Viata la bloc

Locuiesc intr-un bloc comun, ca majoritatea dintre voi. La parter, privat de lumina de un alt bloc asezat fix in fata geamului nostru.

Bloc comun populat cu majoritatea tipurilor de personaje pe care le poti intalni intr-un astfel de bloc.

E blocul acela la care muncitorul comunist batran, dupa ce si-a achizitionat o Dacia din banii depusi la CEC, a pus un semn vopsit cu numarul lui pe un loc de parcare . Asta se pare ca i-ar fi dat drept de posesiune asupra acelui loc.

Cand am venit, am parcat unde am gasit loc liber. Scandal:

"Ala e locul meu!"
"Da?! Aveti vreun act de proprietate, platiti chirie pe el?"
"Auzi baiete (abordare tipica), nu ma lua pe mine cu de astea. Eu parchez aici de 20 de ani, stie tot blocul."
"Ghinion. Acuma am parcat eu. Cheama politia daca vrei."

Se face rosu, verde, albastru. Cum dracu vine un mucea si calca dreptul lui de proprietate pe care si l-a insusit naiba stie cum acuma 20 de ani?!

"Sa nu te miri daca gasesti masina zgariata!"
"Perfect, macar nu o sa trebuiasca sa mai caut cine a zgariat-o !"

Masina nu are o zgarietura dupa 3 ani. Fiecare parcheaza acuma unde gaseste loc liber. Lucrurile au intrat pe fagasul normal.

Zid in zid cu noi stateau angajatii Kaufland. Copii proveniti din orfelinate, care lucrau  la magazin si care aveau inchiriat un apartament in bloc. Intamplator zid in zid cu noi. Niciodata n-am stiut cati sunt: numarul lor varia intre 4 si cat or fii putut sa incapa acolo. Scandalurile si bataile erau la ordinea zilei. Nu de putine ori vecinii au chemat Politia fiindca aproape se omorau intre ei.

La un moment dat au disparut. In locul lor au aparut futalaii. Pe astia i-am cunoscut dupa gemete cu mult inainte sa ii vad la fata. Ei se fut. Nu fac dragoste, nu fac sex. Se fut. Ca la carte: cu miorlaieli, cu scartaituri de pat, cu capete in peretele comun, cu geamatul de final.

Suspect, in ultimul timp e linsite. Daca il intalnesc pe el, trabuie sa il intreb: "Vecine, probleme? Stresul cotidian?"

Administratorul comunist. Se misca lin ca o felina. Vorbeste soptit. Se scurge aproape fara il vezi. Cand ti-e lumea mai draga te trezesti cu el in spate: "Vecine, ai banii de intretinere?"

Un nostalgic dupa perioada de glorie a comunismului. Atunci cand toata lumea avea de mancare, cand toti aveau unde sa munceasca, cand toata lumea avea un apartament. Daca mai intarzia putin revolutia, primea si el casa. Asa in schimb...

Asta ar fi devenit membru de frunte in partid: lingau, caracteristici de turnator, redus ca si complexitate intelectuala, bucuros sa asculte de o forta diriguitoare.

Inginerul pensionat. Asta are o Lada mai batrana decat insasi blocul. Toata ziua repara la ea. Eu de cand stau aici am vazut ca a mers doar de 2 ori cu ea (da, se pare ca si merge), dar o spala, o curata sau bazaie la ea zi de zi.

Este salutat invariabil de toata lumea cu : "Domnul inginer!". Domnul inginer vorbeste incet, el a vazut multe la viata lui, nu se coboara la nivelul pulimii de la bloc, pastreaza un aer distant si rece. Totusi uneori i se cere parerea si atunci zice savant cate ceva. Nu vorbeste niciodata neintrebat. E peste demnitatea lui.

Domnul inginer are un card de pisici de care are grija. Multe, foarte multe. Seara de seara iese in fata blocului si le hraneste. Unele dintre ele au privilegiul sa doarma in Lada. El considera (ca si mine de altfel) ca felinele sunt cu mult peste nivelul celorlalti locatari. Se ocupa obsesiv de ele.

Mi-e simpatic.

Idiotul. Daca la celelalte capitole nu excelam, aici cred ca suntem in frunte. Blocul nostru a fost inzestrat cu unul dintre cei mai remarcabili idioti.

Omul care le stie pe toate. Tipul care isi ia Iphone si dupa aia isi face credit sa plateasca abonamentul sau il tine fara Internet ca nu mai are bani. A vazut in viata lui 2 tari straine si explica cu emfaza auditoriului format din babelele din bloc (sau oricui e suficient de natang sa il asculte) cum e viata in Olanda sau in Spania.

Expert in orice domeniu. Un geniu nedescoperit, un diamant ascuns intr-o mare balega.

Administratorul despre sefi: "Astia au facut ceva cursuri. Ceva despre management"
Idiotul: "Pe dracu'. Am citit si eu cartea aia. Nu e mare lucru!"

Si totusi in democratie si ei au dreptul sa voteze...

Idiotul le-a vazut pe toate, le stie mai bine ca tine pe toate. Daca tu ai ceva, fie idiotul a avut si el, fie a avut ceva mai bun, fie nu il intereseaza.

Soapte despre cursiera mea: "Asta e de ce cel putin 11000 de euro. Am vazut din astea in Belgia. Pe putin face atata."

Sa-mi bag pula...Pedalez pe o mina de aur si eu nu stiam.

Sotia idiotului. Parca e decupata din dictionar: slaba, cu ochelari mari. Nu vorbeste niciodata peste el. E constienta ca el e prost si cu gura mare. Dar n-are ce face. Si in timp, se complace in situatie: uite cum il asculta babele; fii atenta cu cata invidie il privesc prietenii (si mai idioti). Personalitatea putina pe care o avea se anihileaza in timp. E inlocuita cu infatuare. Caz clasat.

Betivul blocului. Si aici excelam. Asta a baut atata incat efectiv si-a baut mintile. Acuma plimba cuminte un caine cu o privire pierduta. Nu cred ca mai stie cum il cheama (pe el, nu pe caine). In perioada de glorie era sa il bat. Striga ca descreieratul la Elena sa mute masina intr-una din multele lui delirium transe.

E urmat in ierarhie de "betivii smecheri". Aia pe care nu-i mai primeste nevasta acasa si atunci suna pe la vecini ca sa le dea drumul in bloc. Vorbesc impleticit si miros de la o posta a cinzeaca ieftina pe care tocmai au dat-o pe gat. Te saluta respectuos si incearca sa isi pastreze echilibrul in timp ce se chinuie sa urce scarile catre apartamentul unde biata femeie nu stie ce o paste.

Avem si smecherul blocului. Taximetrist de meserie, un personaj suspect si la prima vedere si periculos.  Apare noaptea la ore imposibile cu tot felul de confrati si vorbesc tot timpul in soapta. Pun la cale ceva. Fut ei cumva sistemul. Fac ei sa iasa un ban.

Si asta mi-e simpatic.

Sotia smecherului se imbraca si se machiaza ca o sotie de smecher. O priveste de sus pe sotia idiotului. Sotia smecherului are o prietena careia i se confeseaza: "Da, draga! Sunt sresata, draga (desi sunt convins ca termenul de munca nu aprinde nici un beculet in cap)! Ufff. offff, vaiiii!!! Stinge tigara pe jumatate fumata cu un gest exacerbat.

Baiatul smecherului e dovada vie a faptului ca gardienii din penitenciare nu o sa moara de foame in viitor.

Pocaitii. Cu astia avem cel mai mult de furca. Stau deasupra noastra. Sunt o haita. Dumnezeu le-a zis sa se inmulteasca, asa ca astia s-au futut ca iepurii. Cu disperarea ca rasa umana e pe punctul extinctie. Si dupa ce s-au reprodus in nestire, si-au tinut progeniturile aproape. O mare familie fericita.

Care topaie, ulra, striga, se da cu capul de podea. Respectiv de tavanul nostru. "Lucreaza" 24 de ore din 24. Au ajuns la cutite cu Elena.

Pocaitii isi altoiesc copiii. Odata deoarece una din fete nu stiu ce facuse (probabil se futuse pe ascuns) - a fost scandal mare. In rest e scandal mai mic, dar continuu.

Eu m-am obisnuit. Elena nu. Asa ca ii mai suna la interfon sau la usa ca sa inceteze.

Singurele momente in care m-au scos dion sarite au fost putinele week-end-uri in care am ramas in Timisoara.

Atunci, duminica dimineata pe la 8, auzeam cum se pogoara Isus de la etajul superior direct la mine in dormitor. Vaiete prelungi (ca nu puteau fi numite cantece) se prelingeau pe pervazul balconului si imi dadeau trezirea.

Sau uneori cand mergeam la baie eram acompaniat de Isus care se scurgea pe tevile de plexiglas neizolate. Inaltatoare experienta: sa te caci in ritmul odelor religioase!

Despre mine si relatia cu pocaitii in alt blog - ca m-am plictisit sa scriu bloguri despre concursuri.

Pe cat sunt de multi si de agasanti, pe atat de respectuosi sunt si ei si progeniturile. Mult, mult peste majoritatea locatarilor. Departe de a-mi fi simpatici, dar incet-incet nu ii mai pizdui zi de zi.

Ba chiar de ceva timp am incetat sa le mai pun techno la maxim cand incepeau sa o dea iarasi cu odele.

Babele. Un capitol la care am putea sa concuram cu succes cu orice bloc din tara.

Motivul pentru care noi n-o sa avem niciodata un bloc izolat. Nu se pune problema sa dea vreun ban din buzunar. Si daca ar fi gratis nu ar accepta. Ba sunt convins ca si daca primaria le-ar plati ca sa avem izolatie, ar comenta ca altii primesc mai mult si ar face scandal.

Baba monument al zgarceniei. Asta comenteaza tot timpul. Toti o fura.  Stinge lumina pe holul blocului ca sa nu se consume curent. Usa de la bloc e deschisa prea des si tocmai ce a fost schimbata pe bani multi!

Pe asta probabil ca o bat. Ii trag un sut in cur. Era sa o si fac. Se jucau copiii in fata blocului si a aparut zgripturoaica:

"Tiganco! Mars de aici! Du-te la alt bloc! Esti o tiganca! Sa nu te mai prind aici!"

Fetita a inceput sa planga. Se uita cu ochii ei mari si plini de lacrimi catre imbecila aia care striga. A avut mare noroc ca nu si-a dat atunci piciorul in fund.

Intamplator as putea sa dau cuiva niste ponturi despre momentele cand baba nu e acasa...

Baba rapciugoasa. Asta s-a luat la intrecere cu timpul si deocamdata a castigat. Nu raspunde niciodata la salut desi aude a dracului de bine. Isi taraie zi de zi hoitul in fata blocului de unde comenteaza absout orice subiect. E o vehementa inamica a idiotului indiferent de tema de discutie.

Baba cu mustata. Coboara de la etajul doi si inchide usa de la holul blocului. Ca e curent. Stearsa, complet neingrijita, are cea mai agasanta voce din cohorta de babe care isi fac veacul in fata blocului nostru.

Babuta simpatica. Da, o avem si pe aceasta. Batranica cu ochii limpezi si vii. Cu mintea brici. Cu vocea blanda. Batranica pe care n-am auzit-o o singura data sa se vaite. Batranica care vorbeste tot timpul frumos si are tot timpul o vorba buna pregatita. Cea mai simpatica.

Uite ca totusi ne lipsesc niste personaje:

Nu avem studenta la litere cu ochelarii mari, care aduce noaptea pe ascuns tot felul de barbati ca sa dea subiect de barfa babelor.

Ne lipsesc cu desavarsire curvele. Nici macar babele nu au reusit sa indice vreuna. Grav! Trebuie vorbit cu administratorul, ca nu e de joaca.

N-avem manelisti! Nici macar nu consider ca e neaparat bine. As avea de cine sa ma iau cand vin nervos acasa. Asa, nimic.

Nici celelalte blocuri n-au. Suntem o strada de tot cacatul. N-avem manelisti. Nici macar smecheri si baietasi de cartier de calitate n-avem. Sunt unii care se strang si vorbesc de jocuri pe calculator.

Noaptea de pe la 12.00 apar cei mai in varsta. Astia stau sprijiniti de masini mananca seminte si beau suc. Dumnezeule!!! Unde ne intreptam?! Unde e o bere sutita si bauta pe ascuns, o tigara palmata si impartita cu prietenii. Generatie de cacat....

Mai rau, am sesizat cateva cazuri de emo. Imi vine sa plang.

Se anunta vreme proasta. Jubilez. Din primavara tarzie si pana in toamna timpurie, toate personajele enumerate mai sus se intalnesc in fata geamului nostru. Ca noi stam la parter dupa cum v-am povestit. Si stau acolo de pe la 17.00 pana pe la 22.00.

Nu va puteti imagina ce se poate discuta. De la politica la sport (una din babe e o suportera infocata a echipei Steaua), de la mancare la boli (habar n-aveti cate boli exista pe Pamantul acesta si cum toate s-au cuibarit in nevinovatele babe de la noi din bloc), de la economie la frecventa basinilor (serios, si asta a fsot subiect de discutie).

Invariabil se discuta in contradictoriu si pe un ton ridicat. Grupul de la noi e mai idiot chiar si decat Antena 3 (greu, dar totusi posibil).

Noi... noi nu intram in absolut nici unul din tiparele cunoscute de ei. Elena a avut grija sa le puna pe babe la punct de cate ori a avut ocazia. Frica e termenul care cred ca descrie cel mai bine sentimentele lor fata de ea.

In general suntem priviti la fel cum ar fii priviti extraterestrii  -nu stii unde sa-i incadrezi, n-ai nici un subiect comun de abordat cu ei. Ii lasi in pace.

Vine vremea rea. Gata cu suetele nocturne in fata geamului. Si cine stie? Iarna-i grea, omatul mare.... Poate ne trezim in primavara cu niste locuri libere....