Party

Participanti: printre altii, Elena si Alex
Data: 05.09.09 -06.09.09
Locatie: Valea Cernei
Poze
----------------
La multi ani Oana si Misu!
.........................

E saptamana a nu stiu cata din antrenamentul ala si nu mai am chef. Si decat sa fac ceva fara chef mai bine nu mai fac. Mie imi place sa pierd noptile jucandu-ma pe calculator sau band rauri de bere cu prietenii, sa stau o saptamana fara sa fac nimic si dupa aia sa imi rup picioarele alergand neincalzit pe coclauri. Sau sa trag de mine o saptamana dupa cum ma taie capul.

Exact! la asta se rezuma totul - sa fac tot timpul exact ce ma taie capul si sa ma simt bine. Asa ca de la inceput ideea unui antrenament organizat m-a ingrozit. Alergat X km, pedalat Y km, intervale, scari, etc. Asta faceam si inainte doar ca uneori alergam cate o saptamana, alteori ne dadeam cu bicicleta toata ziua.

Stiu ca fara un plan de antrenament nu poti sa....sa ce? Sa faci perfomanta? Sa fim seriosi....Nu la asta se rezuma tot.

Incet, incep sa-l inteleg pe Indian: el chiar alearga de placere si se antreneaza de dragul antrenamentelor. La inceput am crezut ca glumeste. Dar dupa Geiger am inceput sa cred ca vorbeste serios. La Geiger am participat relaxat si nu m-am mai intrecut cu nimeni. Am terminat traseul de 92km multumit.

Elena respecta programul de antrenament asa ca nu am ce face si ma conformez si alerg cot la cot cu ea. M-am si gandit: o sa fiu un fel de spare partner din tenis. La MPC o sa alerg impreuna cu ea. Regulamentul nu permite nici un fel de ajutor din afara, dar stiu cat de mult conteaza simpla prezenta a unei persoane apropiate atunci cand iti este greu. Asa ca la MPC o sa facem...echipa. Si impreuna Hoinarii sunt o echipa formidabila :).

Pentru week-end Alin ne propune un traseu de trail running in Muntii Cernei. El e cel care planifica si calculeaza traseele. E vorba de un traseu de 35km prin munti. N-am mai alergat niciodata atata asa ca ma tenteaza. Din pacate Elena are buba la picior... A schimbat papucii de padure si s-a ales cu o frumusete de basica asa ca nici macar nu se poate incalta. Luam si bicicletele cu noi.

Vineri seara suntem in Poiana Dumbrava. Rudi, Corina, Isvan, Captain - povestile curg. Pantani e bucatarul sef si pregateste o minunatie de mici care se cer udati cu multa bere. Da, facem gratare, mancam mici si bem bere. Si nu mi-e deloc rusine. Ba dimpotriva. Am zis de 1000 de ori ca eu iubesc confortul. De ce sa ma chinui cand poate sa-mi fie bine?! Regret sincer ca in peregrinarile noastre momentele de genul acesta sunt destul de putine - de obicei mancarea se rezuma la o bucata de clisa mancata pe fuga in spatele masinii, un sandwich uscat infulecat din alergare sau o conserva sleita mancata in bataia vantului.

Pe la 4.00 dimineata plec si eu si Pantani la culcare. Eu dorm afara - anul acesta n-am avut ocazia sa dorm sub cerul liber.

Dimineata suntem destul de matinali si ne impartim repede in echipe. Fiecare face...ce vrea.

Eu o sa plec impreuna cu Florin pe traseul propus de Alin. Am printat un A4 cu harta si am trasat cu pixul traseul pe ea. Speram sa nu ne ratacim.

Ne intalnim si cu Alin; ei mai intazie un pic asa ca noi pornim pe la 10.30 in tura. Incepem cu o alergare usoara pe soseaua care strabate valea Cernei. Dupa un km drumul coteste pe poteca marcata si incepe sa urce brusc. Urmarim marcajul bulina galbena.

Florin e in fata. Fir-ar mama ei de treaba...Se vede diferenta de 9 ani. Ma antrenez impreuna cu el de doar vreo 2 saptamani. Pana acuma nu a mai prea alergat - in schimb e un ciclist foarte bun. Si la antrenamente se vede diferenta de varsta. Nu te poti bate cu un sportiv cu 10 ani mai tanar ca tine. Am zis cu un sportiv. Este imposibil. Si cine nu e de acord...e doar frustrarea batranetii...Tineretea e un avantaj - cel mai mare.

Asa ca incepe micutul sa ma alerge la deal de abia il pot urma. Nu sunt in stare sa tin ritmul asta. Dupa primele minute horcai si nu imi mai pot regla respiratia. Nici Florin nu mai poate trage, dar e cam tarziu acuma: am inceput prea tare. Incercam sa ne reglam ritmul din mers, dar pana la biserica din Dobraia nu prea reusim.

Am urcat 600m diferenta de nivel dar n-am prea apucat sa vad mare lucru din traseu. Si zona e superba. Sunt in salasele care m-au impresionat asa de mult data trecuta. Am visat sa ma reintorc cat mai repede aici. Asa ca am de gand sa savurez tura.

Daca pana aici drumul a fost o poteca abrupta de padure, de aici intram pe un forestier mai domol. De la bisericuta din Dobraia continuam dupa indicatiile lui Alin catre catunul Prisacina.

Mi-am reglat respiratia si am intrat in regimul de functionare normal. Asa ca acuma pot sa ma uit in stanga si-n dreapta. Toamna incepe sa-si intre in drepturi aici. Verdele crud a fost inlocuit de galbuiul tomnatic. Din Prisacina ajutati de un satean gasim drumul care urca spre pasul Prislop, punctul de maxima altitudine a zilei.

Aici ne oprim pentru alimentare. Am mai fost pana aici impreuna cu Elena. De aici incolo intramin Terra Incognita. Trebuie sa coboram pana in satul Bogaltin. Teoretic, partea grea a traseului a trecut. Mai departe ar trebui sa mergem numai pe forestier pana inapoi in Dobraia.

Florin e in fata. Prefer sa dea el ritmul. La vale alergam foarte bine. Problema de la Geiger- pocnitura din genunchi - pare ca s-a rezolvat asa ca acuma coboram ca Simplonul la vale. Nu dupa mult timp imi dau seama ca ne-am ratacit. In loc sa coboram am inceput sa urcam, dupa care sa mergem pe ceva curba de nivel, pentru ca in final sa ajungem pe un grohotis demn de Retezat.

Nu ma enervez, nici n-am de ce - peisajul e frumos. Ne oprim destul de des ca sa mancam mure - peste tot e plin de tufe pline cu fructe. Mai o poza, mai un filmulet, mai o mura si dupa ce alergam pe grohotis dam ca norocul intr-o poteca care ne scoate in final in drumul mare (pe care ar fi trebuit de fapt sa coboram) care duce catre Bogaltin.

Sat mare nu ca cele din deal. Cotim la biserica si incepem sa urcam catre Poiana Lunga. Ritmul a crescut simtitor - panta e domoala si drumul e bun pentru alergat. Iesim pe ceva culme si o luam si noi in ceva directie la intersectie. Din fericire dam peste o femeie care ne intoarce din drum. Era ea mai "distrata", dar cel putin ne-a indrumat pe drumul bun.

Bate vantul destul de taricel aici si stam sub amenintarea ploii asa ca marim ritmul. Incepem sa coboram pe un picior pana cand suntem opriti din avant de haita de caini ciobanesti. Astia-s rai (si asta zice cineva care este atacat week-end de week-end de caini), foarte rai. Ii filmez pana cand vine ciobanita.

Se uita tanti la noi:
"Cat mai e pana in Poiana Lunga?"
"Da' pe cine aveti acolo?"
"Pe nimeni...mergem la antrenament"
"Dar ati mai fost pe-aici?"
"Nu"
"Pai si de unde veniti?"
"Din Bogaltin..."
"Si pe cine aveti in Bogaltin?"
"Pe nimeni..."
"Si veniti pe jos de-acolo?"
"Da..."
"Si ce treburi aveti in Poaiana Lunga?"
"Nu stam acolo, mergem in Poiana Dumbrava"
"Dumbrava? Dar pe cine aveti acolo?"
"Pe nimeni..."
"Dar de unde sunteti?"
"Timisoara..."
"Si-ati venit pana aici in excursie?"
"Da..."

In punctul asta ma resemnasem deja in fata interogatoriului babutei. Vroiam doar sa stiu pe unde sa merg. Atat. Nu prea aveam chef de sporovaieli. M-a plictisit babuta si tocmai vroiam sa plec cand deodata incepe sa zambeasca smecher...

"Pai...voi daca mergeti pe-aici ajungeti in Plugova".

Ingalbenesc. Plugova nu e tocmai bine. Deodata sunt atent la ce spune babuta si multumesc ca am intalnit-o exact unde trebuia.

Intram pe drumul bun si de aici avem numai forestier. Il mai pierdem si pe asta (clar ca si Florin e maestru la orientare ca si mine...) dar una peste alta ne mentinem pe linia buna a traseului.

Un moment cheie in alergare a fost km22. Aici amandoi am fost obositi si a trebuit sa trecem peste un prag psihologic. Dupa km 22 totul a curs bine (si in general la vale).

Nu stim cand exact am trecut de Poiana Lunga - ideea e ca ne-am trezit inapoi in Dobraia si in fata ultimilor 4km de coborare. Aici deja picioarele au simtit cei 30km din spate si coborarea a fost destul de imkpleticita. Muschii parca nu mai raspundeau la comenzi si alunecam destul de des.

Inapoi in Dumbrava la corturi si ceasul se opreste la 34km. A fost primul meu trail running. Cum zicvea si Indianul: "eu daca ma bag la tura de alergare, ma duc sa alerg, nu sa merg". Prin prisma asta a fost primul meu trail running. Traseul lui Alin este superb si este croit pentru asa ceva.

Florin a mers excelent - cocheteaza cu ideea participarii la maraton. Cum sa nu-ti fie ciuda?! A alergat din prima 34km si i-a alergat bine.

Vine si Elena: ea n-a facut "decat" 117km in 6 ore. Personal mi se pare o realizare mai mare decat cei 34km alergati de noi...A fost pana la Izvoarele Cernei si inapoi.

Peste apa Cernei se pregateste un chef - Oana si Misu isi serbeaza ziua de nastere. Suntem invitati si noi.
A fost...asa cum as vrea sa fie si cheful meu. Muzica, voie buna, oameni faini. Ne-am intins la povesti pana tarziu in noapte.

Si daca de la Carpathian mi-a ramas in memorie noaptea de dupa concurs si povestile din jurul narghilelei, nici acuma nu este diferit. O sa-mi amintesc mult timp de cheful acesta.

Andrei, Marcus si lista poate continua - o multime de oameni cu care e o palcere sa chefuiesti. Si la asta ma refeream cand zm spus mai inainte ca exista lucruri mult mai importante decat antrenamentele si concursurile.

Na, inca o data La multi ani Oana! La multi ani Misu!

Duminica e din nou matinala. Impreuna cu Elena plec la o tura de bike spre satul Godeanu. Aici ne oprim la o pastrama de oaie cu mamaliga si mujdei dupa care gasim un forestier care coboara pana in Izverna. O sa folosim aceasta alternativa in tura noastra de inceput de an cu MTB-urile.

Urcam din Izverna pe acelasi drum si in pas ne prinde ploaia asa ca icnepem sa coboram in viteza. Scapam la limita de a ne face ciuciulete.

Nu acelasi noroc au cei 2F (Oco si Florenzo) care au fost si ei pana la Izvoarele Cernei si s-au intors murati bine de-acolo.

Acasa in Timisoara si inapoi la antrenamente - doar ca de-acuma le privesc detasat. Nu mai am nici un obiectiv. Ma antrenez ca Indianul, de dragul antrenamentelor. Si din nou e fain. Fac ce vreau si cum ma taie capul.

Contrar (sau poate tocmai in completarea...) celor de cu un rand mai sus, in saptamanile urmatoare o sa vina in sarja: Maros, MPC, duatlonul Brasov. Asa ca ne vedem la start si mai ales la berea de dupa.