Cindrel

Data: 27.06.09 - 28.06.09
Loc: Cindrel
Participanti: 10 negri mititei...
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/

Gianina si Alin ne cheama cu ei la o tura de trekking in Retezat. Planul suna promitator si ne hotaram sa mergem - joi ne dam seama ca ne trebuie barca si nu papucii de padure asa ca Alin schimba tura cu una de bike in Cindrel. Ne trimite traseul si detaliile. E bine si bike - IronBike-ul se apropie si asta se anunta o tura lunga.

Ca de obicei, in decurs de cateva ore telefoanele curg si grupul creste exponential. Vineri seara suntem in masina cu Bitza si sub supravegherea atenta a lui Dan Lupsa care ne urmarea prin statie ajungem la Pensiunea Razvan din Gura Raului.

Comfortul e bun - a naibii de bun. Si desi cei din jurul nostru nu ne cred, noi chiar il apreciem la adevarata valoare. Mi-e lehamite sa fac cortul noaptea cand ploua si sunt inghetat. Sa dorm inghesuit si cu rucsacul in brate. Sa ma scol ca si cand as fi batut si sa ma apuc sa strang toate boarfele. Sa vin ud leoarca si murdar din cap pana-n picoare si sa o iau de la capat. OK...daca n-am de ales pot s-o tin asa si peste o luna - ca in Kyrgyzstan, dar altfel iubesc comfortul.

Impreuna cu gazdele

La pensiune ne intalnim cu Dan, Alex si Florin. Elena vorbeste cu gazdele si ii descoase despre traseul de maine. Am printat din nou o harta de dimensiunile unui cearsaf - in caz de nevoie cred ca ne putem acoperi cu ea; cel putin un foc zdravan tot facem la cat e de mare. Barfe, smenuri susanele si mergem la culcare.

Peste noapte ii da o torentiala sanatoasa. Inainte de plecare am studiat cum va fi vremea pe net si ne-am resemnat: o sa mergem din aversa in aversa. Asa ca ne-am pregatit psihic pentru a fi uzi si plini de noroi.

Dimineata nu suntem foarte matinali; folosim intens bucataria pentru a baga carbohidratii in noi. Tot felul de paste sunt pregatite. La ora 9.00 fix suntem in Plaza de Gura Raului (seamana foarte bine cu toate Plaza des Armas din satucele peruane. E clar ca trebuie sa ne intoarcem acolo - orice detaliu imi aminteste de Peru...). Aici ne intalnim cu Gianina, Alin, Nicu, Marius, Horia si Andreea.

Traseul propus de Alin: Gura Raului-> Stramba-> Padina Rudarilor-> Canton Tortura->Taul Bistra-> Cabana Oasa-> Tartarau-> Valea Frumoasa-> Saua Steflesti-> Muncelu->Paltinis->Gura Raului. Dam ocol intregului masiv Cindrel.

Am creionat aici traseul pe care ar fi trebuit sa mergem. Harta nu ne ajunge opentru a desena traseul pe care am ajuns de fapt.

Ora 9.06 pornim in tura. Ma simt bine si am chef de tras. Am reusit sa scap de senzatia de oboseala care m-a urmarit in saptamana cu Mediasul - pun asta pe seama unei viroze care pana la urma nu s-a mai declansat. Asa ca ma incalzesc un pic pana la lacul de la Gura Raului. Aici ne regrupam pentru poze.

Curatei si cu chef de joaca...inca

Nu prea am rabdare (asta cred ca e de la excesul de paste :) ) si comunic solemn ca ne regrupam in Padina Rudarilor. Si o tai. Bitza si Florin vin dupa mine. Mai e si Marius si Dan. La cantonul Stramba scoatem pentru prima data harta, ne consultam si hotaram ca trebuie s-o luam pe urmatoarea la stanga pentru a intra pe Valea Rudarilor. Ne perindam unul cate unul la trena (nu se poate numi trena cand mergi cu MTB-ul cu 10km/h, dar e foarte important sa tragem pe rand in fata - se mentine ritmul grupului).

Cantonul Stramba si dracusorul Dan

Intram pe valea Rudarilor si ii "pierdem" pe Marius si Dan. Raman doar cu Florin si Bitza si ne indarjim mai departe la deal. Drumul devine din ce in ce mai rau si mai ingust pana cand se transforma intr-o albie de rau. Din descrierea de la Gianina stiu ca o sa avem si o portiune de push bike pana cand trecem pe partea cealalta ca sa incepem coborarea catre Bistra.

Alex, sigur pe-aici e drumul? Hai ca ai umor...de ce ma-ntrebi pe mine?

Trecem la push bike si ne oprim la liziera padurii pe o poteca marcata cu dunga albastra. Aici incepem sa ne amintim ca suntem intr-un grup de 12, nu de 3. Bitza isi amintise mai demult, dar eram prea pusi pe tras ca sa ne mai oprim.

Pare un pic diferit de sosea, dar nu pot sa precizez exact ce...

Banuim unde suntem, dar habar n-avem incotro s-o luam. Asa ca ne amagim ca ii asteptam pe ceilalti. Timpul trece, Florin nu mai are rabdare si plecam...sa-i zicem la stanga; ca asa parea sa fie de pe harta. Trecem printr-o poiana si continuam pe marcaj. Dupa care push bike-ul se transforma in carry bike pe un drum asa de stancos incat dupa ce scot din nou harta nu mai am nici un dubiu: suntem pe Drumul Piertros si mergem catre varful Cindrel. Asa ca ne intoarcem.

Hmmmmm

Florin o ia la vale pe poteca. Eu scot iara harta si folosesc busola de pe ceas. Incet, incet imi dau seama ca poiana prin care tocmai am trecut e Padina Rudarilor si de-acolo trebuie sa gasim ceva drum de coborare.

Gata? Ai facut poza Bitza? Se vede ca aveam harta si o consultam? Ce? S-o tin invers? Las, ca nu se prinde nimeni...


Gluma, gluma,dar suntem de o ora in acelasi loc...care este!

Dupa aproape o ora se aud voci din vale: vine si resul grupului. Mai intai Elena si Gianina si dupa aceea pe directa dintre brazi vin si baietii. Nu stam mult in poiana si pornim pe drumul care o sa ne scoata catre Taul Bistra.

Nu ne deranjeaza sa impingem bicicletele la deal. Dar cand te chinui sa ajungi in varful urcarii si trebuie sa le impingi la vale, incep sa te apuce pandaliile. Este exact si cazul nostru. Asa drum n-am mai vazut. Strabate o padure foarte deasa. Nici daca un urias beat manga ar fi trecut pe-aici si ar fi doborat toti copacii din cale nu ar fi reusit sa ii aseze asa de meticulos exact de-a latul drumului. De o parte si de alta prin padure sunt si-acolo copaci cazuti, dar asa de bun simt; in schimb exact pe drum e un intreg parchet care asteapta sa fie exploatat.

Asa ca ce ar fi trebuit sa fie o coborare de relaxare se transforma intr-un cor de injuraturi. Caram bicicletele sub brat printre brazi, cand pe o parte cand pe cealalta a drumului. Chestia asta tine suficient de mult ca sa ne prost dispuna. In sfarsit ne intersectam cu un forestier mai de Doamne-ajuta. In punctul asta suntem toti 10 (Horia si Andreea s-au intors).


In continuare n-am stare si pornesc val vartej la vale. Unde n-a apucat sa bata soarele e mocirla pana-n gat. In curand ne baricadam si noi cu o platosa de noroi amestecat cu balega de vaci si cal. Ca de, am vazut noi ca in zona asa fac bivolii - or sti ei ceva.

Scupiand cocoloase de noroi si nu numai ajungem la ceva intersectie. Scoatem harta si decidem ca suntem la cantonul Tortura (ma rog, scria si pe canton chestia asta...). Eu zic s-o luam la vale, Elena zice ca trebuie sa mergem la dreapta. Ne uitam pe harta si Marius e de acord. Toti suntem de acord. Inainte!!!!!!!!!! Urcam vitejeste vreun kilometru si jumatate urmarind niste cai legati la picioare.

Tot urcam si nu mi se pare OK sa faci asta ca sa ajungi jos. Intr-un final ne intoarcem la bifurcatie si o luam pe celalat drum. Tinusem harta "un pic invers"... Restul grupului ne asteapta si cat de cat compact ajungem la barajul de la Taul Bistra unde facem pozele de rigoare. Ceasul arata ora 15.00 si imi dau seama ca nu mai avem cum sa scapam de noapte asa ca zoresc oamenii.

Ora 15.00 si am facut 50km...din 150km

De aici intram pe o portiune cunoscuta de drum: am mai facut-o cu Elena, Dorel si Nosu. Ceva e totusi schimbat -inainteaza astia cu asfaltul intr-un ritm nebun. Au betonat mai multi kilometrii de drum intr-o luna jumatate la munte decat s-au betonat in 12 ani in Timisoara. Un carnat lung de ciclisti se intinde pe sosea: ma tin dupa Florin si nu ne oprim decat la Oasa.

Iubire murdara pe barajul de la Oasa

Elena e buimaca de somn si dupa ce vine si Bitza ne hotaram sa mergem mai departe pana in Tartarau. De aici ne despartim de restul grupului si decidem sa ne intalnim in sa. Soseaua a ajuns si aici, ba mai mult tine pe toata portiunea din jurul lacului asa ca inaintam repede. Trecem pe langa Oasa fara sa ne oprim - ceilalti aveau sa stea aici ca sa manance.

Pe Bitza il stiti deja

In sus pe valea Tartarau trecem pe langa niste cantoane silvice. Zice Bitza: "Uite: depozit fructe de padure Tartarau". Eu ii zoresc la deal. Incepem urcarea catre sa; o urcare teapana -a 3-a pe ziua de azi. Si aici drumul a suferit modificari fata de primavara: terasamentul a devenit unul de autostrada - pana in toamna sigur o sa ajunga cu asfaltul pana sus in Taratau sau chiar pana in Obarsia Lotrului. Ceea ce nu e bine deloc...

Florin

Dupa vreo 5km de urcare pe partea stanga a drumului o mogaldeata galbena si incovoiata doarme pe jos: Elena. A zis ea ca ii e somn asa ca a luat-o inainte si unde a crezut ca e varful pantei si-a luat geaca pe ea, s-a pus pe jos si s-a culcat. In formatie de 4 urcam ultimii 2km si suntem multumiti - saua Tartarau 1770m. Scoatem harta si vedem ca ar trebui s-o luam la stanga pe langa ceva cantoane. Asa ca incepem sa coboram in viteza.

Pe coborare ma intalnesc cu 2 masini:
"Buna, unde e valea Frumoasa?"
"A...pai ati luat-o gresit. Trebuie sa va intoarceti pana la Oasa si s-o luati la dreapta."
"Nu-i adevarat! Pe harta imi arata altceva"

Ii las in pace. Daca nu vor sa ma creada - treaba lor. Oricum sunt cu masina si pot sa se intoarca (si ei mergeau tot pe Valea Frumoasa). Rad in sinea mea si continuu sa cobor. Trecem in judetul Valcea, cautam drumul la stanga -nimic. Coboram in viteza, mai avem vreo 2km pana la Obarsia Lotrului si deodata ma loveste ca un fulger: "!#$%$^$ !!!!!!" . Franez brusc si le zic la ceilalti ca trebuia s-o cotim la stanga la fructele de padure a lui Bitza, printre cele 2 cantoane...

Hai ca deja exageram! O sa creada oamenii ca noi chiar intelegem ce scrie aici

Elena isi da seama instantaneu ca am dreptate. Un sofer ne confirma temerile: suntem de mult iesiti de pe harta cu Cindrelul si trebuie sa ne intoarcem. Incepem sa radem toti 4. Nu stam mult pe ganduri si incepem sa urcam inapoi catre limita de judete; dupa aceea coboram toata urcarea si ajungem in Poiana Tartarau la bifurcatie.

Rataciti, dar fericiti

Aici e un panou de vreo 2m colorat pe care scrie mare, mare de tot: "Cabana Valea Frumoasa 9.6km". Dar noi am vrut sa credem ca Tartarau e numai saua. Florin si Bitza au o scuza: ei n-au mai fost pe-aici. Noi...

Bitza zice ca nu-i bai - am facut un plus, ca doar tot suntem la antrenamente, nu?! Pornim in tromba pe valea Frumoasa si la prima casa Florin intreaba cat de in fata e restul grupului. "Jumatate de ora". Ok, se poate recupera. Asa ca de-acuma incepem sa tragem doar ca sa-i prindem pe cei din fata. Tragem ca la concurs - trebuie sa-i prindem.

Pe vale ne intalnim cu cei de la Ozone care sunt si ei la antrenament in zona cu niste prieteni. Ei vin din sens invers si ne informeaza ca ceilalti sunt la jumatate de ora in fata. Frumos ar fi fost sa mai stam la povesti ca si asa ne intalnim ra. Dar e concurs in mintea noastra si trebuie sa-i prindem pe ceilalti.

Cabana Frumoasa sau cum o chema-o: aici intreb niste oameni (asa am impresia ca sunt aia din masina care ne-au zis ca am luat-o gresit...) cat mai e pana in Saua Steflesti. Nu imi place ce aud: 5km.

Urcarea 4 si n-avem timp de respirat. Ne oprim in sa. Aici e si peisajul frumos. De o parte se vede creasta Lotrului cu varful Steflesti, de cealalta e varful Cindrel. Nu stam prea mult la contemplat si incepem sa coboram pe valea Sadului.

Elena in saua Steflesti

Coborarea e frumoasa si ne mai odihneste. Ne mai oprim o data si intrebam unde sunt ceilalti. Jumatate de ora. OK, ne dam seama ca in zona cea mai mica unitate de timp este jumatatea de ora si nu ne mai bazam pe ce zic localnicii. Noroi si balega si franam brusc la o intersectie.

Scrie acolo: Paltinis 17km. Elena e optimista: 17km nu sunt mult. Eu sper sincer ca a pus cineva un 1 in fata cifrei 7 in joaca. Este ora 21.00 cand incepem urcarea numarul 5.

Asta a fost tare. Florin in stilul caracteristic ne transmite ca e imposibil sa fie ceilalti mult in fata. Urcam fara nici o pauza. Ma uit pe kilometraj: aproape 130km. Stiu ca e imposibil, dar efectiv ma simt odihnit si cu chef de tras. Parca acuma am inceput traseul. Elena urca imperial :). La orizont se vede releul de la Paltinis. Bitza e nervos ca in conditiile in care ne-a prins noaptea si nu avem toti frontale si mai avem de mers vreo 30km singura noastra grija este unde sunt cei din fata.

Fara oprire pana in varful urcarii unde....i-am prins!!!!!!!!!!!!!! Am fugit din Tartarau pana aici si am facut 21km in plus. De aici mai urmeaza doar coborarea pana acasa. Problema e ca s-a intunecat bine si trebuie sa trecem la frontale. Combinatia MTB, viteza, frontale nu e una dintre cele mai fericite. Ajungem la baza partiei din Paltinis odata cu ultimele licariri de lumina. Aici facem un mic popas si dupa ce Nicu ne prezinta variantele hotaram sa coboram pe sosea - e mai sigur in conditiile date.

Cursieristii o iau in fata si dispar repede din raza vizuala. Sunt cu Elena ceva mai in spate si dardaim serios in racoarea serii de la 1500m. Soseaua e buna, dar mergem mai repede ca viteza luminii de frontala: creierul nu apuca sa proceseze toate informatiile venite de la ochi in semiobscuritatea asta, asa ca totul se deruleaza cumva cu incetinitorul. Ma uit si vad ca avem cand 35, cand 40 km/h.

La o curba - Dan striga sa ne oprim. Franam si dam de grupul din fata - Nicu e chircit in mijlocul soselei. A cazut si presupune ca si-a rupt clavicula. Evaluam situatia si singura varianta e sa sunam la ambulanta. Pe langa lovitura de la umar, in cadere a dat serios si cu capul de asfalt - dar din fericire a avut casca (care s-a rupt). Elena foloseste fasa din trusa pentru a-i imobiliza bratul (din pacate in ultimele ture am ajuns sa folosim din ce in ce mai des trusa de prim ajutor).

Bitza a cazut si el: era chiar in spatele lui Nicu si nu a mai putut sa-l evite. Din fericire, el n-a patit nimic.

Dan pleaca cu Marius si Florin pana in Gura Raului, de unde o sa se intoarca cu masina pentru a recupera bicicleta lui Nicu. Ceilalti ramanem acolo si ne ghemuim unu'n altu ca sa suportam mai usor frigul. Vorbim vrute si nevrute cat sa treaca timpul mai repede si sa uite Nicu de situatia in care este.

Alin evalueaza situatia. Insanatosire grabnica Nicu! Dimineata ne-am intalnit cu el si am aflat ca e vorba de o fractura in mai multe segmente a claviculei.

Soseste ambulanta si il ia pe Nicu. E a naibii de frig asa ca hotaram sa coboram pe jos in intampinarea lui Dan. Alin ia si bicicleta lui Nicu si coboram toti pe langa ele - ne incalzim destul de repede.

Dan apare de dupa curba, ia bicicleta in plus si pleaca. Putem si noi sa ne urcam in sfarsit in sa. Intersectia cu Gura Raului. Ultimii 6 km sunt de forestier.

N-am invatat absolut nimic din ce s-a intamplat cu nici jumatate de ora in urma. E prea faina coborarea ca sa nu-mi dau drumul. La lumina frontalei vad cum apar pietrele sau santurile de pe forestier si incerc sa le evit in ultima clipa. Franez ca sa iau curbele in ac de par si dementa si adrenalina cresc direct proportional. Cobor cu 30km/h si cu fiecare frana imi vine sa cobor mai repede. Din fericire intru in sat si totul se termina.

Suntem din nou in Plaza de Gura Raului dupa 15.30 ore de la plecare. Si 153km de cand am plecat de aici. E un nou record de distanta. Traseul este...interesant. Cum a zis Bitza: "Ma, nu e chiar cel mai fain off-road pe care am fost". Asa-i, dar e numai bun de antrenament :). Are si parti frunoase: Lacul Oasa, capatul superior al vaii Frumoasa, finalul urcarii spre Muncel cand ai o perspectiva frumoasa asupta Muntilor Lotru si vaii Sadului.

Ne e somn. Atat. Fizic suntem ok. Si asta e cel mai important pentru concursurile care urmeaza.

Ne retragem fiecare la pensiunea lui si abia mai apucam sa mancam ceva si cadem lati de somn. Planul initial prevedea ca duminica sa facem traseul de la Geiger. Asta iese imediat din ecuatie: duminica ne trezim pe la 10.00 asa ca trebuie sa improvizam altceva.

Hotarasc cu Bitza sa urcam pe sosea pana in Paltinis. Ceilalti vor sa urce tot pana acolo, dar prin Cheile Cibinului. Elena si cu Florin o sa ne asigure asistenta tehnica din masina. Primii 6km sunt cei de forestier de azi noapte. Si azi m-am trezit cu chef de efort asa ca incep sa urc constiincios panta destul de abrupta care ma scoate in drumul asfaltat.

De aici mai departe plec cu Bitza. Urcarea spre Paltinis e mai abrupta decat Transfagarasanul (cel putin pe portiuni). Elena si Florin ne flancheaza si ne fac poze. Dupa 22km de urcare continua suntem sus in Paltinis.

David by Michelangelo

Pe ceilalti i-a prins o aversa sanatoasa in chei asa ca s-au intors. La noi abia daca a picurat - seria deja miraculoasa de vreme buna de care avem parte continua si tura aceasta (practic cred ca nu a plouat exact in locurile in care eram noi exact in momentele respective - vedeam de jur imprejur cum toarna pe versantii invecinati - la noi era soare... ).

Stai sa iau grimasa de poza

Dupa coborarea anosta de pe sosea urmata de una mai dinamica pe forestier (si pe lumina arata destul de accidentat drumul asta...) ajungem la pensiune. Bagajele si pornim spre casa facand un ocol pe la clatitele de la Clopotiva.

Pe drum Bitza zice: "Cred ca sunt sanse sa termin Solden-ul". Si pentru prima data si eu ma simt pregatit fizic si incep sa cred ca exista o sansa sa trec linia de sosire de la IronBike.

Pana atunci o sa schimbam macazul catre trekking si incep deja sa scrutez site-urile meteo...