Data:13.08.2015
Participanti: Elena, Ana, Alex
Locatie: Saint Jean de Maurienne
In sfarsit o dimineata insorita. Planul e sa ne mutam azi in alt loc. Nu foarte departe - la cativa kilometrii mai la vale de unde suntem acuma.
E vorba de Saint Jean de Maurienne - un fel de Mecca a cataratorilor pe doua roti. Asta am aflat-o dupa ce am ajuns in zona aceasta. Acuma intr-adevar nu e neaparat un lucru de lauda faptul ca habar n-aveam ca exista locul acesta. Totusi, mai important e ca am reusit sa ajungem - e adevart ca din pura intamplare - aici.
Dupa cum se vede si din harta de mai sus, in zona sunt ceva Col-uri de cucerit. Si majoritatea au ca punct comun Saint Jean. Motivul pentru care in dimineata asta vom pleca din Lanlesbourg.
Dar inainte sa putem pleca, trebuie sa lasam cortul sa se usuce. Timp suficient pentru Ana pentru a se mai juca pe acolo.
Destul de tarziu plecam la drum. Ajunsi in Saint Jean, prima impresie e de deziluzie. Asta e un fel de oras - o pleasca aruncata pe fundul unei vai. Nu are nimic in comun cu zonele prin care am fost pana acuma. E...un oras. Are blocuri, e mare, e gri.
Purcedem la cautat camping-ul. In Franta exista conceptul de camping municipal. Acuma nu stiu exact cu cat este subventionat de stat, dar ideea e ca acolo sunt niste preturi derizorii - cel putin fata de cele private.
Camping-ul municipal il ratam de 2 ori - pana la urma il gasim. Este situat aproape in mijlocul orasului. Si este super fain.
O oaza de verdeata si linistte. Nici n-ai zice ca esti intr-un oras.
Cum noi am ajuns acolo inainte de 13.30, am mai dat o tura prin Carrefour pentru cumparaturile pe urmatoarele zile.
Oraselul acesta respira ciclism prin toti porii. Totul se invarte in jurul ciclismului. Ca idee, doar in acest an Saint Jean a fost punct start/finish de 3 ori. 3 zile Turul a poposit aici. Cred ca asta spune tot. Iar de-a lungul istoriei turului, putine au fost editiile in care nu s-a trecut pe aici.
Asa ca si camping-ul este personalizat urmarind aceasta obsesie.
Instalatul intregului calabalac dureaza ceva. Chiar daca functionam foarte bine ca echipa si ne completam perfect : Elena monteaza cortul si aranjeaza lucrurile, eu scot scaunul de camping, beau bere si n-o deranjez - totusi ne ia ceva pana punem pe picioare noua casa.
Dupa care urmeaza masa. Goanga nu este tot timpul usor de convins sa manace. Asa ca sunt zile in care se recurge la orice subterfugiu pentru a o convinge sa ingurgiteze ceva. Azi n-am reusit. Ea avea sa sufere cateva ore mai incolo...
Pentru prima zi am zis sa alegem ceva usor, de incalzire - Col du Chaussy.
Tot aici in zona sunt si faimoasele (sau ma rog facute faimoase de turul din acest an) Lacets de Montvernier. Alea din poza de mai sus.
Planul e sa le urcam si dupa aceea sa continuam catre Col du Chaussy.
Tura incepe prost - vreo 30 de minute ne invartim prin trafic in orasel si nu gasim iesirea catre tura noastra. Timpul trece, tura nu e chiar scurta, traficul e destul de intens in zona...
Pana la urma cu ajutorul unui localnic ne incadram pe trasa buna si incepem urcarea. Aboslut peste tot sunt semne de la Tour. Toate casele, toate pietrele , toate gardurile, tot e cu semnele de la Tour.
Da' chiar, uite acuma m-am gandit. Trebuia sa intru in ceva biserica. Sunt convins ca si acolo as fi gasit asa ceva. De exemplu un Isus in tricoul galben...Trebuie sa rezolv dilema anul viitor.
Ceva nu era in regula cu Lacetele astea - nu semanau cu cele din poza. Nu i-am mai zis Elenei. Dar in satucul asta- Chatel eram deja deasupra lor. Fara sa fii trecut de fapt prin ele.
Din Chatel se urca abrupt pe un drum sapat in stanca. Azi sunt iarasi sunt obosit si cam fara chef. Sunt zile in care lucrurile nu se leaga deloc, in care abia poti sa impingi in pedale. Pacat - traseul era frumos, dar nu am prea putut sa ma bucur de el - horcaiam la deal.
Acolo jos in vale se vede Saint Jean de Maurienne.
Mami, ceva nu e in regula cu tata. Mormaie neinteligibil si e ciufut...
Ultimele curbe inainte de Col. Vremea buna nu a venit la pachet si cu caldura. E racoare. De fapt e de-a dreptul frig pentru aceasta perioada a anului.
In Col am asteptat-o pe Elena. Nu mult - vreo 5 minute. Dar suficient cat amandoi (mai ales Ana) sa inghetam bocna.
Col-ul are cabana lui. Dar pare rezervata pentru ceva eveniment. Cununie, nunta, nu ni-e clar. Dar nu putem sta inauntru, ca e totul rezervat. Asa ca stam in singurul loc ferit de vant si batut de soare incercand sa ne incalzim.
De aici continuam bucla catre Le Chambre.
- Am inghetat!!!!
- Asta, e... Data viitoare n-ai decat sa mananci inainte de tura...
Voua va placea Asterix si Obelix? Si Rahan? Si Tintin? Mie imi placeau la nebunie. Mergeam la Centrul Cultural Francez doar ca sa ma uit la Pif-uri si la revistele cu astia. Dupa asta, a trebuit sa ii cumpere Elena o poveste cu Asterix si Obelix...
Din Le Chambre pana acasa sunt 9km de plat. Au fost infernali. Greu de descris cat de praf am fost. Nu de multe ori pe plat ma bate gandul sa ma opresc si sa fac pauze de odihna. Si acuma ca stau bine si ma gandesc, chiar m-am si oprit. Eram praf.
Trebuia sa mananc ca lumea. Maine urmau granziii.
Participanti: Elena, Ana, Alex
Locatie: Saint Jean de Maurienne
In sfarsit o dimineata insorita. Planul e sa ne mutam azi in alt loc. Nu foarte departe - la cativa kilometrii mai la vale de unde suntem acuma.
E vorba de Saint Jean de Maurienne - un fel de Mecca a cataratorilor pe doua roti. Asta am aflat-o dupa ce am ajuns in zona aceasta. Acuma intr-adevar nu e neaparat un lucru de lauda faptul ca habar n-aveam ca exista locul acesta. Totusi, mai important e ca am reusit sa ajungem - e adevart ca din pura intamplare - aici.
Dupa cum se vede si din harta de mai sus, in zona sunt ceva Col-uri de cucerit. Si majoritatea au ca punct comun Saint Jean. Motivul pentru care in dimineata asta vom pleca din Lanlesbourg.
Dar inainte sa putem pleca, trebuie sa lasam cortul sa se usuce. Timp suficient pentru Ana pentru a se mai juca pe acolo.
Destul de tarziu plecam la drum. Ajunsi in Saint Jean, prima impresie e de deziluzie. Asta e un fel de oras - o pleasca aruncata pe fundul unei vai. Nu are nimic in comun cu zonele prin care am fost pana acuma. E...un oras. Are blocuri, e mare, e gri.
Purcedem la cautat camping-ul. In Franta exista conceptul de camping municipal. Acuma nu stiu exact cu cat este subventionat de stat, dar ideea e ca acolo sunt niste preturi derizorii - cel putin fata de cele private.
Camping-ul municipal il ratam de 2 ori - pana la urma il gasim. Este situat aproape in mijlocul orasului. Si este super fain.
O oaza de verdeata si linistte. Nici n-ai zice ca esti intr-un oras.
Cum noi am ajuns acolo inainte de 13.30, am mai dat o tura prin Carrefour pentru cumparaturile pe urmatoarele zile.
Oraselul acesta respira ciclism prin toti porii. Totul se invarte in jurul ciclismului. Ca idee, doar in acest an Saint Jean a fost punct start/finish de 3 ori. 3 zile Turul a poposit aici. Cred ca asta spune tot. Iar de-a lungul istoriei turului, putine au fost editiile in care nu s-a trecut pe aici.
Asa ca si camping-ul este personalizat urmarind aceasta obsesie.
Instalatul intregului calabalac dureaza ceva. Chiar daca functionam foarte bine ca echipa si ne completam perfect : Elena monteaza cortul si aranjeaza lucrurile, eu scot scaunul de camping, beau bere si n-o deranjez - totusi ne ia ceva pana punem pe picioare noua casa.
Dupa care urmeaza masa. Goanga nu este tot timpul usor de convins sa manace. Asa ca sunt zile in care se recurge la orice subterfugiu pentru a o convinge sa ingurgiteze ceva. Azi n-am reusit. Ea avea sa sufere cateva ore mai incolo...
Pentru prima zi am zis sa alegem ceva usor, de incalzire - Col du Chaussy.
Tot aici in zona sunt si faimoasele (sau ma rog facute faimoase de turul din acest an) Lacets de Montvernier. Alea din poza de mai sus.
Planul e sa le urcam si dupa aceea sa continuam catre Col du Chaussy.
Tura incepe prost - vreo 30 de minute ne invartim prin trafic in orasel si nu gasim iesirea catre tura noastra. Timpul trece, tura nu e chiar scurta, traficul e destul de intens in zona...
Pana la urma cu ajutorul unui localnic ne incadram pe trasa buna si incepem urcarea. Aboslut peste tot sunt semne de la Tour. Toate casele, toate pietrele , toate gardurile, tot e cu semnele de la Tour.
Da' chiar, uite acuma m-am gandit. Trebuia sa intru in ceva biserica. Sunt convins ca si acolo as fi gasit asa ceva. De exemplu un Isus in tricoul galben...Trebuie sa rezolv dilema anul viitor.
Ceva nu era in regula cu Lacetele astea - nu semanau cu cele din poza. Nu i-am mai zis Elenei. Dar in satucul asta- Chatel eram deja deasupra lor. Fara sa fii trecut de fapt prin ele.
Din Chatel se urca abrupt pe un drum sapat in stanca. Azi sunt iarasi sunt obosit si cam fara chef. Sunt zile in care lucrurile nu se leaga deloc, in care abia poti sa impingi in pedale. Pacat - traseul era frumos, dar nu am prea putut sa ma bucur de el - horcaiam la deal.
Acolo jos in vale se vede Saint Jean de Maurienne.
Mami, ceva nu e in regula cu tata. Mormaie neinteligibil si e ciufut...
Ultimele curbe inainte de Col. Vremea buna nu a venit la pachet si cu caldura. E racoare. De fapt e de-a dreptul frig pentru aceasta perioada a anului.
In Col am asteptat-o pe Elena. Nu mult - vreo 5 minute. Dar suficient cat amandoi (mai ales Ana) sa inghetam bocna.
Col-ul are cabana lui. Dar pare rezervata pentru ceva eveniment. Cununie, nunta, nu ni-e clar. Dar nu putem sta inauntru, ca e totul rezervat. Asa ca stam in singurul loc ferit de vant si batut de soare incercand sa ne incalzim.
De aici continuam bucla catre Le Chambre.
- Am inghetat!!!!
- Asta, e... Data viitoare n-ai decat sa mananci inainte de tura...
Voua va placea Asterix si Obelix? Si Rahan? Si Tintin? Mie imi placeau la nebunie. Mergeam la Centrul Cultural Francez doar ca sa ma uit la Pif-uri si la revistele cu astia. Dupa asta, a trebuit sa ii cumpere Elena o poveste cu Asterix si Obelix...
Din Le Chambre pana acasa sunt 9km de plat. Au fost infernali. Greu de descris cat de praf am fost. Nu de multe ori pe plat ma bate gandul sa ma opresc si sa fac pauze de odihna. Si acuma ca stau bine si ma gandesc, chiar m-am si oprit. Eram praf.
Trebuia sa mananc ca lumea. Maine urmau granziii.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu