Gata!
Suntem acasa. Prima editie de 2BE e gata. Si singurul gand acuma imi zboara la urmatoarea editie.
Am invatat enorm cu aceasta experienta. Scriu astea acuma ca in lunile urmatoare sa ne amintim unde am gresit si ce avem de imbunatatit. Ce a mers bine banuiesc ca o sa reusim sa repetam.
Voluntarii - acei oameni minunati cu suflete mari. Au fost multi, incredibil de multi. O mare de oameni.
Fara ei, era imposibil. M-au facut sa vad lucrurile din alta perspectiva si sa apreciez pe viitor tot ce fac ei la concursuri.
Am avut nororcul imens ca pe langa faptul ca am avut atatia oameni alaturi sa am si oameni experimentati.
In foarte multe cazuri au actionat din proprie initiativa si au facut cum au crezut mai bine. Singurul meu merit a fost acela ca nu am incercat sa ii cotrolez si sa le schimb deciziile.
Nu am avut timp sa le multumesc fiecaruia sau sa vorbesc cu ei. Mi-e rusine ca probabil pe multi i-am neglijat sau ignorat. Modul de a-mi lua revansa o sa fie turele de munte la care o sa-i chem.
Nu o sa povestesc cum a decurs organizarea. Desi ar fi o adevarata biblie despre ce nu trebuie sa faci. Din nou, aici m-au ajutat tot voluntarii. Aveau experienta organizarii altor concursuri si m-au ghidat timid.
Si la voluntari ii includ aici si pe cativa adevarati "Greuceni": Carol, care de fapt a ghidat "din umbra" cursul evenimentelor si cel care de fapt a fost elementul decisiv in organizarea concursului. Traseul din ziua a 2-a, locatia de start, hartile printate, pastrarea moralului ridicat, suportul oferit - nepretuite.
Sau Catalin Gavrila. Sau o buna parte din participanti care veneau cu idei.
Sau Marius, fara de care toata hartogaria ar fi fost imposibila. Si cel care n-ea tinut ancorati in realitate. Si pe spatele caruia am construit concursul.
2BE 2016 o sa ramana "mic". La fel de mic ca acesta. 50 de oameni la cele 2 zile de concurs. 50 la tura de o zi. Atat. Nu vreau sa diluez atmosfera de anul acesta. Nu o sa o fac atat timp cat vom organiza concursul. Niciodata. Altfel nu ar mai avea nici un sens. S-ar darama ideea pe care am gandit concursul.
Tura scurta o sa fie cu totul alta. Mult mai usoara, mult mai accesibila. Ciclabila. Pentru toata lumea. Sau ma rog, pentru toti cei 50.
Iar tura mea epica din prima zi o sa dispara. Asta e. Am construit toata tura aceea megalomanica in jurul celor 16km de creasta. Care sunt superbi, care au placut la toata lumea. Dar e prea mare efortul pentru a atinge Tarcu.
Am stiut asta de la inceput, mi-a zis Elena, mi-au zis toti. M-am cramponat in a duce tura pe Tarcu pentru portiunea acea de creasta.
Dar e intr-adevar prea mult de impins si prea grea portiunea.
Nu pot sa zic ca regret ca o sa o schimb. Noua tura va fi cel putin la fel de grea in termeni de parametrii. Dar o sa fie o mica schimbare: o sa fie ciclabila pentru marea majoritate a concurentilor. Acesta o sa fie criteriul dupa care o sa fie gandita.
Asa ca nu regret: am undeva la 8 luni sa redescopar "epicul". Vreo 8 luni alaturi de prieteni, pe coclauri in cautarea turei perfecte. Asa ca o sa fie fain.
Nu o sa mai fie in septembrie. Sunt obisnuit sa am noroc chior: am avut parte de o vreme incredibila pentru sfarsit de septembrie. Dar nici tampit nu sunt: norocul asta nu cred ca se mai repeta. Asa ca urmatorul 2Be va fi in iulie sau inceput de august.
Si va disparea GPS-ul...
Cea mai mare greseala a fost mixul intre marcaj si GPS. Fie il lasam complet nemarcat, fie il marcam ca lumea. Pentru anul viitor vom merge pe varianta a doua.
Avem mult de lucru. Am pornit deja la drum. Astept feedback-urile: ma intereseaza cele negative ca sa stim ce sa imbunatatim.
Multe detalii, infinit de multe detalii ne-au scapat. Cele mai multe le-am compensat cu ajutorul acelorasi voluntari si a unui infinit dram de noroc de care am avut parte.
0 accidentati grav. Rataciri mult sub cat de mediocru a fost marcat.
Dar din nou, stiu ca nu ne putem baza doar pe noroc.
Cam astea o sa le schimbam. Si multe mici detalii.
Sunt foarte multe alte lucruri care o sa ramana la fel: locatia de start de exemplu. Si mai ales ideea de baza dupa care ne-am ghidat:
Nu vreau sa il transform in concurs de masa. Sub nici o forma.
Da, imi face o placere deosebita sa am rudele alaturi. Sa vad mamele cum pregartesc mancarea. Sa cumpar mere de la localnici. Sa pot sa ofer oamenilor cate portii de paste vor. Sa le zic ca acolo e berea si n-au decat sa se serveasca. Sa vorbesc la telefon cu fiecare concurent si sa ii ascult oful.
Sa cunosc personal fiecare concurent si sa avem amintiri comune de impartasit. Sa am timp macar de un strans de mana cu fiecare dintre ei,
Asta a fost ceea ce ne-a ghidat cand am vrut sa organizam concursul. Mana acea mica de nebuni care au aceeasi pasiune. Care vin din celalalt capat al tarii ca sa bicicleasca impreuna.
Pentru noi asta inseamna "pasiune" si pentru ei am vrut sa facem asta.
Am descoperit in zona ceva inedit: o intreaga pleiada de autoritati gata sa sara sa ne ajute. O atitudine neasteptata fata de ceea ce vroiam sa facem. Toti au vrut sa ne ajute.
Vali Balaban a avut si el un rol important - multumim.
Si inchei amintindu-i inca o data pe cei care au facut posibil evenimentul: voluntarii. Muncitorii din transee.
Nu va mai multumesc - ca sa ma revansez, de cate ori se poate o sa va invit pe munte la ture impreuna. Multumesc prieteni!
Si acum gata, ziua 1 de la 2Be 2016 are nevoie de un pic de studiu...
Suntem acasa. Prima editie de 2BE e gata. Si singurul gand acuma imi zboara la urmatoarea editie.
Am invatat enorm cu aceasta experienta. Scriu astea acuma ca in lunile urmatoare sa ne amintim unde am gresit si ce avem de imbunatatit. Ce a mers bine banuiesc ca o sa reusim sa repetam.
Voluntarii - acei oameni minunati cu suflete mari. Au fost multi, incredibil de multi. O mare de oameni.
Fara ei, era imposibil. M-au facut sa vad lucrurile din alta perspectiva si sa apreciez pe viitor tot ce fac ei la concursuri.
Am avut nororcul imens ca pe langa faptul ca am avut atatia oameni alaturi sa am si oameni experimentati.
In foarte multe cazuri au actionat din proprie initiativa si au facut cum au crezut mai bine. Singurul meu merit a fost acela ca nu am incercat sa ii cotrolez si sa le schimb deciziile.
Nu am avut timp sa le multumesc fiecaruia sau sa vorbesc cu ei. Mi-e rusine ca probabil pe multi i-am neglijat sau ignorat. Modul de a-mi lua revansa o sa fie turele de munte la care o sa-i chem.
Nu o sa povestesc cum a decurs organizarea. Desi ar fi o adevarata biblie despre ce nu trebuie sa faci. Din nou, aici m-au ajutat tot voluntarii. Aveau experienta organizarii altor concursuri si m-au ghidat timid.
Si la voluntari ii includ aici si pe cativa adevarati "Greuceni": Carol, care de fapt a ghidat "din umbra" cursul evenimentelor si cel care de fapt a fost elementul decisiv in organizarea concursului. Traseul din ziua a 2-a, locatia de start, hartile printate, pastrarea moralului ridicat, suportul oferit - nepretuite.
Sau Catalin Gavrila. Sau o buna parte din participanti care veneau cu idei.
Sau Marius, fara de care toata hartogaria ar fi fost imposibila. Si cel care n-ea tinut ancorati in realitate. Si pe spatele caruia am construit concursul.
2BE 2016 o sa ramana "mic". La fel de mic ca acesta. 50 de oameni la cele 2 zile de concurs. 50 la tura de o zi. Atat. Nu vreau sa diluez atmosfera de anul acesta. Nu o sa o fac atat timp cat vom organiza concursul. Niciodata. Altfel nu ar mai avea nici un sens. S-ar darama ideea pe care am gandit concursul.
Tura scurta o sa fie cu totul alta. Mult mai usoara, mult mai accesibila. Ciclabila. Pentru toata lumea. Sau ma rog, pentru toti cei 50.
Iar tura mea epica din prima zi o sa dispara. Asta e. Am construit toata tura aceea megalomanica in jurul celor 16km de creasta. Care sunt superbi, care au placut la toata lumea. Dar e prea mare efortul pentru a atinge Tarcu.
Am stiut asta de la inceput, mi-a zis Elena, mi-au zis toti. M-am cramponat in a duce tura pe Tarcu pentru portiunea acea de creasta.
Dar e intr-adevar prea mult de impins si prea grea portiunea.
Nu pot sa zic ca regret ca o sa o schimb. Noua tura va fi cel putin la fel de grea in termeni de parametrii. Dar o sa fie o mica schimbare: o sa fie ciclabila pentru marea majoritate a concurentilor. Acesta o sa fie criteriul dupa care o sa fie gandita.
Asa ca nu regret: am undeva la 8 luni sa redescopar "epicul". Vreo 8 luni alaturi de prieteni, pe coclauri in cautarea turei perfecte. Asa ca o sa fie fain.
Nu o sa mai fie in septembrie. Sunt obisnuit sa am noroc chior: am avut parte de o vreme incredibila pentru sfarsit de septembrie. Dar nici tampit nu sunt: norocul asta nu cred ca se mai repeta. Asa ca urmatorul 2Be va fi in iulie sau inceput de august.
Si va disparea GPS-ul...
Cea mai mare greseala a fost mixul intre marcaj si GPS. Fie il lasam complet nemarcat, fie il marcam ca lumea. Pentru anul viitor vom merge pe varianta a doua.
Avem mult de lucru. Am pornit deja la drum. Astept feedback-urile: ma intereseaza cele negative ca sa stim ce sa imbunatatim.
Multe detalii, infinit de multe detalii ne-au scapat. Cele mai multe le-am compensat cu ajutorul acelorasi voluntari si a unui infinit dram de noroc de care am avut parte.
0 accidentati grav. Rataciri mult sub cat de mediocru a fost marcat.
Dar din nou, stiu ca nu ne putem baza doar pe noroc.
Cam astea o sa le schimbam. Si multe mici detalii.
Sunt foarte multe alte lucruri care o sa ramana la fel: locatia de start de exemplu. Si mai ales ideea de baza dupa care ne-am ghidat:
Nu vreau sa il transform in concurs de masa. Sub nici o forma.
Da, imi face o placere deosebita sa am rudele alaturi. Sa vad mamele cum pregartesc mancarea. Sa cumpar mere de la localnici. Sa pot sa ofer oamenilor cate portii de paste vor. Sa le zic ca acolo e berea si n-au decat sa se serveasca. Sa vorbesc la telefon cu fiecare concurent si sa ii ascult oful.
Sa cunosc personal fiecare concurent si sa avem amintiri comune de impartasit. Sa am timp macar de un strans de mana cu fiecare dintre ei,
Asta a fost ceea ce ne-a ghidat cand am vrut sa organizam concursul. Mana acea mica de nebuni care au aceeasi pasiune. Care vin din celalalt capat al tarii ca sa bicicleasca impreuna.
Pentru noi asta inseamna "pasiune" si pentru ei am vrut sa facem asta.
Am descoperit in zona ceva inedit: o intreaga pleiada de autoritati gata sa sara sa ne ajute. O atitudine neasteptata fata de ceea ce vroiam sa facem. Toti au vrut sa ne ajute.
Vali Balaban a avut si el un rol important - multumim.
Si inchei amintindu-i inca o data pe cei care au facut posibil evenimentul: voluntarii. Muncitorii din transee.
Nu va mai multumesc - ca sa ma revansez, de cate ori se poate o sa va invit pe munte la ture impreuna. Multumesc prieteni!
Si acum gata, ziua 1 de la 2Be 2016 are nevoie de un pic de studiu...
Postări
2 comentarii:
ideea pe baza careia ai organizat acest concurs este fff buna. daca as fi antrenat, acesta ar fi primul concurs la care as vrea sa particip. sper sa nu dai inapoi, oricat de greu ar fi sa organizezi asa ceva.
desi de cand vazusem prima idee,,,mi-a suras si mie, stiam ca un am antrenament nici 50% pt 2BE ca sa termin pe lumina, am venit totusi la cea scurta, pentru ca intuitia mi-a zis ca merita si ca-mi va parea rau daca nu vin, asa ca am afacut pe ala mic si negru in patru si am ajuns..ce-i drept, dupa start:)).foarte faina atmosfera, da ..greselile alea au fost din ce am auzit si vazut (marcajele ar trebui mai bine facute in puntele cheie) dar mi-a placut mult ideea si daca o pastrezi, in combinatie cu traseele putin regandite si marcate, va fi extraordinar.
Mie mi-a placut traseul si asa..mai aventura.
Trimiteți un comentariu