Participanti: Hoinarii
Locatie: hai ca asta-i buna...
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
M-a pus Elena sa fac curatenie pe carduri. Si uite ce am gasit.... De-classified pictures.
O gramada de crampeie de ici si colo care nu vor sa fomeze un tot unitar si care nu spun neaparat o poveste, dar care ne descriu mai mult decat o mie de bloguri.
Asta e casa de chiaburi a familiei Fodor. Aici am locuit de cand m-am nascut pana nu de mult. Acuma stam intr-un apartament mic de bloc, dar probabil ca o sa ne intoarcem cat de curand la mosie.
Ooooo cate povesti v-ar putea spune prietenii mei de liceu. Cate chefuri au vazut zidurile astea. Zile si nopti de petrecere. Ani intregi de distractie. Fiind situata in centru, era locul de intalnire pentru toata gasca din liceu. Chefuiam pe ascuns pana la 16.30 cand veneau a mei de la servici, chefuiam in week-end-uri. Am crescut si am ajuns la facultate si terasa aia ne-a suportat mult mai mult decat orice sala de curs.
Casa in sine mi-e foarte draga, chiar daca consider ca este mult prea mare.
Vruuuuum si cadrul se multa la:
De fapt de skiat am invatat sa skiez pe dambul din fata Bunloc-ului cu ea si Andreea; dupa aceea am avansat in Poiana Brasov. Cu ele am facut primele mele ture de munte cand abia mergeam, prin Piatra Mare, Ciucas, Piatra Craiului sau Bucegi.
Mai nou ne-am facut obiceiul sa petrecem Revelionul impreuna. Si cum majoritatea concursurilor ne duc pe langa Brasov, ne intalnim destul de des in ultimii ani
Dupa cum v-am zis, la nunta asta am fost nasi. A fost un chef pe cinste. Habar n-am ce trebuia sa facem noi ca nasi, dar cheful a fost excelent. Acuma nu o sa stau sa va povestesc despre nunta.
O sa le zic doar casa de piatra lui Remus si Anna si tot ce isi doresc.
Dar nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca nunta asta a fost unul din cele mai faine chefuri din ultimul timp. Eu urasc nuntile si toata atmosfera aferenta. Dar nunta asta mi-a amintit de chefurile din faculta.
Fara formalisme, fara zambate false sau fortate - exact asa cum tebuie. Nu stiu ce-or fi zis ceilalti nuntasi despre nasul un pic trotilat, dar eu m-am simtit excelent.
A doua zi dupa nunta...am continuat. Cu o ciorba acra si dupa aceea cu o alergare. Nu ma pot abtine. Am alergat cu Tibi pe bucla a doua de la EcoMaraton. Si trebuie sa zic ca poate e aerul de Moeciu ca altfel nu imi explic, dar tare bine am mai alergat dupa o noapte de chefuiala si dupa doar cateva ore de somn.
Vruuuuum si cadrul se multa la:
Asa ca aici am facut niste permutari si mai departe am plecat in masina cu Pantani si Ramona catre Vadu Crisului.
Duminica am ajuns la Vadu Crisului. Aici era Mardale cu gasca de la Alternative la un week-end prelungit de catarat.
Mardale si Diana.
Luni am alergat inpreuna cu Ramona, Pantani si Elena pe un traseu improvizat la fata locului. A iesit o tura de 25km, iar zona respectiva este de-a dreptul uluitoare pentru trail running. In general relieful specific din Padurea Craiului ii fac deosebit de atractivi pentru running sau bike - aici va avea loc si cea de-a doua editie de la Iron Bike.
Dupa tura de alergat (pe bune, cred ca a fost cea mai frumoasa tura din 2011 ) am plecat pe un traseu inedit catre Timisoara - adica pe drumuri forestiere peste munte.
Vruuuuum si cadrul se multa la:
Istvan, organizatorul de la Iron Man Oradea, participant la o multime de concursuri de anduranta si prietenul meu.
Half Iron Man a fost unul din momentele frumoase din 2011. Concursul a fost excelent organizat si Elena cu mine am prins o zi foarte buna. La cat mai multe Istvan!
P.S: Te prind eu la urmatorul maraton...
Ca ei vreau sa ajung. I wanna be an Iron Man!!!
Nu mai e o dorinta. E o obsesie. Ma roade si ma macina. Pare paradoxal, dar cumva astept sa vina luna octombrie si sa ma apuc de pregatire. Bine, octombrie mai poate astepta un pic...
Vruuuuum si cadrul se multa la:
Nebunia lor a fost molipsitoare. La inceput a ars timid si a mai cuprins unu-doi zaluzi. Unii din ei au inceput sa scrie povesti :). Alti nebuni frumosi s-au alaturat. Acuma sase ani nimeni nu ar fi visat ca o sa existe saptamanal concursuri montane cu sute de participanti.
Dar totul a inceput datorita unor oameni ca Andreea si Luci. Multumim ca "ne-ati trezit!".
Si am ajuns si la:
Mai departe:
Si fara nici un fel de premeditare la final am gasit pe carduri pozele astea:
Noi nici macar nu ne-am intors complet de acolo. Nici din Kirghistan, din Peru sau din Chamonix. Nu putem sa stam aici. Deja suntem pe drum - inca nu stim unde mergem sau cand plecam, dar stim sigur ca ne vom urca cat de curand (probabil pe la inceputul lui octombrie) in primul avion catre o destinatie exotica.
Blog-ul acesta exista din simplul motiv ca inca mai pot visa cu ochii deschisi. Daca ati citit cu atentie ati observat ca blogurile sunt in general despre ce va fi, nu despre ce a fost. Cand voi incepe sa privesc doar inapoi, blog-ul nu isi va mai avea rostul.
Si chiar acuma visez la deserturi intinse, munti inzapeziti, ape cristaline, oameni ciudati, mirosuri noi - visez la alte lumi.
Dar pana atunci am o datorie fata de Elena si fata de unul din cei mai buni prieteni ai mei....
Din echipa lipseste acuma Istvan - a ales alt drum si noi ii respectam decizia. S-a intors odata de dragul nostru si ne-a dus catre locul 2 la CA-ul din 2009, dupa care s-a retras definitiv.
Acuma trei Hoinari vor sa se intoarca: Elena, Captain si Alex. Doar ca regulamentul prevede ca trebuie sa fim patru.
Si aici ne poti ajuta TU! Poti sa fi al patrulea membru alaturi de Hoinari la CA2012. Daca chiar vrei, sigur sti cum sa dai de noi.
Doar un amanunt: stim cum e sa termini concursul acesta, stim cum e sa fii pe locul 5 la el, stim cu e sa fii pe locul 2 la el. Mai lipseste sa aflam cum e sa fii pe prima treapta. Cu obiectivul acesta, si doar cu acesta, ne urnim din "papusoi".
Hoinarii va ureaza acuma : Noapte buna! Si eu plec la somn si de undeva se aude o voce: "Noi suntem la varsta la care creem amintiri, nu traim din ele!"
(Mai beau o bere, mai bag un WoW si ma culc dupa aia).
Sînt
Un om liber
Adică
Nu-i este nimănui
Milă de mine.
Nu mi-am dorit
Această libertate
Dar o păstrez
Şi mă laud cu ea.
Sînt
Un om liber,
Nu permit nimănui
Să-i fie milă de mine
Şi sînt
Şi mai liber decît credeam:
Nici n-am cui permite
Să-i fie milă de mine.
~Adrian Paunescu
Postări
11 comentarii:
EXCELENT! Frumos! Scris cu suflet! Bravo!
Frumos, frumos...
...la ce privire cu jind arunca Mardale la scaunu tau si la ce satisfactie se citeste pe fata ta...cred ca scaunu de sub curu tau e castigator :))))
sanatate !
O alta fata a Hoinarilor...
Ma asteptam sa fie asa pentru ca sunteti oameni de munte si care lupta pentru sanatate si miscare.
Mi-ar fi placut sa fac parte din echipa voastra, dar voi sunteti la 1000 ani lumina de mine. :)
Sanatate maxima si ca sa fiu pacifist ambele scaune sunt marfa :))
Vali Zanfir
Bravo!!! Fain blogul asta!!! Matzu sa nu zici de la cine il ai,ca poate vor crede ca e molipsitoare idiotenia!!!
Scaunele noastre sunt diferite prin esentza :D
Al lui Suca e clasa sport - cu doua usi , cu viteza cu care merge pe oriunde in spate si cu care agatza gagici :)) iar al meu e clasa limousine cu manere de fier si suport de bere transferabil din stanga in dreapta , cu care nu poti mere chiar oriunde si cu care poti totusi agatza gagici :)) ... Dar cel mai fain e cand sunt ambele in peisaj ca atunci nu scapa nimeni de distractie :D
Cu CA-ul va doresc bafta sa gasiti un coechipier antrenat pe masura si daca chiar nu se arata nimica de soi, mai apelati odata :) !
Mie Mardale mi se pare mai relaxat. Acum nu stiu daca e de la scaun sau de la bere ...
Bravo hoinarilor pt ceea ce faceti si pt ca faceti parte dintre 0,1% din populatia extremistilor visatori realisti, totul se poate cu putin mai multa balaceala la bazin in iarna aceasta si cateva ture serioase cu bita & perpedes iar visul IronMan va devini realitate:)
Fir intins!!
Felicitări pentru modul în care vă trăiți viața. Vă invidiez și vă admir, la cât mai multe realizări!
Bai, caut postul cu gugulanii si cand colo gasesc ... unul scris de un om normal. Tot voi sunteti?
Mai bagati de-astea ca sunt faine.
Incredibil de altfel, fain, direct si fix catre maruntaiele sternului. Genial scris! E altceva fata de tot ce-am citit la voi pe blog, si mai vreau! Elena, ia mai pune-l pe Alex sa curete si sa descarce cadruri! Cand se termina, iti dam noi unu, bag mana in foc ca ai putea sa relatezi la fel de captivant chiar si croind inventii pe seama altora! :)) Genial!
Felicitari pentru modul in care scrieti blogul si pentru modul extraordinar in care va petreceti timpul liber.
In ceea ce priveste CA2012, in cazul in care locul mai e liber, as putea sa-l intreb pe Vlad Florin, care mi-e foarte bun prieten, daca ar fi disponibil sa se inhame la asa ceva. Sa-mi spuneti intai daca sunteti de acord si apoi vorbesc cu el.
Trimiteți un comentariu