Data: 14.08.15
Participanti: Elena, Alex, Ana
Locatie: Saint jean de Maurienne
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Ana se trezeste cu noaptea in cap. De fapt de-a lungul excursiei a fost pe post de ceas desteptator. Invariabil la 7.30 era in picioare.
Asa ca primele ore ale diminetii ea se juca in camping, iar noi pregateam tura din ziua respectiva: micul dejun, bagajele, bicicletele, traseul.
Azi avem in plan Col de la Croix de Fer. Urcarea spre Col incepe chiar de la iesirea din camping.
Ziua de azi a inceput mult mai bine comparativ cu precedentele doua. O fi de la mancarea de aseara, de la somn, de la odihna - nu stiu. Dar astazi am iara chef de pedalat.
Fiecare Col are particularitatile lui. Asta incepe in forta si catara in serpentine scurte si abrupte pe versantul din dreapta a vaii din poza.
Final de invartit pe serpentine - de aici panta se domoleste si drumul se "intinde".
Tuneluri - bucuria Anei! A observat ca daca strigi tare in tunel se aude ecoul. Ei, ea nu stie inca ce e acela ecou, dar o distra sa chiuie prin tunel.
Intersectie. Col du Mollard si Col de la Croix de Fer. Fiindca statistica e statistica, am zis sa facem un detur pana pe Mollard . Dar in final a biruit cred ca plictiseala si am zis ca asta e - ne multumim doar cu un Col si nu o mai chinuim pe Ana inca 2 ore in scaun.
Asa ca am continuat catre Croix de Fer. Bine, a doua zi m-am dus si am facut Mollard-ul. Palmaresul e palmares, nu iti bati joc de el...
Pe valea care se termina cu Croix de Fer.
Din statiune reluam serpentinele catre Col.
Clasica. Poza de la gafait. Adica atunci cand tata e astupat si nu mai poate respira, ne oprim si facem poze.
Vremea a tinut si azi cu noi. A inceput sa se si incalzeasca asa ca apropae semana cu o primavara timpurie.
Mai un pic. Dupa curba e pasul.
Probe de trial.
Intr-un final am prins loc de facut poza cu indicatorul. Aparuse neamtul (pe langa ca nu imi place tara lor, cu atat mai putin imi place de ei...) cu motorul. S-a dat jos, a lasat motorul sprijinit acolo si s-a apucat sa-i faca poze. Gras, cu inceput de chelie, arogant. Cand i s-a cerut sa il mute a inceput sa gesticuleze nemultumit . Si a mai facut o droaie de poze. Si de data aceasta ignoranta a dat cele mai bune rezultate. S-a plictisit si a plecat cand a vazut ca nu-l baga nimeni in seama.
Da. Cabana din pas. Astazi s-a putut sta chiar si afara.
"Nu imi place prajitura!"
Dar imi place sa fac poze...
Ne plac panourile alea informative. E fain sa stii unde esti si la ce te uiti in zare.
Bine, poate nu era chiar asa de cald cum ne imaginam noi... Doar e deja august...
Nu departe de Croix de Fer mai e un Col. Pe asta nu l-am mai ratat. Chiar daca pe harti e trecut ca tura separata, noi l-am fentat si l-am cucerit de pe Croix de Fer.
De fapt numai eu cu Ana am fost pe Glandon. Elena avea chef sa coboare pe off-road. Asa ca in Croix de Fer a inceput sa culeaga informatii despre posibile rute. Baiatul de acolo era total aerian - nu stiu exact care era rolul lui la informatii turistice.
Pana la urma de pe harta, de pe studiul de relief de la fata locului, Elena a decis sa catere mai departe in speranta ca va gasi ceva traseu fain de coborare.
Catararea zice ca a fost un carry-bike continuu.
Nici coborarea nu a incantat-o foarte mult.
Asta imi aminteste de o tura de off-road facuta dis de dimineata in Lanlesbourg...
Poze din tura aia n-am. M-am trezit devreme, pe la 6.00 si pe un frig crunt m-am pregatit de plecare. Tot pe poteca aia din spatele camping-ului am luat-o, am sarit iarasi parleazul, dar de data asta am continuat pe drumul forestier pe curba de nivel.
Am cu mine o harta cu traseele de enduro din zona si vreau sa leg vreo 2 dintre ele dintre care unul negru. A fost o dimineata interesanta -am urcat pana pe ceva platou unde mi se pare ca era o statiune de ski.
Sunt asa de vag deoarece era o ceata de abia vedeam la cativa metri in fata mea.
Mai stiu ca la un moment dat am nimerit in mijlocul unei stani. Aici ciobanii au ca si caini de stana nimic altceva decat Saint Bernard-ul. Apoi cand monstrul ala se ridica in picioare, se oboseste sa se deplaseze catre tine si incepe sa si latre, iti amintesti cu drag de pudelii aia draguti din Godeanu.
A aparut si ciobanul si mi-a zis ca e bland si nu face nimic. O fi asa, dar cand te miroase ursu' la o palma de buci parca iti cam dispare curajul.
Am si impins destul de mult in tura aia. A fost si o portiune faina de single trail. Si o coborare mediocra chiar si pentru veleitatile mele de coborator.
Revenind la tura de azi, am facut un circuit pana la urma: am urcat pe partea cu Croix de Fer, am continuat cu Glandon si am inchis pe acolo circuitul. Pe coborare m-am oprit de mai multe ori. O data ca sa mai fac poze, dar mai ales ca sa verific daca Ana nu s-a transformat intr-un veritabil sloi de gheata.
"Stai micutule, sa iti reglez franele."
Un nou moment dedicatul dezghetatului.
Intoarcerea in camping se face pe ceva drum national foarte circulat. Dar cel putin aici e cald. Asa ca oprim pe marginea drumului si trecem la dat jos straturile de imbracaminte de pe noi.
Paella de Carrefour s-a dovedit a fi o alegere revigoranta dupa turele de acolo. Portia de 4 persoane era un bun aperitiv pentru...
...felul principal.
Seara am mai avut timp suficient pentru a ne mai juca in camping.
Mai tare tatiiiii!!! Mai tareeeee! Spre o noua zi si o noua tura!
Participanti: Elena, Alex, Ana
Locatie: Saint jean de Maurienne
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/
Ana se trezeste cu noaptea in cap. De fapt de-a lungul excursiei a fost pe post de ceas desteptator. Invariabil la 7.30 era in picioare.
Asa ca primele ore ale diminetii ea se juca in camping, iar noi pregateam tura din ziua respectiva: micul dejun, bagajele, bicicletele, traseul.
In Franta mai e obiceiul sa cateri statiunile in varful muntelui. Obicei care nu prea e folosit in celelalte tari. Si trebuie spus ca statiunile nu sunt neaparat niste perle arhitectonice sau locuri in care visezi sa ajungi.
De fapt numai eu cu Ana am fost pe Glandon. Elena avea chef sa coboare pe off-road. Asa ca in Croix de Fer a inceput sa culeaga informatii despre posibile rute. Baiatul de acolo era total aerian - nu stiu exact care era rolul lui la informatii turistice.
Pana la urma de pe harta, de pe studiul de relief de la fata locului, Elena a decis sa catere mai departe in speranta ca va gasi ceva traseu fain de coborare.
Catararea zice ca a fost un carry-bike continuu.
Nici coborarea nu a incantat-o foarte mult.
Asta imi aminteste de o tura de off-road facuta dis de dimineata in Lanlesbourg...
Poze din tura aia n-am. M-am trezit devreme, pe la 6.00 si pe un frig crunt m-am pregatit de plecare. Tot pe poteca aia din spatele camping-ului am luat-o, am sarit iarasi parleazul, dar de data asta am continuat pe drumul forestier pe curba de nivel.
Am cu mine o harta cu traseele de enduro din zona si vreau sa leg vreo 2 dintre ele dintre care unul negru. A fost o dimineata interesanta -am urcat pana pe ceva platou unde mi se pare ca era o statiune de ski.
Sunt asa de vag deoarece era o ceata de abia vedeam la cativa metri in fata mea.
Mai stiu ca la un moment dat am nimerit in mijlocul unei stani. Aici ciobanii au ca si caini de stana nimic altceva decat Saint Bernard-ul. Apoi cand monstrul ala se ridica in picioare, se oboseste sa se deplaseze catre tine si incepe sa si latre, iti amintesti cu drag de pudelii aia draguti din Godeanu.
A aparut si ciobanul si mi-a zis ca e bland si nu face nimic. O fi asa, dar cand te miroase ursu' la o palma de buci parca iti cam dispare curajul.
Am si impins destul de mult in tura aia. A fost si o portiune faina de single trail. Si o coborare mediocra chiar si pentru veleitatile mele de coborator.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu