Data: 11.07.15-12.07.15
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Arena Platos
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Blog-uri despre concursuri n-am mai scris de mult. Mai nou nici la concursuri nu mai prea mergem, exceptie facand cele la care traseul " ne spune ceva".
Paltinis MTB Project sau cum s-o fi chemand evenimentul ala (Paltinis Stage Race, etapa a 2-a din Triada) a fost o exceptie.
Planuisem de mult sa mergem la el si am gasit in ultimul moment si "bona" pentru Ana in persoana lui mamaie.
Asa ca in formatie completa, plecam spre Sibiu. Speram sa apucam sa dam o tura pe traseu vineri seara. Nu a fost sa fie asa - mai avem de injurat putin pana cand legam Timisoara de Sibiu pe autostrada.
Vineri seara nu am mai apucat sa facem nimic - am amanat tura de recunoastere pentru sambata dimineata.
E vorba de 2 zile consecutive de concurs: prima zi un concurs de XC0 pe un traseu complet nou, a doua zi, o etapa de XCP.
E diametral opus fata de ceea ce facem noi de obicei. Adica concursuri lungi, mioritice, de anduranta.
Dimineata pe racoare suntem pregatiti sa incercam traseul.
A fost un soc total.
In timp ce noi urcam molcom pe forestiere si pe tapsane innierbate, un sport paralel se pare ca s-a dezvoltat. De departe cel mai tehnic traseu pe care am fost vreodata.
Elena a picat destul de urat in "rock garden" la antrenament. Ne-a trebuit mult curaj ca sa ne dam drumul pe rampa amenajata. Am derapat alergand pe langa biciclete pe radacini.
Cu mult peste ceea ce stim noi sa facem.
Cu coada intre picioare terminam tura de recunoastere. Aici e cu totul altceva, un cu totul alt nivel.
Stii... e interesant - zici initial ca e alt sport. Ca asta e pentru pustani, ca nu e MTB "adevarat". Ca astia de aici sigur nu biruie pe maratoane. Aberatii. Astia de aici sunt varful si in maratoane. Diferenta e ca ei au ceva in plus fata de noi: tehnica.
Cuminti ne punem la start. Eu cu scopul declarat sa termin cursa intr-o bucata si sa incerc sa ma dau cat mai mult pe bicicleta.
Elena cu scopul de a supravietui.
Traseul mi s-a parut superb. Impecabil organizat si gandit. Repet, nu am mai fost pe asa ceva. Nu am decat superlative legate de traseu.
Au fost 3 ture unde am stat cu inima in gat. Unde am ajuns sa ma dau pe bicicleta prin zone pe unde n-as avea tupeul sa merg pe jos. Zone unde am alergat pe langa ea in ritmul celor care coborau pe ele.
Am bagat adrenalina in vena pentru o buna bucata de timp. Startul l-am luat suficient de bine, am trecut frumos de primul "gat" si timp de 2 ture jumatate nu m-a deranjat nimeni, nu a fost inghesuiala.
3 ture de forta, de adrenalina, de nebunie, de pedalat la limita. Superb!
Am terminat fara incidente si sper eu "cu niste ture mai destept".
Elena a supravietuit si ea. Ba chiar s-a clasat pe locul 3 general feminin, intr-o companie selecta.
A urmat berea, multa bere. Si dupa aceea tura de la elite. Uite, ca sa va faceti o idee (vaga) despre cum arata traseul:
Seara familia s-a inmultit: a venit si Dani si Marian.
Elena a facut o cursa foarte buna in prima zi si e montata pentru ceea ce urmeaza. La ea totul se rezuma la motivatie: cand are motivatie, merge foarte bine. Iar aici are destule surse care sa o impulsioneze.
Traseul de XCP s-ar zice din nou ca nu e pentru noi: 30km. Adica, sincer, eu dupa 30km elimin berea de am baut-o seara si incep sa pedalez.
Pe scurt, daca prima zi a fost : "Woooooow", pentru asta nu am cuvinte.
Mie mi s-a parut traseul aproape perfect. As fi pus mai multe catarari si mai grele. Dar per total a fost un traseu superb.
Cel putin pe asta am reusit sa stau integral pe bicicleta. S-a simtit si diferenta fata de ziua de ieri: pe masura ce urcarile deveneau mai lungi de 50m liniar incepea un pic sa se schimbe treaba, aveam si eu o mica sansa de a avansa in clasament.
Am mers perfect la deal, dezastrous la vale comparativ cu esalonul in care ma invarteam. Nu m-am suparat, nu m-am intaratat - o fractura pe sezon e suficienta.
Am incercat din nou sa cobor cat mai bine si sa invat. "Rock garden-ul" natural de sus din platou a fost incredibil.
Am terminat cu bine si a 2-a etapa. Elena a mers "ceas". 3 pe etapa, 3 in clasamentul general. Si ecartul incepe sa "scada".
Mi-e clar acuma la final ca daca reusesc la Gilau sa urc ca in aceste 2 zile, am sanse reale pentru ceea ce mi-am propus. Gilau e un concurs "prostesc": urcari interminabile, coborari total atehnice. Adica cam ceea ce stiu si eu sa fac.
Urmeaza saptamani interesante - fiecare cu planurile lui. Elena a dezvoltat o obsesie cu concursul de sosea de la Max Ausnit (obsesie la care trebuie sa fiu si eu partas se pare).
Iar pentru mine... am o gramada de planuri: Everesting, TATF, maracarea de la 2BE.
Si mai urmeaza 3 saptamani de Dolomiti, de Alpi, de cabanute cochete, de stat la peste 2500m. De dus Ana la muntii mari si frumosi.
Si dupa aia Gilau...
Ba, fain a putut sa fie!!!!!!! Ai, ca si acuma imi tataie curul cand ma gandesc la traseele din week-end!
Participanti: Elena, Alex
Locatie: Arena Platos
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Blog-uri despre concursuri n-am mai scris de mult. Mai nou nici la concursuri nu mai prea mergem, exceptie facand cele la care traseul " ne spune ceva".
Paltinis MTB Project sau cum s-o fi chemand evenimentul ala (Paltinis Stage Race, etapa a 2-a din Triada) a fost o exceptie.
Planuisem de mult sa mergem la el si am gasit in ultimul moment si "bona" pentru Ana in persoana lui mamaie.
Asa ca in formatie completa, plecam spre Sibiu. Speram sa apucam sa dam o tura pe traseu vineri seara. Nu a fost sa fie asa - mai avem de injurat putin pana cand legam Timisoara de Sibiu pe autostrada.
Vineri seara nu am mai apucat sa facem nimic - am amanat tura de recunoastere pentru sambata dimineata.
E vorba de 2 zile consecutive de concurs: prima zi un concurs de XC0 pe un traseu complet nou, a doua zi, o etapa de XCP.
E diametral opus fata de ceea ce facem noi de obicei. Adica concursuri lungi, mioritice, de anduranta.
Dimineata pe racoare suntem pregatiti sa incercam traseul.
A fost un soc total.
In timp ce noi urcam molcom pe forestiere si pe tapsane innierbate, un sport paralel se pare ca s-a dezvoltat. De departe cel mai tehnic traseu pe care am fost vreodata.
Elena a picat destul de urat in "rock garden" la antrenament. Ne-a trebuit mult curaj ca sa ne dam drumul pe rampa amenajata. Am derapat alergand pe langa biciclete pe radacini.
Cu mult peste ceea ce stim noi sa facem.
Cu coada intre picioare terminam tura de recunoastere. Aici e cu totul altceva, un cu totul alt nivel.
Stii... e interesant - zici initial ca e alt sport. Ca asta e pentru pustani, ca nu e MTB "adevarat". Ca astia de aici sigur nu biruie pe maratoane. Aberatii. Astia de aici sunt varful si in maratoane. Diferenta e ca ei au ceva in plus fata de noi: tehnica.
Cuminti ne punem la start. Eu cu scopul declarat sa termin cursa intr-o bucata si sa incerc sa ma dau cat mai mult pe bicicleta.
Elena cu scopul de a supravietui.
Traseul mi s-a parut superb. Impecabil organizat si gandit. Repet, nu am mai fost pe asa ceva. Nu am decat superlative legate de traseu.
Au fost 3 ture unde am stat cu inima in gat. Unde am ajuns sa ma dau pe bicicleta prin zone pe unde n-as avea tupeul sa merg pe jos. Zone unde am alergat pe langa ea in ritmul celor care coborau pe ele.
Am bagat adrenalina in vena pentru o buna bucata de timp. Startul l-am luat suficient de bine, am trecut frumos de primul "gat" si timp de 2 ture jumatate nu m-a deranjat nimeni, nu a fost inghesuiala.
3 ture de forta, de adrenalina, de nebunie, de pedalat la limita. Superb!
Am terminat fara incidente si sper eu "cu niste ture mai destept".
Elena a supravietuit si ea. Ba chiar s-a clasat pe locul 3 general feminin, intr-o companie selecta.
A urmat berea, multa bere. Si dupa aceea tura de la elite. Uite, ca sa va faceti o idee (vaga) despre cum arata traseul:
Seara familia s-a inmultit: a venit si Dani si Marian.
Elena a facut o cursa foarte buna in prima zi si e montata pentru ceea ce urmeaza. La ea totul se rezuma la motivatie: cand are motivatie, merge foarte bine. Iar aici are destule surse care sa o impulsioneze.
Traseul de XCP s-ar zice din nou ca nu e pentru noi: 30km. Adica, sincer, eu dupa 30km elimin berea de am baut-o seara si incep sa pedalez.
Pe scurt, daca prima zi a fost : "Woooooow", pentru asta nu am cuvinte.
Mie mi s-a parut traseul aproape perfect. As fi pus mai multe catarari si mai grele. Dar per total a fost un traseu superb.
Cel putin pe asta am reusit sa stau integral pe bicicleta. S-a simtit si diferenta fata de ziua de ieri: pe masura ce urcarile deveneau mai lungi de 50m liniar incepea un pic sa se schimbe treaba, aveam si eu o mica sansa de a avansa in clasament.
Am mers perfect la deal, dezastrous la vale comparativ cu esalonul in care ma invarteam. Nu m-am suparat, nu m-am intaratat - o fractura pe sezon e suficienta.
Am incercat din nou sa cobor cat mai bine si sa invat. "Rock garden-ul" natural de sus din platou a fost incredibil.
Am terminat cu bine si a 2-a etapa. Elena a mers "ceas". 3 pe etapa, 3 in clasamentul general. Si ecartul incepe sa "scada".
Mi-e clar acuma la final ca daca reusesc la Gilau sa urc ca in aceste 2 zile, am sanse reale pentru ceea ce mi-am propus. Gilau e un concurs "prostesc": urcari interminabile, coborari total atehnice. Adica cam ceea ce stiu si eu sa fac.
Urmeaza saptamani interesante - fiecare cu planurile lui. Elena a dezvoltat o obsesie cu concursul de sosea de la Max Ausnit (obsesie la care trebuie sa fiu si eu partas se pare).
Iar pentru mine... am o gramada de planuri: Everesting, TATF, maracarea de la 2BE.
Si mai urmeaza 3 saptamani de Dolomiti, de Alpi, de cabanute cochete, de stat la peste 2500m. De dus Ana la muntii mari si frumosi.
Si dupa aia Gilau...
Ba, fain a putut sa fie!!!!!!! Ai, ca si acuma imi tataie curul cand ma gandesc la traseele din week-end!
Postări
Un comentariu:
Frumos !!!! asta e MTB !
Trimiteți un comentariu