Participanti: Elena, Alex
Locatie: Poiana Marului
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Blog-ul e scris imediat dupa ce a fost probabil cea mai frumoasa tura din Timisoara. Am iesit de la lucru si ne-am dus cu bicicletele in Padurea Verde. In ultimul timp mergem destul de des acolo la alergat sau MTB.
Am avut amandoi chef -la asta se rezuma totul. Pedala la pamant - copacii trec in viteza razant cu tine, curbele stramte te obliga sa fii mereu vigilent, iar lumina putina de seara te tine cu sufletul la gura.
Tii, fain a fost!!!!
Mai multe persoane mi-au cerut sa prezint si elemente tehnice in blog - de exemplu ce echipament folosim in ture. Nu am vrut sa fac asta din simplul motiv ca nu sunt tocmai un exemplu de urmat. Majoritatea echipamentului "l-am furat" vazand cu ce merg ceilalti; a mai durat o perioada pana am inceput sa-l folosim corespunzator. Cu siguranta nu am cunostintele tehnice necesare pentru a prezenta in mod propriu un echipament.
O sa prezint sub forma de parere proprie si atat ce folosim in ture - pentru pareri avizate cu siguranta se gasesc o sumedenie de surse de unde se pot extrage informatii.
Week-end-ul acesta Elena are teambuilding la Poiana Marului. Locatia e aleasa asa ca sambata pornim de dimineata in formatie de trei - Bitza se alatura turei de mici/bere/sport.
Pe la 10 suntem la locul faptei. Vremea este buna si avem in plan pentru azi alergare. O sa pornim din Poiana Marului si o sa urcam pana in saua Jigorea pe forestier. Ne vom intoarce pe acelasi drum. Tura cumuleaza 25km.
Hoinarii
Bitza ne insoteste cu bicicleta si este fotograful grupului.
De cand m-am enervat la ideea de antrenamente si m-am razvratit impotriva rutinei - sunt relaxat. Acuma nu mai alerg ca sa scot nu stiu ce timp, alerg ca...am chef.
Un pas mic pentru mine, un salt urias pentru....
Bai, ce gratios sunt!
Alergatul pe munte e un sport. Precizez asta deoarece multa lume nu intelege de ce trebuie sa alergi pe munte in loc sa mergi si sa te bucuri de peisaj. E un sport care afara este foarte raspandit - exista o multime de concursuri, campionate mondiale si mai ales o foarte mare masa de oameni care il practica. A...da. Si noua ne place la culme.
Plumb
Bitza, ma pot prinde si eu de bicicleta ta?
Da, dupa cum spuneam: am intrat pe teren sa dam totul din noi si chiar asta am facut. A fost un joc bun, dar noi am stiut sa fructificam mai bine ocaziile. Da...
Bitza s-a plictisit urcand in ritmul nostru si a dat o tura pana sus pe Muntele Mic
Echipament:
- Vasi ii numeste "papuci de padure". Pentru trail running diferite firme produc incaltaminte specializata. Este Alfa si Omega-ul in acest sport. Eu folosesc acuma Rucky Chucky de la North Face, iar Elena, Betasso tot de la North Face.
Nu o sa ma lansez acuma in diferite evaluari - pentru trail running cumparati incaltaminte specializata pentru asa ceva. Trebuie sa se potriveasca perfect -cel mai cumplit lucru sunt basicile si bataturile in timpul unei ture de alergare. Va pot scoate din circuit pentru saptamani bune
In Timisoara nu se gasesc multe variante -desi vanzatorii o sa va convinga ca se poate alerga si cu pantoful X pe munte. Consultati cataloagele producatorilor, gasiti modelul potrivit, dupa care probabil va trebui sa-l comandati de afara.
Tot Vasi zicea ca sunt consumabili - 400km de alergat e o cifra decenta. Si din pacate are dreptate.
- rucsacul - vine imediat dupa incaltaminte. E foarte important sa fie usor - din nou afara exista o gama variata specializata pentru asa ceva si din nou cataloagele si Internet-ul va pot da solutia.
Un avantaj al acestor rucsaci e ca pot fi folositi aproape in orice tura montana care nu depaseste o zi - utilitatea lor nu se rezuma strict la trail running
Folosim rucsacii de trial running de la Quechua - au in jur de 600g.
Mai jos e o lista cu rucsacii de trail running de la Quechua:
http://www.quechua.com/EN/trail-running-backpacks-4218062/
- camel back-ul: unul din cei mai importanti factori la alergare e sa fi bine hidratat. Camel back-ul (practic o punga de apa prevazuta cu un furtun si care se cara in spate) te ajuta mult la alergat: economisesti timpul pe care l-ai pierde cu dat jos rucsacul, scosul sticlei cu apa, si refacut operatiile in ordine inversa. Ai tot timpul la "indegura" suzeta si astfel te poti hidrata cum trebuie.
Aici e bine sa nu faceti economie si sa cumparati ceva de calitate (noi folosim Deuter) daca nu vreti sa aveti probleme pe viitor: nu se mai etanseizeaza inchiderea de exemplu....
- tricou/sort: personal momentan alerg in echipamentul de bicicleta. Nu sunt adeptul tricourilor si sorturilor de "enspe mii de lei" - ceva sintetic si care nu mentine transpiratia mi se pare suficient.
- betele telescopice: le-am lasat la urma deoarece se poate argumenta ca e doar o chestiune de optiune personala folosirea lor. Noi de cand le folosim am scapat de durerile de genunchi care ne urmareau in trecut .
Din nou e important "sa nu va zgarciti" si sa luati ceva de calitate de la inceput: noi avem deja o colectie de propsit pe ea rosiile din gradina - majoritatea s-au rupt si s-au descompus.
Noi folosim bete telescopice din 2 segmente datorita faptului ca sunt mai usoare decat cele clasice (3 segmente).
- ochelari de soare/ sapca cu cozoroc /training tool: din nou sunt optionale si tot din nou pot transforma o tura reusita intr-un calvar. Nu de putine ori transpiratia sarata imi intra in ochi si abia mai vad pe unde alerg doar fiindca mi-am uitat sapcuta.
Training tool: noi folosim Garmin Forerunner 305: https://buy.garmin.com/shop/shop.do?cID=142&pID=349
Cu ajutorul lui facem si track-urile GPS si este un prieten nedespartit (in ultima vreme a lui Elena) in ultima jumatate de an.
Daca merita asa ceva? Da, merita :)
Ca si consumabile in tura aceasta am luat cu noi:
- 1l de apa amestecata cu "prafuri". Prafurile astea sunt in general izotonice si sunt destul de importante pentru refacerea echilibrului de minerale/oligoelemente din organism, echilibru care este disturbat pe masura ce incepi sa transpiri -lucru pe care apa nu-l face. Se gasesc numerosi producatori - partea proasta din punctul nostru de vedere este ca au gust. Si pe masura ce efortul se intensifica, gustul acela devine neplacut pana in punctul de a-ti provoca voma.
Acuma amestecam pliculete de magneziu in apa (se gasesc la farmacie si sunt ieftine). Nu contin toate elementele de care are nevoie organismul, dar macar nu vomiti de la amestec.
- energizante: din nou, exista multi producatori pentru energizante (geluri/batoane) dedicate sporturilor de anduranta.
Noi folosim produsele Sponser (http://www.sponser.ro/): gelurile de la ei sunt chiar bune, iar batoanele se mai pot manca si in punctul in care a-i vomita instantaneu de la orice altceva.
Inainte de tura:
Sunt cateva aspecte de care trebuie tinut seama inainte de tura pentru a va putea bucura si a nu ajunge sa aveti material bogat de bloguri...Nu inseamna ca eu asa fac si de aceea am si zis ca cele prezentate aici sunt doar o parere personala si nu un ghid de urmat.
- odihna: Din punct de vedere fizic si de asemenea psihic cu totul altfel abordezi o tura intensa de trail running daca cu o seara inainte ai dormit macar 8 ore sau daca toata noaptea ai condus, dupa care ai prins cateva ore de somn pe fuga intr-un cort incomod.
- mancare: organsimul e o masina. Una pe care natura a dus-o la perfectiune, dar totusi o masina. Si ca orice masina are nevoie de combustibil. Suficient si mai ales de calitate. Mancarea dinaintea turei e deosebit de importanta.
Ca o paranteza: alimentatia in general este foarte importanta mai ales daca incerci sa fortezi un pic limitele si sa participi la concursuri. Pana acuma nu i-am acordat foarte mare atentie, dar este una din temele de facut in 2010.
Dupa tura:
Se recomanda o sedinta de streching (se recomanda de asemenea o incalzire adecvata si inainte de tura).
Personal, dupa tura ma pun in cur si beau bere...
Cam acesta ar fi echipamentul pe care l-am folosit strict in tura de alergare. O sa revin in relatarile viitoare cu mai multe detalii.
Dupa ce am terminat tura de alergare in loc sa stau cuminte si sa savurez sucul de hamei, m-a mancat in partea dorsala si am plecat la o tura de MTB cu Bitza in sus catre saua Iepii.
A fost cumplit. Asa de sfarsit nu m-am mai simtit de foarte mult timp. Bitza mai ca adormea de la ritmul in care mergeam, iar eu abia eram in stare sa respir. Alergarea de 25 de km isi luase tributul si acuma nu eram in stare nici sa ma mai misc. Mi-a fost foarte greu si deloc placut. Ne-am oprit odata cu drumul forestier si am renuntat sa mai caram bicicletele pana in sa.
Pe coborare ne-a prins ploaia. Apropo, incepand cu Geiger ne ploua in fiecare iesire. Curios e ca de fiecare data ploaia ne prinde pe sfarsitul turei asa ca deocamdata nu pot sa zic ca am avut ghinion cu vremea. Prin ploaie si noroi mai fac si o pana, dar se rezolva repede in doi.
Uzi leoarca ajungem la pensiune si acuma putem in sfarsit sa ne dedam la placerile bahice....
A doua zi planuim o tura de MTB. Din Poiana Marului nu ai foarte multe optiuni asa ca ajungem sa alegem ca traseu acelasi forestier pe care am urcat si ieri.
Omul si bicicleta
Frig fratica, frig...In curand trecem la clapari si rucsaci seriosi.
Pana in saua Jigorea merge treaba bine si drumul e chiar placut (clar: e mai fain cu bicicleta decat pe jos). Din Jigorea suntem destul de plictisiti si alegem sa urcam pe sosea pana pe Muntele Mic. Cum da de sosea Bitza dispare din raza vizuala - merge ca niebunu' pe asfalt....
Degeaba, pot sa trag oricat - n-ai cum sa-l prinzi pe Bitza pe asfalt nici chiar cu MTB-ul
Autoportret
Muntele Mic sta ascuns in ceata intr-un frig ascutit de sfarsit de toamana. Luam o ciorba la Cerbul dupa care ne intoarcem inapoi pe acelasi drum la masina si de aici repede acasa. Despre echipamentul folosit la turele de bicicleta - in blog-ul urmator.
Partea frumoasa -urcatul se termina in curand; urmeaza degeratul la vale
Eu sunt o Panda nu un urs polar...
A fost un week-end de rulaj: nimic iesit din comun, dar totusi placut. Ne-am luat ratia de sport si munte fara de care intram in sevraj.
De-amu' gata cu huzurul!!!! Ne-a ajuns pauza de dupa Geiger. Patru saptamani = 4 concursuri.
Sa-nceapa sesiunea de toamna!
----------
Azi am fost la alergat in Padurea Verde -ultima tura lunga inainte de MPC. Si azi ne-am simtit excelent - deja incepem sa regretam antrenamentele de aici -a fost de departe cea mai frumoasa perioada de pregatire inaintea concursurilor.
Latest news!!!!!!!
Am reusit sa ma ingras! Am 68 de kg dupa ce vreo 15 ani am avut constant 66kg indiferent ce faceam. Poate in curand depasesc pragul de anorexie....
Postări
4 comentarii:
Poza a patra, cantonul din mijloc... Acolo am locuit jumatate din anul 1988 ca practicant in silvicultura. Ce vremuri , ce salbatica si linistita era pe atunci Valea Bistrei, Sucu, Suculetzu', Scorila si Maura... Umblai zile fara sa intalnesti om pe vaile alea, ma gandesc ca acum zburda atv-urile pana in Saua Iepii ori pana pe Muntele Mic :( Pacat...
4 concursuri ??? Sa inteleg ca aveti de gand sa veniti si la Bucuresti ? Daca da, si nu aveti pe unde caza, puteti sta la mine gratis, poate facem si o tura de antrenament inainte pe fostul traseu de la Prima Evadare; cred ca o sa iasa frumos megamaratonul asta de o suta de km prin padurile sudului, merita sa veniti - plus ca poate fi pt prima data 100km la un concurs pt Elena :-); bafta la Gilau! O sa fie superb, anul asta nu pot fi acolo din pacate; P.S. Nici un timisorean la tusnad?nu-mi vine sa cred. Avea Elena locu' asigurat pe podium :p
Bafta dragii mei !
@Lucian: Din pacate nu e vorba de Bucuresti...nici nu stiam ca exista un concurs in perioada asta (despre ce e vorba?).
4 concursuri inseamna: Maros la Gilau, maratonul Piatra Craiului, maratonul Timisoara si duatlonul de la Brasov. Cam atat avem in agenda :).
Si multumim din suflet de invitatie..iti intoarcem propunerea deca vrei sa vii la Timisoara :)
Trimiteți un comentariu