Social Icons

Cusco (Peru)

Poze aici:
-Cusco
-Machu Pichu

Din Titicaca pana in Cusco mergem tot prin altiplano. La fel ca cel din Arequipa pana in Puno. Doar ca aici muntii care il strajuiesc sunt ceva mai "aproape". Si mai exista si satuce razlete. Fiecare cladire este mazgalita cu mesaje electorale de la ultimele alegeri prezidentiale. Si mesaje patriotice: "Peru avanza", "Mejor Peru" s.a.m.d. Politica ocupa un rol important in viata peruanului de rand. Dupa ce vin de la munca, peruanii o pun de cate un miting. In 5 saptamani am prins vreo 3. Se strang si protesteaza. Nu conteaza pentru ce. Important e sa fie impotriva a ceva. O greva a agricultorilor din Cusco a blocat accesul catre Machu Pichu timp de 3 zile. Speram sa nu avem parte de asa ceva.
Cu 100km inainte de Cusco vine o domna, ne trezeste si ne roaga sa ii tinem bagajul, ca ea nu mai are loc. Ametiti de somn, acceptam. 5 minute mai tarziu: filtru de politie. Si se apuca astia sa caute bagajele din cala si bagajele de mana. Unul cate unu. OK: ce dracu ascunde asta. Peru e doar pe locul 2 la productia de cocaina...Vin politistii, iau bagaj cu bagaj, cauta ceva. Trec pe langa noi si ne ignora. Ar fi trebuit sa ii zicem la politist de bagaj...Mama ei de scarba!

Ajungem in Cusco. Vechea capitala a imperiului incas. De la Terminal Terestre luam un taxi pana in zona centrala, mai exact: San Blas. Un cartier care se catara pe povarnisurile muntilor din zona. Cazarea o avem la El Arcano - un hostal simpatic si foarte aproape de centru.

Seara ne plimbam prin oras. Ploua mocaneste. E cel mai turistic oras din Peru: toate natiile pamantului s-au strans aici. Stradute mici, pavate cu piatra, case colorate in alb si albastru intens cu ornamentatii de lemn. Zona centrala e frumoasa asa ca seara trece repede.
Plaza des Armas e si aici inima orasului. Pe stradutele din jur, gasim o agentie de turism care ne inspira incredere si ne cumparam biletele de avion pentru jungla.

08.03.08
Azi e ziua dedicata Cusco: asa ca incepem metodic straduta cu straduta. E plin de: restaurante, hoteluri, magazine de artizanat si oameni agasanti.
Caciuli, bratari, tablouri, coliere, etc. Vin langa tine si incep sa se milogeasca la propriu sa cumperi de la ei. Asa e in tot Peru, dar aici e epicentrul. Treci prin urmatoarele faze: interes, mila, indiferenta, exasperare. Noi in Cusco am atins pragul de exasperare. Ba mai erau si nesimtiti si dupa ce le ziceai de 10 ori ca nu vrei sa cumperi nimic de la ei, te intrebau de ce. Asa ca le raspundeam sec ca nu ne place. Se bosumflau si ne lasau in pace.
Pana la pranz am terminat de vizitat zona turistica din Cusco. Si nu numai. In fiecare oras in care am fost ne-au atras ca un magnet periferiile. In afara fatadei din centru. Unde isi duc oamenii de rand viata, unde se manaca pe strada, unde mai vezi oameni care isi fac nevoile pe strada, in pietele unde pulseaza viata - nu in zonele "dezinfectate" pentru turisti. Asa ca nici Cusco nu putea face exceptie. Jumatate din timp am bantuit prin ceva cartiere marginase. trebuie sa te amesteci printre ei ca sa poti sa vezi cum traiesc cu adevarat.
Plimbandu-ne asa aiurea am bifat monumentele istorice. N-am considerat necesar sa vizitam vreunul., De fapt in afara de Machu Pichu, nu am vizitat nimic. Doar locuri si oamnei. M-am saturat de cladiri la prima tura in Europa. Si de muzee - pentru urmatorii 20 de ani.
Mult timp am petrecut in piata (credem noi centrala) din Cusco. Era o hala mare, acoperita. Aveau aici de exemplu un rand numai pentru sucuri naturale: Pe niste mese de faianta erau aranjate toate fructele pamantului. Vanzatoarea iti alegea fructele pe care le vroiai, le curata si le da prin mixer. Jumatate de litru de suc 100% natural. Si foarte ieftin. Te pui pe un scaun la masa, iti bei sucul si mergi mai departe.
Exista zona "restaurant". La fel: de o parte a meselor stau vanzatoarele care au o gama mare de castroane si oale, de cealalta stau comesenii. Multi, foarte multi la numar. Manaca la un loc. Miroare, e agitatie si un zumzet continuu. A fost cea mai interesanta zona pentru mine in Cusco. Am vazut orase mult mai rasarite, dar piata e deosebita. Zona de paine, zona uriasa de fructe, zona insalubra de carne - mirosul e pestilential, etc.
Pe la pranz ne oprim din nou in Plaza des Armas. Si avem din nou noroc cat carul: zgomot mare, oameni imbracati in haine in culori tipatoare. Sunt oamenii din Pisaq care au venit cu mic cu mare sa faca reclama orasului lor.
Este unul din candidatii la minunile din Peru. Asa ca aproape toata populatia din Pisaq si-a luat hainele de sarbatoare, au luat muzicantii cu ei si isi prezinta portul si dansurile traditionale pe strazile din Cusco. Punctul central il reprezinta prada din centru. Dau ocol patrulaterului din centru. Se opresc si incep sa danseze in ritmul muzicii traditionale. Este un sir lung de oameni, impartiti in mai multe grupuri. Fiecare grup este imbract alrfel. In fata sirului este insusi Inca urmat de supusii sai imbracati "incas". Inca da tonul si supusii ii raspund. Au parul negru si sunt gatiti asa cum apar incasii in toate reprezentarile.
Femeile sunt gatite diferit fata de barbati. Toti danseaza. Printre ei sunt amestecati muzicantii care dau ritmul. Hainele sunt in toate culorile imaginabile. Foarte tipatoare. Si de o diversitate fara limite. Aparatul de fotografiat nu are liniste. Ne impart fluturasi pentru a ne convinge sa votam cu Pisaq. Dupa ce inconjoara centrul, pleaca mai departe. Ii urmarim pe strazile limitrofe. Ne tinem dupa ei pana cand obosim si noi si aparatul. Am avut parte de parada costumelor traditionale din Valea Sacra in ritmurile muzicii locale. E dupa-amiza - ne intoarcem sa ne odihnim.

Azi am avut parte d eo vreme frumoasa - soarele a fost pe cer toata ziua. Dupa-amiaza dam sa mergem spre centru. In piata din San Blas - un grup de localnici danseaza.
Au si un personaj imbracat in maimuta. Fete si baieti tineri danseaza sub soarele dogoritor al dupa-amiezii pana la epuizare. Este vorba de o procesiune religioasa. Din fata bisericii, procesiunea se indreapta pe strazile inguste in sus la deal. O urmam. Duc cu ei ostructura de bambus in forma de cub, pe laturile caruia sunt agatate o gramada de pocnitori. Din spate suntem urmati de "artileristi".
Se opresc din loc in loc si arunca cu petarde. Urcam in continuu. Ajungem deasupra orasului. Aici este o alta bisericuta. Si din nou diferenta dintre ce e pentru ochii turistilor si ce e pentru ei -localnicii: a fost superba parada de la pranz. Dar asta e cumva altfel: e mai autentica. Ajunsi sus: tinerii se pun pe dans: este de fapt un dans tematic - fetele danseaza in fata. Baietii in spatele lor Iar la coada este un fel de travestit. Spun o poveste. Noi nu o intelegem, dar suntem fascinati de dansul lor. Au un conducator care ii dirijeaza. Toti sunt copii si sunt plini de energie. Pe margine adultii canta la diferite instrumente sau doar ii privesc. In spate continua corul petardelor.
Dupa un timp plecam la vale. Seara, mergem si ne cumparam biletele de jungla. Am ales pentru "Eco Amazonia. Din programul lor alegem varianta maximala ca durata + inca o zi suplimentara. Avem acuma si biletele de avion si voucher-ul de jungla. Amazonul ne asteapta.
Obositi de atatea peregrinari si de atata diversitate cromatica - ne culcam devreme.

09.03.08
Dimineata devreme sunte in miniautogara care face legatura cu Valea Sacra. De aici luam un microbuz pana in Pisaq. Este duminica si este zi de piata in Pisaq - un obiectiv in sine pe Vale. Din Cusco drumul urca. Trecem pe langa diferite ruine incase. Ajungem pe valea lui Urubamba - aceastsa este Valea Sacra - locul unde s-a nascut Imperiul Incas. Coboram pana langa rau. Prima localitate importanta este Pisaq. Ne dam jos din autobuz si intrram in piata. De fapt toata localitatea e o piata. Preturile nu sunt mai mici decat in alte zone, dar piata este foarte mare. Seamana cu Flavia de la noi. Preponderent produse de artizanat. Sincer - mie majoritatea produselor peruane mi s-au parut chicioase . Evident e problema de gust. Stam vreo 3 ore si adunam cadouri pentru acasa. Dupa ture nenumarate prin piata reusim sa cumparam tot ce avem de cumparat. Totul se negociaza. Doar e piata. Aia cer un pret nesimtit de mare. Noi negociem pana la cel mai mic pret pe care il stim din Cusco. Toata lumea e multumita.
Din Pisaq luam alt microbuz catre Urubamba. Aici nu iesim din autogara si ne continuam drumul catre Ollantaytambo. Oprim in mijlocul vaii, ne dam jos din microbuz si o luam la picior. Destinatia: salinele incase. Trecem peste Urubamba dupa care urcam printr-un peisaj de Vestul Salbatic: nisip rosu presarat cu catusi si stanci razlete.
La o cotitura a drumului apar si salinele. Din varful dealului coboara un parau sarat. Pe panta, incasii au facut mii de terase Care se umplu cu apa sarata. Aceasta se infiltreaza in pamant si se scurge pe peretele de piatra a teraselor. Acolo se evapora, in urma ramanand sarea, pe care o culeg localnicii. Exista un sistem foarte ingenios de canale care conduc apa la nenumaratele terase.
Vizitam salinele, urcam pana la un punct turistic, dupa care ne intoarcem si luam amicrobuzul pana in Ollantaytambo. Tot timpup mi-a placut cum suna numele asta - Ollantaytambo. Aici vedem primele ruine incase mai de Doamne ajuta.
Parere personala: Peru e o tara fenomenala - ca oameni si ca peisaje. Cu istoria pot s-o lase mai moale. Mai ales cu incasii. In afara de temperamentul si credinta lor nu mi se pare ca e ceva de remarcat. Cand incasii isi ridicau cetatile lor (pe la 1400), europenii se plictisisera de universitati. Nu inventasera roata. Si habar n-aveau sa scrie. Dadeau bine cu bata in cap.
In afara de incasi pe teritoriul Perului au exista multe alte civilizatii care au dainuit mult mai mult si care au creat lucruri mult mai uimitoare. Nu se stie de ele si nu le viziteaza turistii pentru ca nu li s-a facut atata publicitate cat la incasi.
Nu vizitam nici aici ruinele. Sunt a naibii de mandri de ruinele astea. Aici incasii i-au batut pe spanioli. Ce nu se stie e ca era vorba de aproape 100.000 (zice istoria) de incasi impotriva a sub 100 de conchistadori. Si nu i-au batut. I-au facut sa se retraga. Dupa care astia (conchistadorii) s-au enervat si i-au respins. O gramada de turisti se plimba printre ruine. Tot timpul am fost fascinat de civilizatia amerindiana. Dar nu pot sa nu fiu obiectiv: da, incasii au fost un popor mare. Conchistadorii nu aveau nici un drept sa-i stearga din istorie, dar relativ la perioada in care au trait -erau niste primitivi. Cu niste credinte foarte frumoase in schimb (poate tocmai fiindca erau asa primitivi).

Mergem sa cautam bilete de tren.Asta e cel mai mare cacat din Peru: drumul pana la Machu Pichu. Nu poti sa ajungi acolo decat pe 2 cai: cu trenul sau pe Inca Trail. Inca Trail presupune 4 zile de trekkingsi cateva sute de euro. Mergi pe vechiul drum incas. Nu imi dau cu parerea daca merita sau nu. Doar atata: in plin sezon au voie 300 de turisti zilnic. Si e plin in fiecare zi. Asa ca va puteti forma o imagine despre inghesuiala. Varianta a 2-a: cu trenul. Asa ca trenul costa 40$ de persoana pentru 50 de kilometri. Aberant.

Sincer: mergem la Machu Pichu ca sa nu se arunce cu pietre in noi in Romania. Ca ne-am dus pana acolo si nu am mers la ruina. Luam biletele. Nu mai gasim pentru seara asta, ci doar pentru maine dimineata. Mai rau: nu mai gasim bilete de intors decat peste 2 zile. Asa ca aia de la trenuri ne-au facut programul: o noapte in Ollantaytambo si una in Aqua Calientes. Deprimati, plecam si ne culcam. Suntem cazati in centru. Dormim cat timp ii da ploaia de dupa-amiaza. Trece ploaia, trece si lumina.

10.03.08
Dimineata la 5.37 avem tren spre Aqua Calientes. Trenul e plin. E ceata. Vagoanele sunt fabricate in Romania.
Pornim. A costat 40$, dar peisajul e fabulos. Valea lui Urubamba e foarte ingusta. De o parte si de alta, munti inalti, dintre care unii inzapeziti. Coboram de la 3300m pana sub 2000m. La inceput peisajul e clasicul altiplano. Dar pe masura ce coboram, incepe sa se schimbe. Si apar copacii. Primii copaci din Peru. La inceput firav, dar dupa aceea o adevarata ...jungla.

In Peru sunt 3 tipuri de jungla: jungla amazoniana (intre 0-300m), rainforest (intre 300m-800m) si cloudfrorest (intre 800-2500m). Fiecare tip de padure are vegetatia si flora ei specifica. Noi coboram incet catre etajul de cloudforest. Dupa atata desert, e o adevarata placere sa vad padurea. E foarte deasa si creste pe pantele abrupte ale vaii. Incalceli de trunchiuri strambe; pe ramurile copacilor cresc flori; peste tot musteste de viata. Atat de diferit fata de ultimele 3 saptamani.

Urubamba ofera si ea spectacolul ei: e cel mai agitat rau pe care l-am vazut pana acum. Nu se pot descrie valtorile. Curge navalnic catre jungla. Nu e foarte adanc. Nici foarte lat (cam cat Jiul), dar e incredibil de nervos. Timpul zboara pana in Aqua Calientes.
Ajunsi aici, mergem repede sa ne cumparam biletul de intrare la Machu Pichu. 40$. Asta le itnrece pe toate. Mama lor cu ruina lor cu tot. Aqua Calientes e o ingramadire de hoteluri nascute la baza muntelui pe care se afla Machu Pichu. Nu are nimic deosebit. Ne gasim cazare chiar la marginea garii si potinim pe jos catre ruina. Cealalta varianta era 10$ cu autobuzul pentru 8km si 800m altitudine. Sa creada ei.

Mergem pe malul raului - din nou suntem imopresionati de puterea lui Urubamba. Trecem raul si ne afundam in cloudforest. Un drum pietruit urca in scari pe pantele aproape verticale ale muntelui. Afara nu e foarte cald, scoatem aburi pe gura. Cu toate astea, dupa cateva trepte suntem leoarca de transpiratie. Esti ca intr-o sera aici. Nu poti respira. Umidiatea este foarte ridicat. Drumul e superb - una peste alta, afost partea cea mai frumoasa din momentul Machu Pichu. Castigam foarte repede altitudine prin jungla. De peste tot se aud zgomote. Liane, arbusti si copaci de tot felul ne inconjoara. Savuram jungla. Me oprim sa facem poze si sa respiram Valea e ingusta si marginita de perti stancosi sau impaduriti pana in varf. In afara potecii, nu ai putea sa faci un pas. Si poteca are farmecul ei. S-au chinuit sa puna piatra langa piatra pentru a crea drumul din nori.

Dupa 40 de minute, ajungem la Machu Pichu.
Am ajuns destul de devreme. Planul este sa stam restul zilei aici. Asa ca nu ne grabim. Nu o sa va povestesc despre Machu Pichu - pentru asta aveti Internetul. Hotaram sa urcam cat mai repede pe Wayna Pichu - cat inca mai e vremea buna. Zis si facut. Cu ocazia asta vedem ca muntele Wayna Pichu e "deschis" doar pana la ora 13.00 si doar 300 de oameni au voie sa urce pe zi. Noi suntem pe la 180. Incepem urcarea.

Aceiasi jungla si drumul pietruit care se catara ireal. Avem si balustrade de sarma. Drumul pana sus pe Wayna Pichu a fost magnifsic. La fel si peisajul. Trecem pe langa hoarde de turisti. Sus stam vreo 45 de minute. Se vede frumos de aici site-ul. Si imprejurimile.
Coboram. Abia ce am ajuns jos si incepe sa ploua. Avem noroc sa gasim locuri sa stam jos sub un acoperis. Stam aproape o ora si jumatate. Ploua torential. Intram in ceata. Dar noi nu ne grabim spre deosebire de ceilalti turisti. Asa ca nu ne agitam prea tare. Intr-un final se opreste si ploaia. Iesim si vizitam ruinele: nu sunt foarte extinse. Din cauza ploii, valea de sub noi fierbe si de-acolo se ridica nori. Asa ca intram pentru moment in ceata, dupa care se lumineaza brusc. Si tot asa.
Urmatoarele ore se deruleaza intre reprize de ploaie torentiala, urmate de vreme buna. Facem poze si ne plimbam. Pe masura ce trec orele, turistii se retrag. Se face liniste. Si vremea incepe sa se imbunatateasca. Imprejurimile sunt uluitoare. Intelegem de ce se cheama cloud forest. Nori mici,albi leviteaza pe diferite nivele deasupra padurii.
Vizitam si podul Inca - o punte de piatra facuta peste o prapastie. Ne intalnim cu niste turisti australieni batrani si simpatici.
Reusim sa acoperim toata zona. Spre seara vremea e frumoasa. Machu Pichu s-a golit de vizitatori. Stam intr-o veche cladire incasa si...stam. Nicte lame pasc linistite langa noi. Acuma e chiar frumos. Intr-un final a meritat. Rangerii vin sa ne anunte ca e ora de inchidere.
Ne intoarcem pe acelasi drum pe care am urcat - prin deasa cloudforest. Ajungem jos odata cu intunericul. toata valea duduie de la Urubamba. Mergem in piata locala, ne aprovizionam cu de-ale gurii si ne retragem la hotel. Din cauza umiditatii, peretii sunt plini de igrasie - arata groaznic camera. Din fericire vom sta doar o noapte. Mi-am luat o bere la littr - o beau si adorm instantaneu.
Pentru unii scopul vizitei in Peru este Machu Pichu si Inca Trail. Hello!!!!!!!!!!! Daca n-ar fi peisajul magnific din jur ar fi doar o biata ruina. Peru are mult, mult mai multe de oferit. Cloudforest merita in schimb tot efortul de a merge pana acolo.

11.03.08
Dimineata -ploua. Adica toarna. Si nu se mai opreste. Am avut mare noroc ca am urcat ieri la Machu Pichu. Aflam de la proprietarul hotelului de a 3-a varianta de a ajunge la Machu Pichu. Nu vi-o zic si voua-cumparati Lonely Planet.

Ne uitam la o emisiune la televizor si ne imbarcam in trenul spre Ollantaytambo. Drumul e intr-adevar frumos. Ajunsi la destinatie hotaram sa ne intoarcem in Cusco -nu rpea mai ave ce face pe-aici. Ne lafaim la soare in centru, mancam poruimb fiert, suntem agatati de o tanti de la un restaurant local. Aici mancam bine si ieftin. Si gustos. Dupa care incepem sa ne plimbam pe stradutele din oras. E frumos. Strazi inguste pietruite. Strajuite de case cu usi ce au boltile din pietre de la ruinele incase. Un oras aparte. Un puct de interes turistic pe Valea Sacra. E caldura mare. Urcam la niste ruine. Nimic deosebit, dar de-aici se vede bine micul orasel.

Luam autobuzul din Aqua Calientes pana in Urubamba si de aici alegem o alta ruta catre Cusco. Drumul urca brusc si ne poarta pe platoul de deasupra. E tot un fel de altiplano, doar ca aici se practica agricultura intensiv. Un caroiaj multicolor de parcele delimitate de garduri de piatra se intinde dcat vezi cu ochii. Mov, galben, verde - culorile alterneaza in functie de ce s-a cultivat. Drumul coboara dupa aceea catre Cusco.

Ne cazam la acelasi hotel (acuma ne dau o camera la cucu-rigu care o deprima pe Elena). Iesim in oras pentru cina. Deja ne simtim familiari in Cusco. Cunoastem bine toata zona centrala. Mergem la agentie si ne facem check-in-ul la avion. Gandul nostru e deja la aventura din jungla.

12.03.03
Dar pana atunci mai avem o zi de pierdut prin Cusco. Si chiar aia si facem. Pierdem timpul. Schimbam camera, ne uitam la televizor pana trece ploaia. Dupa aia ne plimbam in scarba deja pe aceleasi stradute pe care am mai fost de-atate ori. Timpul trece greu.

E obligatoriu sa stai exact atat cat trebuie intr-un loc pentru a nu apuca sa te plictisesti. Noi am stat in Cusco cu o zi mai mult.
Una peste alta: Cusco este un oras frumos. Turistic - ideal pentru o anumita categorie de turism. Machu Pichu este frumos si el. Iar zona lui Machu Pichu este de-a dreptul superba. Pentru cloudforest poate ne mai intoarcem. De fapt exista o rezervatie - rezervatia Manu- care acopera toate cele 3 etaje de padure tropicala. Accesul acolo este foarte restictiv. Nici preturile nu sunt foarte imbietoare - peste 1000 de euro pentru 5 zile. Dar cine stie, poate mai exista vreun Manu pe alt undeva prin America de Sud.

Cumva trece ziua de azi si mergem la culcare. Maine este 13.03.08 si va fi o zi speciala...Si deja ne suna in urechi cantecul junglei.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Buna!! M bucur k ai petrecut clipe frumoase in Peru...Vreau s t rog cv,dak poti s imi dai un sfat...in vara ar trebui s plek pt 2 saptamani in Cusco la studii, se merita?


cand ai timp astept un raspuns p adr mickypissy17@gmail.com

ms frumos!! numai bine!

pa pa!