45C

Data:23.07.07
Participanti: Carmen, Elena, eu
Locatie: Tarcu.

In sfarsit am reusit sa ne strangem macar 3 din echipa de concurs. Pentru week-end-ul asta am planuit o tura de bicicleta.
Avand in vedere ca se apropie concursul, ne-am gandit la o tura de pushbike combinata cu rulaj cat mai multi km.
Locatia aleasa a fost Tarcu.

Dimineata pe la 8.30 am plecat din Timisoara si undeva la 11.20 am inceput sa urcam de la Telescaun. Inainte de pornire am montast kilometrajul de la Elena asa ca acum pentru prima data am si eu o estimare a vitezei si distantei parcurse.
Cei 8km de urcare bruta pana la camping ii facem intr-o ora. Urcam bine fara opriri.

De la camping e clar: incepe pushbike-ul. Si catinel trei oameni incep sa impinga bicicletele la deal. Mergem pe curba de nivel. Inaintam destul de repede. Unde e posibil ne urcam pe biciclete. Ajungem destul de repede la Cuntu. Aici ne intalnim cu nea Puiu schimbam cateva vorbe, mancam pe indelete si de-aici in sus spre varful Tarcu.

Pe unele portiuni urmam drumul de tractor. Pe altele o luam direct pe scurtatura taind seprentinele. Incercam mai multe metode de carat bicicleta.

Vremea e super OK ca si claritate si peisaj. Caldura ne omoara insa. Ajungem pe varful Sadovanu. Situatia e putin diferita fata de acum 6 luni...Acuma ne coacem de caldura, se vede clar totul in jur...Incercam sa reperam valea pe care am luat-o asta iarna. E destul de greu de crezut ca pe aici te poti rataci. Facem poze si continuam catre varf.

Ajungem pe Tarcu unde ne intalnim cu George si Dani. Pana aici fetele au carat singure (si REPEDE) bicicletele. E cea mai inalta altitudine la care am fost cu bicicleta pana acum si cu siguranta cel mai lung pushbike. Pe Tarcu sunt 19C, dar din cauza reflectiei te simti ca la 40C.

Ne odihnim, mai facem ceva poze si o luam la vale. In timp ce urcam am hotarat sa facem si coborarea pe langa biciclete, din cauza starii drumului. Doar ca sus am renuntat la idee. Si ne-am urcat toti 3 pe biciclete luand-o la vale catre Cuntu.

Numai cine a vazut drumul ala isi poate imagina cam ce inseamna sa cobori cu bicicleta pe el. Nu o sa mai fac elogiu coborarilor cu montana, dar a fost WoooooooooooooooooooooooooooooooooooW!
Am coborat cu vreo 12km. Dar la 12km ridicat in pedale si aplecat in fata peste ghidon, la fiecare secunda bicicleta sarind de pe o piatra pe alta....viata e mult mai frumoasa.

Fetele au coborat si ele pe bicicleta. Ajungem la Cuntu si pe la 20.00 ne punem la somn.
Dimineata ne sculam pe la 5.30 (ideea era sa evitam pe cat se poate canicula de peste zi), mancam repede si o luma catre camping. De aici incepem sa urcam catre Muntele Mic. Azi urcam mai greu ca ieri. Ajungem toti 3 la cruce. Deja incepe sa fie insuportabil de cald.

Ne odihnim, ne hidratam si inpoi pe cai. Am atins la coborare pe sosea 55.4km. Pentru a treia oara ne regrupam la camping. De aici schimbam directia si o luam catre Poiana Marului. Pana acolo e drum forestier "normal". Asa ca ii putem da bice la vale. Maxima la coborare oe forestier nu a fost decat de 31km - dar feeling-ul mult mai puternic decat aia 55.4 de pe sosea. Cei vreo 9-10km de coborare ne odihnesc. Carmen este incantata. In Poaina Marului facem ceva pauza. De aici o luam in continuare la vale catre Otelu Rosu.

Din pacate nu am reusit sa scapam de canicula. Mai avem 70-80km pana la masina. Cu cat incepem sa iesim de pe vale cu atat caldura se intensifica. Drumul are o panta usoara asa ca pana in Otelu ajungem destul de repede. De aici intram pe drumul european. Mai avem 22km pana in Caransebes. Caldura a devenit insuportabila. Ne oprim apoape la fiecare fantana, aruncam apa calda din bidoane, luam apa proaspata, mancam ceva si plecam mai departe.

In Iaz deja situatia deja nu mai e funny din cauza caldurii. Mai ales pentru Carmen. Ritmul a scazut la 15-16km pe ora si ne oprim din km in km. Ne taram cumva pana in Caransebes. De aici mai sunt 28km pana la masina de urcat pe vale. Carmen renunta motivat, dupa ce a facfut 110km si a impins bicicleta pana in vf. Tarcu.

Continui cu Elena, nu de alta dar cineva trebuie sa recupereze masina. Pana in Ruirni merge. Ne oprim la fiecare fantana. Apa fierbe in bidoane. E infernal. Greu de descris senzatia de caldura. Nu gasim neam de umbra. Paradoxal cat timp pedalam e bine. Cand ne ioprim e mai nasol.

Dupa Borlova o iau inaintea lui Elena. Ritmul a scazut pe la 10km pe ora. Intru pe vale si in sfarsit un pic de umbra. Doar ca a venit cam tarziu. Organisumul e epuizat, muschii nu mai raspund. Probabil ca am uitat sa le dau apa si mancare o tura si ...asta a fost. Ultimii 4km ii parcurg cu opriri din 200 in 200m. Apar izvoarele, dar oricum e prea tarziu pentru refacere. Incep sa vorbesc singur. Adica sa injur tot si toate. Apare mina, dupa aia din nou drumul asfaltat si in sfarsit masina.

Kilometrajul s-a oprit la 134.390km. Cu 390m mai mult decat distanta de la concurs.

In afara de muschii de pe picioare nu sunt obosit. O gasesc pe Elena bine dupa mina apoape de masina. In Caransebeso luam si pe Carmen din...cimitir unde se ascunsese de caldura si ii dam catre Timisoara unde ajungem pe la 19.30

P.S.: Bravo Carmen. Daca esti la fel de motivata si la concurs, avem sanse sa trecem linia de sosire. Ne vedem la turele de stadion.