Am horcait continuu de la start. Lac de sudoare si cu pulsul in gat am stat tot concursul.
Nu pot sa zic ca m-am bucurat de ceva in afara de coborari unde, din nou, am mers excelent.
Urcarile le-am facut invariabil pe foaia mica si fara aer. Pe plat eram in alt film.
Un concurs prost cap-coada, cam cum erau pe vremuri participarile mele dupa nopti de betie si un pachet de tigari.
Urcarea pe Pape a pus capac. M-am incapatanat sa stau in pedale desi abia ma mai taram. Sus mi s-a taiat filmul. Ameteala, greata, o stare continua de voma.
M-as fi lipsit bucuros de retraierea acestor momente de supravietuire, mai ales ca speram ca Maros sa fie un concurs bun.
Dupa Pape am trecut complet in regim de avarie. Abia am trecut finish-ul, dupa 5.36 ore.
"Mi-am imbunatatit" timpul cu 6 minute fata de anul trecut, in conditiile in care la toate celelate competiii am mers cu 30-40 de minute mai bine anul acesta...
Mi-a trebuit peste jumatate de ora sa reusesc sa imi revin si sa vorbesc. Mi-a fost foarte rau.
Un concurs pe care vreau sa il uit cat mai repede. Pe care mi l-am stricat singur si dupa care sper sa imi revin fizic cat mai curand.
O organizare impecabila din partea echipei Maros. Un traseu superb, marcat ireprosabil. Atmosfera faina. De fapt tot concursul a fost dat cu "fainosag".
Maros m-a intristat: nu din cauza timpului sau a felului cum am mers. Acolo a pedalat un obosit penibil si derutat, cu impresii de ciclist.
Din cauza ca la Maros as fi vrut sa ocup o pozitie fruntasa. Dar o serie de decizii personale complet tampite au reusit sa strice concursul.
Participanti: Ana, Elena, Alex
Locatie:Cluj
Raport de cursa:
Vineri peste zi am facut o tura superba la Dachstein imrpeuna cu fetele mele. Am zis ca n-are rost sa mai iau cazare si ca pornesc direct catre casa.
Somnul m-a doborat dupa primii 100km. Cam toata noaptea am dormit undeva pe scaunul din fata. Spre dimineata am pornit din nou si dupa 1100km eram la Gilau.
De mancat n-am prea apucat sa mananc nimic in afara de biscuiti. La Gilau la pensiune nu am mai stat mult la povesti : am mancat repede si m-am dus la culcare sperand sa scot oboseala din oase.
Dimineata la incalzire cand pedalam alaturi de Horatiu am inteles ca de fapt nu recuperasem orele pierdute.
Gelurile sunt undeva in Timisoara, Activatoare nu am asa ca imi fac un amestec de Red Bull cu apa si il pun in bidon.
Cursa a fost groaznica. Pe fondul oboselii am tras de mine pana la limita. Am horcait continuu de la start. Lac de sudoare si cu pulsul in gat am stat tot concursul.
Nu pot sa zic ca m-am bucurat de ceva in afara de coborari unde, din nou, am mers excelent.
Urcarile le-am facut invariabil pe foaia mica si fara aer. Pe plat eram in alt film.
Un concurs prost cap-coada, cam cum erau pe vremuri participarile mele dupa nopti de betie si un pachet de tigari.
Urcarea pe Pape a pus capac. M-am incapatanat sa stau in pedale desi abia ma mai taram. Sus mi s-a taiat filmul. Ameteala, greata, o stare continua de voma.
M-as fi lipsit bucuros de retraierea acestor momente de supravietuire, mai ales ca speram ca Maros sa fie un concurs bun.
Dupa Pape am trecut complet in regim de avarie. Abia am trecut finish-ul, dupa 5.36 ore.
"Mi-am imbunatatit" timpul cu 6 minute fata de anul trecut, in conditiile in care la toate celelate competiii am mers cu 30-40 de minute mai bine anul acesta...
Mi-a trebuit peste jumatate de ora sa reusesc sa imi revin si sa vorbesc. Mi-a fost foarte rau.
Un concurs pe care vreau sa il uit cat mai repede. Pe care mi l-am stricat singur si dupa care sper sa imi revin fizic cat mai curand.
O organizare impecabila din partea echipei Maros. Un traseu superb, marcat ireprosabil. Atmosfera faina. De fapt tot concursul a fost dat cu "fainosag".
Maros m-a intristat: nu din cauza timpului sau a felului cum am mers. Acolo a pedalat un obosit penibil si derutat, cu impresii de ciclist.
Din cauza ca la Maros as fi vrut sa ocup o pozitie fruntasa. Dar o serie de decizii personale complet tampite au reusit sa strice concursul.
Postări
4 comentarii:
Din greseli invata omul ;)
Mai vin si alte concursuri, intram in alti ani, alte sezoane de alergat si biciclit :))
Sanatate sa fie, restul se rezolva !
Chris
omul cat traieste ia decizii tampite... stai linistit ca vor veni si altele, important e sa fii sanatos. sper sa ne vedem miercuri, am o datorie :)
Intr-adevar atmosfera faina, la start/finish si punctele de alimentare. Pe traseu cam sinistru. Dar asa e la noi. N-ai cu cine! (inca). Tot e un castig, ti-ai imbunatatit timpul. Eu am fost nevoit sa abandonez din cauza unor greseli elementare. Dar frustrarea asta ma ambitioneaza. Noroc!
Trimiteți un comentariu