Data: 05.04.08-06.04.08
Locatie: Retezat
Participanti: Elena, Isvan, Alex
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/SfarsitDeIarnaPeSkiuri
Abia reveniti din Peru, am decis sa mergem la o tura in Retezat. Din pacate Elena s-a imbolnavit si am amanat plecarea pentru week-end-ul asta.
Dimineata la 4.00 (de mult nu m-am mai sculat la ora asta...) ne pregatim de plecare. Il pescuim pe Isvan si pornim la drum. N-avem mancare, am facut bagajele in graba. Nu einca nimic deschis pe drum.
Vremea se anunta mizera, asa ca nu prea am chef. In Lugoj -inchis, in Caransebes - inchis, asa ca luam mancare din Hateg. De la magazinuol cu pozele cu hoti afisate la intrare. Drumul e uscat pana la Carnic. Si e cald. Nu sunt multe masini aici. Aer de primavara.
Luam skiurile in spate si incepem sa urcam. Spatele este obisnuit cu rucsacul dupa 5 saptamani de Peru. Isvan a venit cu rachetele de zapada. Si el le cara in spate.
Mai sus de baraj, apare si zapada. Destul de fleoscaita. S-ar putea merge pe skiuri, dar experientele anterioare au demonstrat ca mergi mai repede fara, mai ales pe zapada batuta. Asa ca mergem in continuare cu ele in spate.
Ne intalnim cu Meck, cabanierul din Pietrele, care curata drumul de pietrele care au cazut peste iarna. Printre alte vorbe de duh, la despartire ne zice:"Traieste intens, ca nu stii cand te calca masina pe trecerea de pietoni." De retinut.
La bancuta. Zapada e deja destul de mare pe drum. Continuam pana la intersectia catre Gentiana. Mergem repede, asa ca nu folosimnici aici skiurile. Urcam cu ele in spate pana la Gentiana. Cred ca Isvan se plictiseste. E odihnit si merge lenes inainte. Noi resimtim oboseala acumulata in saptamana ce a trecut.
La Gentiana macam ceva pe fuga, ne cazam dupa care ne amintim ca am venit pentru ski de tura. Asa ca luam skiurile in picioare si pornim in sus pe Valea Pietrele. Daca pana acuma vremea a fost destul de senina, acuma intram intr-o mare de ceata. Si de sus pica ceva. Sa-i zicem mazariche.
Zapada e grea. Foarte umeda. Inaintamgreu cu skiurile. Isvan merge mult mai repede. Ne asteapta. Ajungem la Bordu Tomii, hotaram sa mergem catre lacul Pietrele. Suntem obositi de la nesomn. De la lac continuam catre Curmatura Bucurei. Pe asta o urcam pe picioare cu skiurile in spate. La vale catre refugiul Salvamont de la Bucura. Skiurile abia aluneca din cauza zapezii. Dar, na, hai sa zicem ca am skiat.
Facem inventarul la refugiu, mai pierdem putin timpul si plecam mai departe. Lenea e cuvantul de ordine, asa ca nu mai punem pieile de foca. Si din nou luam skiurile in spate pentru a urca Curmatura. Dupa care, avand in vedere ca nu putem sa vedem unde ne-am rupe gatul daca am skia din Curmatura, cu coada intr picioare (si skiurile in spate) coboram pana la baza portiunii abrupte.
De aici, mai alunecand mai impingand la bete, ajungem inapoi la refugiu. Pe drum se rupe batul telescopic a Elenei. Asa din senin. Se enerveaza si are dreptate.
La Gentiana, activitati de cabana -mancat, povestit, dormit. Cu noi in cabana mai sunt vetereanii. Tot respectul pentru acesti oameni. Adevarate modele in viata. La peste 50, 60 de ani, merg pe munte constant si cu placere.
Noaptea a fost infernal de cald. Ma trezesc pe la 6.00. Afara e o vreme de tot cacatul, asa ca dormim pana la 8.00. reluam activitatile de cabana, dupa care pornim din nou in sus pe Valea Pietrele. De la lac urcam catre saua din dreapta. Ne intalnim cu 3 dintre veterani care au acelasi traseu cu noi. Ajungem in creasta si de aici la vale catre lacul Stanisoara. Pana aici am stat pe skiuri. Zapada parca e mai moale decat ieri.
Planul e sa urcam pana pe Retezat. Doar asa de miscare, ca oricum nu se vede nimic. Pana la baza urcarii in sa nu ne mai punem pieile asa ca inaintam destul de greu. Elena hotaraste sa traga skiurile pe langa ea si se afunda in zapada. Asa ca decide ca nu rca pana in saua Retezatului. Isvan nu are nici el chef. Raman singur. Imi aleg un culoar fara cornis si incep sa urc in clapari. Spre final urcusul e destul de abrupt si imi cam tataie curul. Ma ajuta zapada asta grea. Infig claparul in zapada si acolo ramane betonat. Ajung pana in sa si cobor repede la Isvan si Elena care imi strigau de jos sa ma grabesc ca au inceput sa inghete. La coborare folosesc treptele pe care am urcat. Ne regrupam si unii pe skiuri, altii (Isvan) pe rachetele de zapada ne indreptam catre Pietrele.
Partea de ski din padure a fost super OK. Ocoleai brazii sau pur si simplu iti dadeai drumul asteptand contrapanta ca sa te opresti. La Pietrele, stam la un ceai/cafea/vin fiert dupa care printr-o ploaie mocaneasca coboram pana la masina.
Pe la 19.00 suntem inapoi in Timisoara - o cina in 3 si ia sfarsit primul week-end de dezmortire in formula veche (noi 2 si Isvan) din anul acesta.
Locatie: Retezat
Participanti: Elena, Isvan, Alex
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/SfarsitDeIarnaPeSkiuri
Abia reveniti din Peru, am decis sa mergem la o tura in Retezat. Din pacate Elena s-a imbolnavit si am amanat plecarea pentru week-end-ul asta.
Dimineata la 4.00 (de mult nu m-am mai sculat la ora asta...) ne pregatim de plecare. Il pescuim pe Isvan si pornim la drum. N-avem mancare, am facut bagajele in graba. Nu einca nimic deschis pe drum.
Vremea se anunta mizera, asa ca nu prea am chef. In Lugoj -inchis, in Caransebes - inchis, asa ca luam mancare din Hateg. De la magazinuol cu pozele cu hoti afisate la intrare. Drumul e uscat pana la Carnic. Si e cald. Nu sunt multe masini aici. Aer de primavara.
Luam skiurile in spate si incepem sa urcam. Spatele este obisnuit cu rucsacul dupa 5 saptamani de Peru. Isvan a venit cu rachetele de zapada. Si el le cara in spate.
Mai sus de baraj, apare si zapada. Destul de fleoscaita. S-ar putea merge pe skiuri, dar experientele anterioare au demonstrat ca mergi mai repede fara, mai ales pe zapada batuta. Asa ca mergem in continuare cu ele in spate.
Ne intalnim cu Meck, cabanierul din Pietrele, care curata drumul de pietrele care au cazut peste iarna. Printre alte vorbe de duh, la despartire ne zice:"Traieste intens, ca nu stii cand te calca masina pe trecerea de pietoni." De retinut.
La bancuta. Zapada e deja destul de mare pe drum. Continuam pana la intersectia catre Gentiana. Mergem repede, asa ca nu folosimnici aici skiurile. Urcam cu ele in spate pana la Gentiana. Cred ca Isvan se plictiseste. E odihnit si merge lenes inainte. Noi resimtim oboseala acumulata in saptamana ce a trecut.
La Gentiana macam ceva pe fuga, ne cazam dupa care ne amintim ca am venit pentru ski de tura. Asa ca luam skiurile in picioare si pornim in sus pe Valea Pietrele. Daca pana acuma vremea a fost destul de senina, acuma intram intr-o mare de ceata. Si de sus pica ceva. Sa-i zicem mazariche.
Zapada e grea. Foarte umeda. Inaintamgreu cu skiurile. Isvan merge mult mai repede. Ne asteapta. Ajungem la Bordu Tomii, hotaram sa mergem catre lacul Pietrele. Suntem obositi de la nesomn. De la lac continuam catre Curmatura Bucurei. Pe asta o urcam pe picioare cu skiurile in spate. La vale catre refugiul Salvamont de la Bucura. Skiurile abia aluneca din cauza zapezii. Dar, na, hai sa zicem ca am skiat.
Facem inventarul la refugiu, mai pierdem putin timpul si plecam mai departe. Lenea e cuvantul de ordine, asa ca nu mai punem pieile de foca. Si din nou luam skiurile in spate pentru a urca Curmatura. Dupa care, avand in vedere ca nu putem sa vedem unde ne-am rupe gatul daca am skia din Curmatura, cu coada intr picioare (si skiurile in spate) coboram pana la baza portiunii abrupte.
De aici, mai alunecand mai impingand la bete, ajungem inapoi la refugiu. Pe drum se rupe batul telescopic a Elenei. Asa din senin. Se enerveaza si are dreptate.
La Gentiana, activitati de cabana -mancat, povestit, dormit. Cu noi in cabana mai sunt vetereanii. Tot respectul pentru acesti oameni. Adevarate modele in viata. La peste 50, 60 de ani, merg pe munte constant si cu placere.
Noaptea a fost infernal de cald. Ma trezesc pe la 6.00. Afara e o vreme de tot cacatul, asa ca dormim pana la 8.00. reluam activitatile de cabana, dupa care pornim din nou in sus pe Valea Pietrele. De la lac urcam catre saua din dreapta. Ne intalnim cu 3 dintre veterani care au acelasi traseu cu noi. Ajungem in creasta si de aici la vale catre lacul Stanisoara. Pana aici am stat pe skiuri. Zapada parca e mai moale decat ieri.
Planul e sa urcam pana pe Retezat. Doar asa de miscare, ca oricum nu se vede nimic. Pana la baza urcarii in sa nu ne mai punem pieile asa ca inaintam destul de greu. Elena hotaraste sa traga skiurile pe langa ea si se afunda in zapada. Asa ca decide ca nu rca pana in saua Retezatului. Isvan nu are nici el chef. Raman singur. Imi aleg un culoar fara cornis si incep sa urc in clapari. Spre final urcusul e destul de abrupt si imi cam tataie curul. Ma ajuta zapada asta grea. Infig claparul in zapada si acolo ramane betonat. Ajung pana in sa si cobor repede la Isvan si Elena care imi strigau de jos sa ma grabesc ca au inceput sa inghete. La coborare folosesc treptele pe care am urcat. Ne regrupam si unii pe skiuri, altii (Isvan) pe rachetele de zapada ne indreptam catre Pietrele.
Partea de ski din padure a fost super OK. Ocoleai brazii sau pur si simplu iti dadeai drumul asteptand contrapanta ca sa te opresti. La Pietrele, stam la un ceai/cafea/vin fiert dupa care printr-o ploaie mocaneasca coboram pana la masina.
Pe la 19.00 suntem inapoi in Timisoara - o cina in 3 si ia sfarsit primul week-end de dezmortire in formula veche (noi 2 si Isvan) din anul acesta.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu